Cei care își iau în serios rolul de oameni informați și implicați, mai ales cei care îmi explică la comentariile de la textele mele unde greșesc, de ce nu gândesc bine și de cine sunt plătit ca să nu gândesc ca ei, primesc acum un bonus din partea mea.

În acest text îmi expun propria mea teorie a conspirației mondiale, explic, cât pot eu mai bine, de ce, cine și cum.

Voi arăta în amănunt de ce nu cred că e ceea ce cred ei și care este explicația urgiei care s-a abătut peste noi exact acum un an și un pic. Veți vedea, teoria mea este simplă și mai are și alte avantaje, cel mai important fiind acela care acționează în cazul tuturor acestor teorii proprii: nu are nicio legătură cu realitatea, dar pe mine mă liniștește, îmi dă impresia că sunt deștept și înțeleg lucruri pe care nu am de unde să le înțeleg de altfel.

Sau cum spune românul, mă ajută să nu mor prost, dacă tot mă ia virusul.

Oamenii de știință – vorbesc de acei câțiva care au rămas nemolipsiți de virusul FB, Twitter, Instagram și altele asemenea – încep să realizeze încet-încet că degeaba scăpăm de covid, există un pericol mult mai mare, unul care nu poate fi prevenit prin carantină și nu are nici vaccin sau cel puțin până acum vaccinul folosit în ultimele secole nu mai funcționează.

Vorbim, desigur, de vaccinul împotriva mojiciei și a lipsei de educație.

Ca jurnalist de peste 30 de ani, observ cu tristețe din ce în ce mai mare ieșirea din interesul celor mulți, al cititorilor sau al celor care navighează pe Internet mai nou – nu știu dacă pot fi numiți și aceștia cititori – a informațiilor serioase și deștepte, a acelor știri sau opinii care încearcă să păstreze echilibrul, să ofere informație utilă și de asemenea păreri și comentarii avizate și la obiect.

Un avantaj al tehnologiei jurnalistice online este că poți urmări audiența în timp real, vezi câți cititori ai pe portal, ce și cât citesc, de unde sunt, nemaivorbind de comentariile pe care le lasă.

Cert este că un accident banal este asaltat de cititori, unul cu victime produce emulație, iar dacă cei implicați sunt și persoane cât de cât cunoscute, audiența explodează. Asta în timp ce pe materialele cu informații utile, chiar necesare sunt doi-trei care au nimerit și ei din întâmplare acolo. Fără să mai vorbim de articolele de comentariu pe o temă grea și importantă, pustii de audiență, frecventate mereu de acei câțiva, nu mai mulți decât familia ta mai largă și care vin mai mult să-ți spună de la obraz câteva în comentarii.

Tot așa și cu pandemia.

Interesul e la știrile scandaloase, cele care, vezi doamne, spun adevărul despre lucrurile neștiute și cu bună știință ocultate. Vorba liniștită și calmă nu mai are trecere, oamenii strigă și răcnesc, nici măcar nu se mai salută în marea grabă de a spune adevărul lor, cel unic și irevocabil pe care l-au auzit de la unul care e ca ei și în care cred necondiționat.

Vedeta FB-ului nu este omul de știință sau filozoful, eventual profesorul sau specialistul autentic care încearcă să explice așa cum se face asta din cele mai vechi timpuri. Online-ul te desparte fizic de interlocutor, îți creează impresia că poți spune orice, în fond nu-l vezi, nu-l auzi, nu-l simți pe celălalt, nu ai controlul reacțiilor sale, nu-i vezi privirea, nu-i auzi respirația din ce în ce mai nervoasă.

Cu atât mai puțin artistul.

Pomenesc de el fiindcă ieri Specialul a publicat un articol despre protestul pe care îl pregătesc artiștii independenți pentru mâine, un protest național care dorește să atragă atenția administrațiilor locale și celei naționale asupra efectelor dezastruoase ale măsurilor de un an încoace asupra artiștilor independenți.

Nu, nu sunt împotriva carantinei sau a vaccinului, nu acuză guvernul că face jocul ocultei mondiale, doar atrag atenția asupra condițiilor în care trăiesc acești artiști care nu mai au public, nu mai au piață, dar nu au nici o firmă în spatele lor să le plătească salariul.

Ei, acest articol a trecut neobservat, chiar dacă nu a fost concurat de accidente mortale sau demonstrații organizate de șoșocii locali sau naționali. Nimeni nu se arăta interesat de problemă, în fond cine mai sunt și aceia care se cred artiști independenți în zilele noastre, nu-i așa?

Pentru cei care strigă și persiflează pe FB, aceștia nu există. Că pictează sau sculptează, că scriu sau fac spectacole sau muzică, treaba lor, dacă nu au știut să se asigure la timp. Așa cum fac alți artiști, știți aceia care neagă virusul și pandemia și se duc și la demonstrațiile organizate de șoșocii din ce în ce mai mulți și mai vocali din țară și de peste hotare.

E întuneric mare, dragii mei!

Nu afară, nu altundeva, nu la ceilalți, ci la noi în cap. Virusul cel mai periculos acolo acționează, blocând decența, bună-cuviința, eliberând tot ce poate fi mai rău într-un creier tulburat.

Stăm în fața ecranelor luminoase, dăm difuzoarele la maxim și nu mai realizăm că tot ce rămâne după noi este creat nu de șoșoci, ci de artiști, oameni de știință, oameni pregătiți, indiferent în ce domeniu, concentrați pe munca lor și care acum sunt lăsați de izbeliște.

Nu se mai aud în vacarmul produs de guralivii care cred că întunericul în care se zbat este afară și nu în mintea lor.

Ia ascultați-l un pic pe Falco… Era de al nostru, de pe aici, din vecini…artist și el…

Adevărat, încă de dinaintea exploziei online-ului…