marþi, 30 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Mâine vom vedea dacă consilierii din CLM țin cu noi sau cu ei

    de Lajos Notaros | 11 martie 2021, 8:17 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    20

    Pe scurt și pe înțelesul tuturor, având în vedere că FB-ul e plin de tot felul de păreri și opinii, unele mai deștepte decât toate celelalte la un loc.

    E vorba de votul de mâine  din CLM (consiliul local municipal, pentru cei pe care îi doare în cot de ce se mai întâmplă la Arad) pentru renunțarea la dreptul de preemțiune al orașului privind Casa Hirschl. Mai exact, privind doar Teatrul Vechi, parte a complexului de clădiri de pe colțul pieței Avram Iancu și strada Gheorghe Lazăr.

    Pentru deștepții și mai mult decât inteligenții de pe FB câteva cuvinte despre importanța și semnificația votului de mâine. Le-am mai scris, acum încerc să le sintetizez. Chiar și pentru cei mai deștepți.

    1 2

    Jacob Hirschl a fost un comerciant evreu, personaj central al comunității arădene de la începutul secolului al XIX-lea (nouăsprezece, am zis). A venit la Arad de la Buda, s-a ocupat cu tot felul de afaceri, inclusiv comerț cu caii ofițerilor diferitelor armate, cai pe care aceștia le pierdeau la jocurile de noroc, achiziționând locul central – care pe atunci, datorită inundării regulate a Mureșului era mai mult scăldătoare pentru porci – cu promisiunea că pe lângă casa sa va construi și o sală de teatru pentru spectacolele diferitelor trupe ambulante care bântuiau de la un oraș la altul, mai mult germane și maghiare pe atunci.

    Era prin 1817, s-a construit repede, mult mai repede decât sinagoga un pic mai încolo peste zece ani, în toamna anului desfășurându-se deja spectacole de teatru pe lângă Casa Hirschl. Astfel, la concurență cu Oravița, Teatrul Vechi din Arad, cum i se mai spune, este cea mai veche clădire construită exclusiv pentru spectacole de teatru pe teritoriul României actuale.

    2 2

    În jurul anului 2000, Primăria Arad și Consiliul Județean s-au războit ani întregi pentru proprietate, cel puțin până când a apărut moștenitorul care deține acum complexul. Să reținem totuși că datorită acestui război dintre Dan Ivan și Dorel Popa, clădirea a fost văduvită de un proiect al ministerului din Austria de a o readuce la starea firească, inclusiv prin modernizare. Era vorba încă de pe atunci de sute de mii de euro, mult mai multe decât bizara sumă vehiculată acum pentru cumpărarea teatrului de către comerciantul care a cumpărat și vândut deja hotelul Ardealul (Crucea Albă).

    Suntem, cu alte cuvinte, în ultimul moment. Dacă Primăria Arad, consiliul local, nu își asumă preluarea și salvarea complexului Hirschl își va dovedi atât incompetența, cât și reaua-voință, cu atât mai mult cu cât până și în actuala strategie urbanistică, votată de CLM în 2017, preluarea unor clădiri și site-uri de mare valoare pentru oraș, printre care și Clădirea Hirschl, figurează la loc de cinste, așa cum puteți vedea într-o ilustrație din text. Și toate astea, fără să mai vorbim de mișcările imobiliare foarte apropiate de liderul PNL Arad, desfășurate de o vreme bună pe strada Gheorghe Lazăr.

    3 3

    Acest joc de copii proști, doar interesați de jucăria lor stricată, a dus orașul în pragul falimentului. Centrul este ca pe vreme de război – de fapt, Aradul a dus-o mult mai bine pe atunci – cu vitrine goale și acoperite pe dinăuntru să nu se vadă goliciunea, cu absența totală a spațiilor pentru lumea artistică – Cafeneaua literară Joy s, înființată la parterul Casei Hirschl, atunci când se mai întâmpla câte ceva în oraș, a devenit locul preferat de întâlnire al copiilor care fug de la școală -, nu-i de mirare că de o vreme din ce în ce mai mulți pomenesc de comuna Arad dintre orașele Oradea și Timișoara.

    Un oraș nu înseamnă doar supermarketuri sau firme de împachetat care se mută mai încolo la prima ocazie favorabilă. Este înainte de toate tradiție, conviețuire într-o spiritualitate de conlucrare, altfel spus în cultură și civilizație. Să neglijezi, în favoarea intereselor tale personale, aceste elemente care configurează personalitatea unei comunități nu este o vină, este un păcat capital.

    Cei aleși trebuie să înțeleagă asta, să înțeleagă că poți arunca praf în ochii alegătorilor o vreme, dar nu până la capăt.

    sss

    Este momentul ca cei care au fost aleși, fie că sunt primari, președinți de tot felul sau consilieri municipali să înțeleagă că s-a mers prea departe, că este în joc viitorul comunității arădene. Complexul Hirschl, un simbol al Aradului, nu poate deveni terenul speculatorilor imobiliari, trebuie să rămână ceea ce a fost până nu demult: un loc al civilizației arădene, un spațiu al viitorului, un cămin al celor care au aptitudini și talent artistic și pot asigura divertismentul de ținută al concetățenilor.

    Ne plângem că arădenii pleacă să-și caute rostul prin alte părți.

    O vor face până când nu găsesc aici ceea ce caută altundeva: o comunitate vie și dinamică, o atmosferă europeană prin cultură și civilizație, așa cum a fost Aradul până și în anii cei mai întunecați ai dictaturii comuniste.

    Aceasta este miza, în asta se regăsește responsabilitatea votului de mâine.

    Cei care nu sunt în stare să înțeleagă asta, cei care își adună informațiile și opiniile de pe FB și alte asemenea suprafețe fără conținut și valoare, să facă pasul în spate.

    Nu de alta, dar altfel vor fi printre cei care, fără să realizeze asta, mai pun o coroană la catafalcul orașului…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Nu ati inteles nimic. Cea mai buna solutie este confiscarea cladirii, demolarea ei, concesionarea terenului pe 100 de ani unui dezvoltator si construirea unui bloc cu apartamente de lux, daca se poate P+10+5, iar masinile si le vor parca in parcarea de sub piata Avram Iancu (toti primind si abonamente gratis, ca doar nu vor sta acolo neica-nimeni).

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Da bine înțeles, Emile! La naiba cu toate cocioabele astea din centrul orașului! Ce folos avem că le avem? Cade tencuiala de pe ele! Dărâmăm … și construiește „Marele Ctitor al Aradului” … venit de la Brad, numa apartamente de lux cu platforme de aterizare pentru elicoptere private. … și ne-am scos! Ajungem PE REPEDE ÎNAINTE ÎN VIITORUL DE UNDE A REVENIT MAIESTATEA SA.

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. Pe fond, punctul de vedere e corect… ar fi bine ca Aradul sa-si recupereze cladirile istorice. In detaliu insa, ar cam fi doua probleme: de unde banii cu care sa platesti un imobil evaluat la suma ceruta doar fiindca se stie ca este istoric, si apoi sa platesti o alta suma (deloc mica, sa fim seriosi) pentru a-l reconstrui (simpla restaurare e aproape imposibila). Nu pomeniti de fonduri europene, ca Europa nu-ti da un cent pentru asa ceva. Nu-mi vorbiti de Oradea unde, intre cele cateva cladiri restaurate, una e a bisericii catolice, una a celei ortodoxe, alta e sediul Digi etc. A doua problema: in conditiile unui buget saracit de un an de pandemie, cu o multime de alte necesitati stringente (strazi fara canalizare, de ex), sa dai o asemenea suma, fara prea mari sperante ca poti trece la restaurare prea curand, nu va insemna altceva decat a satisface o speculatie imobiliara. Cu regret, dar se pare ca incepem sa semanam cu genul de inconstient care are pantalonii rupti in fund, dar merge la concert grijuliu sa nu uite sa-si puna papionul. Stiu, imi veti spune ca nu iubesc istoria, cultura etc. Gresit! Dar mi-ar place sa o pot iubi intr-un oras in care sa pot locui, intai de toate, civilizat!

      +3 voturi
      +1
      -1
      • Chestia cu banii e din gura lui Bibarț.
        De aia am inserat documentul care arată câți bani au prevăzut pentru acest lucru. Cam 45 de milioane, daca vad eu bine.
        Desigur, nimeni nu susține că nu este important să ai canalizare, dar nu este cu nimic mai important să ai viață culturală în oraș. Dacă scăderea populației continuă în acest ritm, peste 50 de ani vor sta doar șobolanii în canalizare.
        Chestia cu banii e ca în cazul părintelui care îi spune copilului care cere bani pentru o carte: n-am de unde, trebuie să-mi cumpăr țigări și bere.

        +5 voturi
        +1
        -1
        • Domnule draga, cat inca mai am creier functional nu e nevoie sa-mi iau ideile din gura nimanui. Nu toate modelele se aseamana… Daca ati fi fost mai atent, ati fi observat ca documentul este de prin 2017, deci mult inainte de anul pandemic, ca este o proiectie bugetara si nicidecum un buget aprobat si alte cateva mici detalii. Daca nu ati lucrat niciodata la constituirea unui buget, intrebati la cei ce stiu. Apoi, daca aveti impresia ca Aradul s-a depopulat din motive de cultura, atunci chiar aveti probleme cu perceperea fenomenului social. Nu, oamenii pleaca poate din motive de… cultura banului, in marea lor majoritate.
          Apreciez exemplul dat cu cartea, tigarile si berea, doar ca, din pacate avem prea putini tineri care mai doresc o carte si tot mai multi care au trecut ei insisi la tigari si bere (personal, tocmai am donat aprox. 500 de volume de carte – mare parte BBT, daca va amintiti, fiindca n-am gasit pe nimeni interesat).
          P.S. Personal bănuiesc ceva interese in toata povestea asta cu teatrul vechi, aproximativ asemanatoare cu cele legate de terenul de la Tricoul. Dar… cine-s eu sa am dreptul sa banuiesc ceva? Nici macar ziarist la Special… 🙂

          +1 voturi
          +1
          -1
          • Problema DVS este că doar bănuiți, nici nu vă informați, nici nu gândiți până la capăt. Nu de alta, dar aveți încredere absolută în propriile idei. Veche greșeală.
            Dacă v-ați informa, inclusiv din Special, portalul care încearcă să facă nițică jurnalism pe aici, ați afla că nu există nicio afacere în spatele acestei inițiative, dimpotrivă este o acțiune civică pură, în schimb în spatele renunțării la preemțiune există chiar una foarte serioasă, începută de peste 10 ani de a prelua imobilele de pe Gheorghe Lazăr. Gestul de cumpărarea a neamțului este praf în ochi, adevăratul cumpărător stă în spate și își freacă mâinile.
            Asta apropo de informații, păreri și exprimarea lor.

            0 voturi
            +1
            -1
            • Greierele lui Pinocchio

              Singurele comentarii pe care le mai pot adauga ar fi că…
              – nu stiti… ce stiu exact, dar presupuneti ca nu stiu. De ce? Raspunsul e in finalul comentariului…
              – e o distanta astronomica intre adevaratii jurnalisti ai Romaniei, de talia unui Brunea-Fox, și ziaristii de azi. De fapt, intre jurnalism si ziaristica.
              – daca nu puteti sesiza subtilitatea acelui „banuiesc”, nu ma astept sa sesizati nici alte lucruri mai „de substanta”.
              – cand am facut referire la „afacere”, nu o faceam la adresa dvs sau a celor cu initiativa. Inca o subtilitate scapata…
              Apropo, Max Weber spunea ca nu se poate ajunge la un adevar daca luam in calcul doar argumentele care ne dau dreptate, dand la o parte pe cele care nu sunt conforme cu ideile cu care am plecat la drum. Altfel spus, nu e obligatoriu ca un articol sa fie neaparat corect atata vreme cat alte opinii nu corespund ideilor „de origine”. Deh, mandrie de ziarist cu consecinte de…„pro domo” 🙂
              Tot apropo de informatii, pareri si exprimarea lor…

              +2 voturi
              +1
              -1
            • Brunea Fox nu a fost jurnalist în sensul clasic, fiind înainte de toate un literat, chiar avangardist, care a eșuat în jurnalismul anilor 20-30. Nu e o scădere, e un fapt. A practicat reportajul literar, un gen preluat după model francez, un gen care arată bine în reviste, nu în publicații de știri. Nemaivorbind de faptul că suntem după 100 de ani, secol în care jurnalismul și-a schimbat de cel puțin cinci ori fața. De altfel jurnalistul autentic nu este o vedetă a revistelor și televiziunilor, ci acel pălmaș care lucrează aproape anonim în redacții din ce în ce mai mici și caută informația autentică.
              În ceea ce îl privește pe Max Weber, tot respectul, dar, din nou este vorba de un sociolog de acum 100 și ceva de ani. Nici asta nu este o minimalizare, ci o observație care indică faptul că sociologia este o știință umanistă în care lucrurile evoluează repede, anumite poziții fiind repede depășite. De altfel parafraza la Max Weber este chiar infantilă, având în vedere că nu este o idee originală, logica, respectiv teritoriile epistemologice ale filozofiei ocupându-se de de la Aristotel încoace cu rigorile judecății corecte. Despre prejudecată vă recomand lucrările lui Gordon Allport, considerate clasice și încă valabile, chiar dacă au fost scrise în anii cincizeci-șaizeci ai secolului trecut.

              +1 voturi
              +1
              -1
    3. hai să-mi fac pe banii tăi - de Tinu Vereșezan

      Doar bani, mulți bani, bani pentru achizișionare și apoi mult mai mulți pentru amenajare.
      Ce-ar fi dacă ați găsi antreprenorul care să identifice o oportunitate în păstrarea valorilor și culturii și să nu mai căutați să realizați tot felul de interese de grup – că nu cred deloc în capacitatea orașului manelizat de toți țărănoii ajunși mari politruci de a face ceva cultură fiindcă tot ce pricep ei este muzică populară și manele – amintiri de la bețiile de la ei din sat, nostalgii de rahat!
      De ce nu vă asociați mai mulți morți de grija culturii arădene și salvați voi cu reușiți voi să vă scobiți din buzunarele voastre, nu ale mele, mușuroiul de moloz?

      --1 voturi
      +1
      -1
    4. Le place sau nu unora, personalitatea acestui oraș, cu tot ce s-a construit și dezvoltat aici, aparține trecutului. Comunitățile germane, maghiare, evreiești, sârbe…au făcut dintr-un sat cu o uliță lunga, un oraș european, la acea vreme. Ne place sau nu, contribuția noastră- a ‘dacilor liberi’, a celor care cântăm pe la beții grotești, cu fețele desfigurate, încrancenati: ‘noi suntem români…pe veci stăpâni’- este aproape ZERO. Este ca un blestem: nu reușim decât să stricăm ceea ce ne-au lăsat alții. Spiritul civic, comunitar al arădenilor, ‘lipsește cu desăvârșire’ , ca să-l citez pe Nenea Iancu. Se pleacă din Arad nu numai spre Occident, ci și spre Cluj, Timișoara, București… mai nou și spre Oradea. Oare de ce?

      +5 voturi
      +1
      -1
    5. Aș vrea să le sugerez celor care au realizat acest film, că Festivalul de care pomenesc, nu s-a realizat din ‘neant’, mareĺe merit îi aparține lui Ovidiu Balint. Da, Ovidiu Balint este una dintre personalitățile acestui oraș, care a ‘activat’ acest spațiu timp de câțiva ani. Prin desfășurarea acestui Festival de Teatru Underground, Aradul se bucura anual de prezența multor trupe din țară și din străinătate.

      +1 voturi
      +1
      -1
    6. Fara suparare mister Notaros, dar in ultima vreme ai ajuns sa propagi niste tampenii monumentale. Sincer sa fiu, am mai discutat cu oameni care te cunosc, si au aceeasi parere, insa nu am reusit sa stabilim daca aceste tampenii sunt unele reale, adica ai luat-o rau pe aratura, sau esti doar platit foarte bine sa le propagi in spatiul public. Inca suntem in ceata in privinta cauzei pentru care genereaza cretinismele care le tot asterni in acest site.

      --1 voturi
      +1
      -1
      • Domnule Aradean,
        E o singură problemă aici, recunosc stilul, cunosc poziția și interesele, cu toate acestea nu vă tutuiesc.
        Nu de alta, dar tutuiești în două situații, hai trei un om căruia nu i-ai fost prezentat.
        Dacă ești mojic sau needucat, dacă vrei să jignești, dacă îl ameninți…
        Eu cred că aici avem de-a face cu toate cele trei variante.
        Să aveți o zi frumoasă!

        +2 voturi
        +1
        -1
    7. Greierele lui Pinocchio

      Domnule profesor, va multumesc ca ma ajutati sa nu uit unele lucruri 😊 Și, da, va dau dreptate, e mare deosebire intre jurnalismul literar si cel de stiri, desi mercenariatul s-a practicat si se practica in ambele. Totusi, eu faceam referire la calitate, in caz ca nu ati remarcat. Va dau dreptate si in ce priveste afirmatia ca „jurnalismul si-a schimbat fata”, cu precizarea ca eu cred ca s-a ajuns chiar la… mai multe fete la acelasi purtator. Apoi, m-a amuzat expresia aceea cu „palmas” (mi-am spus in gand… honi soit qui mal y pense 😊 )
      O a doua consideratie: exista adevaruri care raman valabile, indiferent de trecerea timpului. Ca ele isi schimba modul de percepere, asta se poate datora in mare masura si evolutiei, discutabila, a societatii, dar si felului in care se doreste influentarea mersului societatii prin denaturarea voita a unor nuante (metoda predilecta a progresismului – nu detaliez, imi cunoasteti suficient parerea). Vedeti, imi dati oarecum dreptate facand trimitere la pionieratul psihologiei personalitatii de acum… o jumatate de secol. Mai mult, apreciez faptul ca ati „scapat” referirea la prejudecata 😊 Nu prea sunteti genul care sa tradeze, fie si involuntar, slabiciuni sau, hai sa fiu onorabil, sa faceti concesii…
      In fine, imi place ca stapaniti metoda deturnarii dialogului, respectiv aducerea interlocutorului pe terenul unde va simtiti confortabil.
      P.S. Observ cum, preocupat de asta, ati omis doua lucruri: subiectul discutiei și faptul ca nu mi-ati dat lamuriri in ce priveste folosirea ca argument a unui document de acum mai bine de 5 ani… Reiterez pozitia mea fata de subiect: sunt intru totul de acord cu ideea de conservare a istoriei Aradului, ca unul care m-am nascut „in buricul targului” cu multi ani in urma, am trait si traiesc aici. Dar nu oricum, nu pentru oricine si nu prosteste. Chiar ma intrebam, gandind la cat de sincera e iubirea unora fata de istoria si cultura Aradului (nu generalizez), cum ar fi fost ca ea sa se manifeste prin actiuni de genul „dati un leu pentru Ateneu”, concretizate, nu populiste, tinand cont de problemele financiare ale urbei!

      +3 voturi
      +1
      -1
      • La PS: nu prea aveam ce sa mai adaug la cele scrise în textul comentat. În ceea ce privește documentul, dacă înțeleg eu bine la ce vă referiți, e de 3 ani și e valabil până în 2030.
        Și da, stăpânesc oarecum arta dialogului și a polemicii, ține de meserie și chiar am studii de bază.
        Dar asta înseamnă că nu folosesc niciodată argumente ilicite sau în care nu cred.
        A fost o discuție interesantă, păcat că suntem pe baricade diferite. Dvs acceptați argumentele tacite ale administrației, eu sunt convins că sunt cusute cu ață albă, chiar știu unele dintre motive.
        Și care nu se referă la arta argumentației, ci la cea a banului.

        +3 voturi
        +1
        -1
        • Niste ultime precizari: vechimea si valabilitatea documentului preced anul de pandemie si constituie, cum am spus, o proiectie bugetara, nu un buget aprobat. De la acea proiectie bugetara s-au petrecut o gramada de evenimente…
          Dupa cum ati observat, am remarcat inclusiv detaliul privind stapanirea artei dialogului. Asadar, sunt… en garde 😉
          Fac o precizare, nu accept argumente pentru ca vin dintr-o parte sau alta, ci doar daca mi se par rezonabile si acceptabile. Cat despre motive, va asigur ca si eu stiu cateva care ma determina sa cred in opinia mea. Se pare doar ca motivele pe care le cunoastem fiecare difera (sursa si continut). O ultima precizare: detest, de cand am aparut pe lume, populismul și poate de aceea nu m-am inteles deloc cu comunismul si politica in general.
          Da, pacat ca suntem pe pozitii diferite (personal nu ma consider deloc pe baricada)… Sau, nu?…

          +2 voturi
          +1
          -1
    8. dincolo de multa vorbarie si povesti problema e simpla. legea nu permite ca statul sau un UAT sa cumpere un imobil la pretul mai mare decat valoarea lui de evaluare. ceea ce e si cazul aici, cladirea (ruina) fiind evaluata la jumatate din pretul cu care ea are oferta de cumparare. prin urmare o HCL prin care s-ar opta pt cumpararea de catre municipiu la un pret dublu decat evaluarea ar fi nelegala si s-ar anula. buna sau proasta, asta e legea. iar daca se dorea sa se caute solutii, ele trebuiau cautate pana azi. pt ca azi in clm nu se poate intampla decat un singur lucru – declinarea dreptului de preemptiune. in rest continuati cu gargara.

      +2 voturi
      +1
      -1
    9. gigi dragam: nu inteleg de ce se pune problema FALSA ca trebuie hotarat” da sau nu” nu trebuie sa declar ca vreau sa-l cumpar sau nu ci doar ca am fost informat de intentie . doar vanzatorul este obligat sa spuna ca vrea sa-l vanda si la ce pret. cel mult primaria isi declara optiunea la pretul care poate sa-l plateasca ori ca vrea sa-l plateasca . atentie ca zicea cineva: „poti prosti pe toata lumea, poti prosti pe cineva tot timpul, dar nu poti prosti pe toata lumea tot timpul”. povestea comentatorului cu spiritul national roman deficitar arata ca nu a prea fost la scoala, ca sa vada cultura si spiritul roman, sa treaca pe la biblioteca sau sa faca inventarul ctitoriilor poporului roman.( poata sa vada si ctitoriile romanilor de la Budapesta, Paris ,Viena, ….) Titulescu le-a dus la ONU „500 KG ” de cultura romaneasca la niste imperialisti care se laudau cu cuceririle lor. articolul este corect si este foarte necesar pentru a naste dialogul si pentru informarea oamanilor si pentru a se naste initiative . parerea mea!!!!!

      0 voturi
      +1
      -1
    10. apropo de controversa dintre greiere si „furnica”, furnica are dreptate. la un jurnalist important este rezultatul , daca reuseste sa puna probleme si daca ele se rezolva singure ( jurnalistul nu rezolva direct nimic si nu are probleme personale.) asa gresit facem si cu votul, punem vina ca nu avem ce vota dar uitam ca SI PROPUNERILE trebuie sa fie ale noastre, nu ca noi doar alegem.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.