În săptămâna care a trecut au avut loc două evenimente care ne-au dat peste cap viața din carantină.

Vorba vine carantină, că la biserica penticostală de lângă mine, duminica dimineața e ca pe vremuri, nu poți trece de mașinile fraților care se îmbulzesc la cuvântul Domnului. Cu mască, dar mai mult fără…

E vorba în primul rând de bradul – de fapt de molidul – din fața primăriei schimbat din rațiuni de imagine și propagandă, mai precis înlocuit cu unul mai puțin jalnic, dar la fel de propagandistic. În fond ar trebui să-i mulțumim lui Bibi, Aradul, rareori se întâmplă, a ajuns în știrile naționale, iar dacă era mai șugubăț, așa cum îi șade lui bine la rondurile sale de seară, și punea niște pruni în loc de molid, pin, ienupăr sau ce o fi ăla, ajungeam și în presa internațională. Cert este că având în vedere mișuneala de pe platou, tălpile de oțel ale utilajului care a montat, pe urmă a demontat, după care a luat procesul de la capăt, credem că mozaicul de acolo arată mai nou ca o descoperire târzie de la Pompei.

Tot cam pe atunci, în timp ce Bibi se lupta năprasnic cu bradu’, au devenit evidente rezultatele alegerilor din 6 Decembrie, fiind cât se poate de clar că PMP-ul lui Băse și-a dat obștescul sfârșit, în schimb vom avea un deputat arădean ungur de AUR, deci nu se pune problema să avem unul viceprimar, din moment ce și așa sunt prea mulți.

La centru e jale, Johannis Jonapotadjonisten nu poate face guvern fără UDMR – probabil de asta l-a schimbat și pe Orban, că e pe jumătate ungur -, în schimb la Arad, Ghiță et co forțează nota, reciclând candidații neajunși în Parlament, oferindu-le tot felul de posturi pe plan local. N-are treabă cu faptul că majoritatea dintre ei n-au habar de administrație, important e să fie în peneleul local de orientare europarlamentară, având în vedere că orientarea bibiană a și început deja atacul unde doare mai tare, chiar dacă nu îți dai seama.

Sunt unii comentatori locali, vorba vine, care susțin că atacul în trombă a lui Bibi la teatru și Filarmonică este de fapt semnalul începerii înlocuirii oamenilor lui Falcă cu cei care îi vor jura credință lui. Nu știm pomul înlocuit din scenariul cui face parte, oricum trimite la ideea înlocuirii, cert este că zvonurile îl dau pe Faur la primărie și pe Pașca în locul lui Stoian. Cu Stoian nu avem treabă, în locul lui ar performa mai bine și un ceainic luat de pe foc, problema este la viceprimari.

Jocul, ca toate jocurile în politică, e la cacealma, cert este că dacă aici, la Arad, PNL nu se aliază cu USR-ul, ca să nu renunțe la un post de viceprimar, așa cum cer băieții lui Botoș, atunci există șansa ca PNL, aflat în minoritate sub bradul urât schimbat într-unul mai frumos, să aibă toți primarii, adică pe Bibi plin și un vice dintre cei ieșiți din cursa parlamentară. Șanse sunt pentru Faur sau Pașca, cel din urmă fiind omul credincios, cu Faur nu știi niciodată, iar al doilea vice să fie Cristi Galea, un novice și fără partid mai nou, permisiv așadar la cântecele de sirenă care vor veni dinspre PNL.

Cu alte cuvinte nimic despre competență și performanță, criteriul fiind atașamentul la grupul care împarte posturi, fotolii și perne. Minunatele promisiuni despre Aradul frumos sunt uitate – bine, orice analist politic chiar și de la noi ne poate spune că una e propaganda electorală și cu totul altceva realitatea de după -, PNL-ul arădean al lui Falcă și Bibarț (nu știm deocamdată la care va ajunge într-un final ) nu se poate înțelege cu aliatul lor din Parlament și guvern și cu atât mai puțin cu UDMR, cea care le oferă pe tavă singurul candidat la viceprimărie care a demonstrat până acum că este pregătit din toate punctele de vedere.

Este evident că în locul lui Mészár este preferat Galea, un începător în politică, mult mai ușor de pus la locul lui, mai ales acum când nu mai are nici partidul în spate – PMP va intra într-o disoluție lentă dar sigură, înfiltrându-se precum igrasia în vechile clădiri arădene în diferite alte partide, în frunte cu PNL -, este preferat celui pe care deja îl cunosc atât Falcă cât și Bibarț și sunt convinși că nu pot juca cu el vestita poveste cu Tom și Jerry, cu atât mai mult cu cât Sanyi Mészár seamănă mult cu Jerry: mai mic așa și la prima impresie nesemnificativ, dar care are tot felul de stratageme și figuri cu care, dacă nu ești foarte atent, te lasă cu ochii în soare.

De altfel Galea, cel fără de partid mai nou, este preferat până și de USR PLUS la o adică, în fond dacă nu intră în PNL poate intra în USR și iată USR-ul face un post de viceprimar din nimic.

Cu Mészár aceste jocuri nu pot fi jucate, omul are treaba lui, se ia chiar în serios, se omoară să facă din nou din UTA o echipă la care trebuie să fie atent orice adversar, are idei, planuri care nu concordă de cele mai multe ori cu cele ale celor care vor doar o pernă moale sub fundul lor. Plus niște avantaje bănești pe măsură.

Să vedem ce ne aduce săptămâna care vine, în fond sărbătorile sunt în șpais, guvernul trebuie făcut cumva până la Crăciun, cu viceprimarii din Arad la fel, nu de alta, dar cine ne va cânta O brad frumos, o brad frumos la jaful pe care, dacă trebuie, îl instalăm și de două ori în fața primăriei.