Fiind dați naibii, am reușit să punem mâna pe o înregistrare.

N-are rost să vă spunem cine a făcut înregistrarea, nici nu conteaza până la urmă, băieții lucrează în mină, restul decurge din convorbire.

Ce puțin pentru cei care au ochi să vadă, urechi să audă.

Și imaginație să-și imagineze.

Ea: Iubi, ai zis că mă faci prefect. Și acum îl faci pe ăla care nu știe să numere nici până la trei și are o nevastă care își scrie numele cu un singur „n”.

El: Da’ ce, Madona se scrie cu doi de „n”?

Ea: Sigur, așa cum și „Like a Virgin” înseamnă „Ca o fată mare”, dar asta nu înseamnă că Madonna este virgină.

El: Noa, hai scumpi că o iei razna. Esti acolo unde trebuie, Iusti are grijă de tine, nemaivorbind de Andrei și de ceilalți. La cabinetul meu de europarlamentar tu te ocupi cu ce-i mai important, cu banii. Ai tot ce vrei, ce mai vrei?

Ea: Da, iubi, și îți mulțumesc. Sau nu ai fost mulțumit?

El: Ba, da, ba da, ești cea mai bună, dar ce vrei tu la Prefectură, adică ce are…, stii tu, cu Prefectura?

Ea: Hai, iubi, știi cum sunt femeile. A fost Florentina aia cu glezna tatuată și acum vrei să pui în locul ei un bădăran care e însurat cu Madonna cu un singur „n”.

El: Și? Știi foarte bine care-i șpilul. Trebuie să avem Prefectura la dispoziție. Nu contează cum își scrie numele soția, adevărul e că mai greșesc și eu la litere, important e că este omul nostru, face tot ce îi spun și n-o să mai avem treabă cu Prefectura. Facem ce vrem. Sau nu asta este important pentru tine, submarinuța mea galbenă?

Ea: Și eu nu fac tot ce-mi spui sau îmi ceri? Uite, si acum, mi-am luat chiloțeii mei albastru-cer că știu că așa îți place. Să mă asortez la costumul tău…

El: Ba da, da da, și am apreciat asta, ai văzut. Dar tot nu înțeleg ce ai cu Prefectura?

Ea: Nimic, iubi. Dar tu nu ai încredere în mine și asta mă doare. Cum să crezi că pe mine nu te poți bizui la Prefectură?

El: Dar nu cred asta, chiloțel albastru bleumarin. Nu văd de ce să-ți mai ocupi timpul și cu asta. În loc să avem mai mult timp împreună. Vezi, de aia te-am pus cu plățile la cabinetul meu de europarlamentar. Ne putem vedea și la Arad și la Bruxelles sau chiar la Strasbourg. Și lumea înțelege: tocmai ai de făcut o plată, trebuie să te întâlnești cu mine, nu?

Ea: Noa si ce? Ca prefect, tot așa, ne putem întâlni să discutăm oricând dorești. Și aș putea să-mi tatuez pe gleznă ceva. Ceva galben. Un submarin cu săgeată, așa, să se știe.

El: Vai, dar de ce nu ai spus așa de la început, galbenuța mea cu chiloți albastri bleumarin? Uite, m-am gândit, prefect nu merge. Că am și alte obligații, știi bine. Am promis deja postul cuiva. Și e important că treaba cu stadionul e din ce în ce mai rău, scribălăii ăștia de doi bani de la Special nu se lasă. Trebuie să am spatele tare la Prefectură și nu vreau să te bag pe tine în tot felul de belele. Tu ești submarinuța mea galbenă și trebuie să te protejez.

Ea: Da, dar măcar subprefect, nu se poate, iubi? Doar așa pentru tatuaj?

El: Hai, să văd ce pot face. Ca să vezi ce simt pentru tine. Plățile la cabinet oricum le fac eu. Nu promit, dar dacă se face, ce-mi dai?

Ea: Hai, iubi, nu mai face pe șmecherul, că nu-ți stă bine! Sau ai deja pe alta?

Aici înregistrarea se întrerupe brusc, ceva s-a întâmplat acolo, s-a deschis o ușă sau un robinet sau cine știe ce, tot ce se putea auzi după un timp a fost vocea din surdină a Madonnei care cânta „Like a Virgin”.

– Păduraru Codru-Moma –