Nu putea trece ziua de 14 mai fără a scrie câteva rânduri despre unul dintre cei mai buni fotbaliști pe care i-a dat Aradul. Marcel Coraș a împlinit astăzi șase decenii de viață, fiind născut la 14 mai 1959. Nici el și nici noi nu realizăm cum au trecut pentru că încă avem pe retină câteva dintre evoluțiile sale extraordinare ca jucător.

A apărut pe firmamentul fotbalului românesc tocmai în perioada în care a început declinul la UTA. A fost selecționat la echipa națională chiar dacă evolua în Divizia B, la fel ca și colegul său Helmuth Duckadam, cel care avea să fie eroul acelui miracol de la Sevilla, din 7 mai 1986. A fost probabil cel mai bun fotbalist născut în Arad care a evoluat în tricoul echipei naționale. De altfel, Marcel Coraș deține și recordul de selecții din acest punct de vedere: 36 de meciuri, 6 goluri. „Dulapul”, cum a fost poreclit în perioada în care evolua tocmai din cauza staturii sale – avea 183 cm și 88 de kg -, are cifre senzaționale și în Liga 1, sau Divizia A cum se numea pe vremea în care a jucat pentru UTA, Poli Iași, dar mai ales Sportul Studențesc și Victoria. Coraș a marcat 146 de goluri în 408 meciuri, fiind arădeanul cu cele mai multe goluri și cele mai multe prezențe pe prima scenă.

Foto: Coraș în duel cu Stielike în meciul România – RFG, 1-2, de la Euro 84, din Franța

Apogeul carierei lui Marcel Coraș am putea spune că a fost Euro 1984 din Franța. Revista „Onze Mondial” l-a desemnat cel mai bun fotbalist român din turneu, Coraș remarcându-se cu pasa de gol pentru Boloni la egalul cu Spania, 1-1, dar și cu golul în poarta Germaniei Federale, RFG, în a cărui poartă se afla celebrul Harald Schumacher. Nemții au câștigat cu 2-1 datorită „dublei” unui alt imens atacant, Rudy Voeller.

A fost titular în ambele meciuri cu Anglia, 0-0 la București în 1984 și 1-1 pe Wembley în 1985.

Jucând pentru Sportul Studențesc alături de alte nume importante ca Speriatu, Paul Cazan, Munteanu II, Gino Iorgulescu sau Mircea Sandu, Coraș l-a luat în grija sa pe tânărul abia sosit la echipa din Regie de la Constanța. Cel tocmai ieșit din juniorat se numea Gheorghe Hagi care foarte repede a și devenit golgeterul Diviziei A cu 20 de goluri, multe dintre ele avându-l ca și coautor pe Coraș.

Foto: Hagi și Coraș (cel din spate, în alb), în meciul Sportul Studențesc – Inter Milano, 1-0

Ni-l aducem aminte pe Coraș și pentru dubla dintre Sportul și Brondby. După 0-3 în Danemarca, Sportul avea să întoarcă scorul la București. A fost tot 3-0, iar la loviturile de departajare au câștigat „studenții” cu 3-0. În echipa daneză evoluau câțiva dintre viitorii campioni europeni din 1992, celebrul portar Peter Schmeichel, Kent Nielsen, Vilfort, sau Brian Laudrup, fratele lui Michael Laudrup. Ne mai aducem aminte de o victorie a Sportului cu Inter Milano la care jucau Zenga, Bergomi, Collovati, Liam Brady, Altobelli sau Rummenige. A fost 1-0 la București, după care Inter s-a calificat pe San Siro după un 2-0 venit pe final de meci, Rummenige (85) și Brady (88). A marcat în poarta celor de la Verona sau de la Valencia în cupele europene, a jucat cu Victoria București în primăvara europeană și a primit „Gheata de Argint” a Europei în 1989, când a marcat 36 de goluri pentru Victoria în prima divizie.

Coraș are și unele regrete. Cel mai mare este faptul că România a pierdut cu el în teren meciul cu Irlanda de Nord și astfel „tricolorii” au pierdut șansa de a evolua la Mondialul din Mexic 1986.

„A fost eşecul carierei mele. Totul ne-a mers prost la acel meci. Am avut bară, nu ştiu câte situaţii clare de gol, şuturi, cornere, am avut un penalty neacordat, ne-au lipsit în acel meci doi jucători de bază, Costică Ştefănescu şi Rodion Cămătaru. La acea partidă, Mircea Lucescu i-a dat banderola de căpitan lui Gică Hagi, iar asta parcă l-a marcat foarte mult. Gică avea atunci o vârstă fragedă, iar presiunea l-a copleşit. Mai speram însă în calificarea la Mondial chiar şi după acel eşec. Nu credeam că marea Anglie nu are fair-play şi nu va juca corect ultimul meci din preliminarii, cel cu Irlanda de Nord. Din păcate, m-am înşelat!”, spunea Marcel Coraș în urmă cu câțiva ani.

Un alt regret al lui Marcel Coraș ar fi și faptul că nu a evoluat pentru Steaua sau Dinamo în acei ani dinainte de Revoluție, când cele două grupări erau printre cele mai puternice din Europa. „Eu a trebuit să mă duc la Victoria, așa erau ordinele atunci”, spunea Coraș despre acest aspect.

Foto: Coraș (dreapta sus), titular contra Angliei în acel 0-0 de la București din toamna anului 1984

După 1990, fotbalistul arădean avut două experiențe în străinătate, la Panionios, în Grecia și la Aurillac, în Franța. A revenit în țară și a jucat șase etape pentru Universitatea Cluj, după care, în toamna anului 1993 s-a întors la Arad, la UTA, echipa care l-a lansat în fotbalul mare. Coraș a fost unul dintre cei mai buni jucători de pe teren în cele două victorii, cu Dinamo și cu Steaua, obținute de UTA în acel tur de campionat. Îmi amintesc și acum cum evolua cu șortul sfârtecat, fiind prea strâmt, UTA jucând în echipament albastru în cele două meciuri. A reușit în acele meciuri câteva faze extraordinare, oferind pase geniale pentru Mitu sau Ungur. „Coraș vede jocul din teren cum vedem noi de sus, de pe ultimul rând”, spunea atunci unul dintre prietenii mei cu care am fost la meci.

Fotbalist foarte puternic, cu un simț al golului extraordinar, Coraș se remarca prin tehnica sa, prin forța șutului, pasele sale geniale uneori, dar și capacitatea de a proteja foarte bine mingea în duelul cu adversarii. S-a retras din activitatea de fotbalist în vara anului 1995. Ca antrenor nu a avut aceleași succese. A antrenat la UTA, la FC Baia Mare și la ACU Arad, dar a fost și în conducerea cluburilor UTA și Gloria Arad. Odată cu desființarea clubului Gloria, Marcel Coraș a pus capăt activității sale în fotbal.

La mulți ani și multă sănătate, Marcel Coraș!