Rar îți este dat să vezi într-un meci de fotbal oficial, indiferent la ce nivel s-ar juca, cum tatăl joacă chiar împotriva fiului său. De aici pleacă povestea jocului din Liga 4 arădeană dintre Speranța Turnu și UTA II. Dani Tambor, unul dintre cei mai longevivi fotbaliști arădeni la acest nivel, evoluează pentru Turnu, în timp ce fiul său de doar 15 ani este sub comanda lui Sandu Gaica și Adi Ungur la UTA II.

„Eu tot îmi propun să mai joc, dar am o vârstă și nu se știe niciodată. Mă bucur că am ajuns să joc contra fiului meu. Poate se va mai întâmpla și pe viitor, dar nu avem de unde să știm ce ne rezervă viitorul. Ne-au bătut rău, noi am rezistat o repriză, dar nici nu mai contează asta. Nu există mândrie mai mare decât să joci contra fiului tău într-un meci oficial”, spune Dani Tambor.

Meciul a avut două reprize distincte. Prima în care tinerii jucători ai Bătrânei Doamne au început dezinvolt și au făcut destul de repede 2-0. Mai mult decât atât, la scorul de 2-0 a fost eliminat fundașul celor de la Turnu, Siladi, și jocurile păreau făcute. Nimeni nu se aștepta la ceea ce a urmat. Două acțiuni fulger de atac ale grupării din Turnu și foarte rapid s-a făcut 2-2 după reușitele luiu Gabor și Andrei Ștefan, deși Speranța juca în inferioritate numerică.

După pauză, UTA II le-a dat cu terenul în cap, cum se spune printre microbiști, celor de la Turnu și scorul final a fost 11-2, deci scorul reprizei a fost 9-0 pentru UTA, iar pe lângă cele nouă goluri elevii lui Gaica au mai și ratat 6-7 ocazii monumentale.

În tribunele de la ICRTI era și tatăl lui Dani Tambor, bunicul lui Denis, care într-un moment de sinceritate a spus: „Astăzi țin cu cel mic”.

Denis Tambor este cel mai tânăr jucător din lotul echipei UTA II. Are doar 15 ani, iar colegii lui au 17. Denis a arătat serioase calități de mijlocaș sau fundaș de bandă, având o viteză foarte bună, iar din punct de vedere fizic este foarte bine pentru vârsta lui. Denis a intrat în teren în minutul 75 și, deși nu a marcat, s-a remarcat prin câteva incursiuni foarte bune, dar este adevărat însă că adversarul era deja la… pământ.