De o lună nu mai auzi decât de referendumul cu bărbatul și femeia.

Nimeni nu-i mai interesat de noul proces care planează asupra lui Dragnea, nimeni nu a devenit atent la propunerea unui fost colonel SRI, în proces si el pentru uz de fals, care a propus, la înființarea partidului său, România 3.0, pentru prima oară în public, găsind și un nume pe modelul Brexit, ieșirea României din UE.

Chiar dacă termenul dovedește o stăpânire mai slabă a limbii române – Roxit sună mult mai românește decât Roexit – întâlnește fără probleme atitudinea anti-UE a liderilor de astăzi ai României, nemaivorbind de vestitul deputat PSD, Liviu Pleșoianu, cel care s-a referit în următorii termeni la prim-vicepreședintele Comisiei Europene: „Nici măcar când am febră nu pot ajunge să halucinez precum precarul ăsta care are impresia că funcţia de prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene îl transformă automat într-un zeu olimpian.”

Timmermans, la cel care face referire Pleșioanu în termenii lecturilor copilăriei din Zeii Olimpului – îi propun Domnului deputat să spună ceva asemănător și la adresa lui Putin, să vedem dacă e chiar atât de macho -, a avut „neobrăzarea” să le reamintească oamenilor lui Dragnea de obligațiile ce le revin ca membrii ai UE, pomenind ceva și de faptul că el fiind familist, cu trei copii, nici prin cap nu i-ar trece „ca valorile familiei să fie transformate în arme sau argumente pentru a justifica homofobia sau respingerea altor tipuri de familie faţă de relaţia dintre bărbat şi femeie”.

Revenind la superiorul deputat Pleșoianu, oare câți din cei care sâmbăta-duminica se vor înghesui la urne în credința că apără tradiția strămoșească milenară știu că politicianul român este cel mai prezent în știrile promovate de media din Rusia, în frunte cu Russia Today sau pseudoagenția de știri, Sputnik.

Și în timp ce 5 milioane de români încearcă să-și găsească împlinirea și fericirea în Occidentul aflat în putrefacție, numit de Putin și ai săi simplu Gayropa, Dragnea și cei care îi țin isonul îi sfătuiesc prin toate metodele și canalele posibile pe ceilalți 15 să meargă și să spună DA pe ceva care, pentru majoritatea dintre ei, nu spune absolut nimic. În fond, care gospodină din România aia profundă și de la țară crede că SOȚI mai poate însemna și altceva decât un bărbat și o femeie?

Semnele că acest referendum este un os de ros pentru „prostime” – termenul nu este al meu, l-am împrumutat de la politicienii nației – sunt multe, de la mărunte la foarte mari inclusiv.

Ajunge să ne amintim de referendumul încheiat cu succes pentru reducerea numărului parlamentarilor la 300 și care, al naibii de democrație, nu poate fi pus nicicum în aplicare, fără să mai vorbim de tevatura națională creată în jurul strângerii de semnături pentru un alt referendum: cel care ar decide dacă oameni ca Dragnea și alții ca el, cu condamnări în vigoare, au dreptul să participe la viața publică sau nu.

Faptul că după zece ani de la intrarea benevolă și entuziastă în UE, înțelepții nației precum Dragnea, Dragomir sau Pleșoianu strâmbă din nas atunci când, foarte elegant și reținut de altfel, un lider european le spune că nu respectă regulile pe care le-au semnat și cu care s-au declarat de acord atunci când am intrat în uniune, este un semn clar că susnumiții nu reprezintă interesele țării și ale poporului, ci strâmtele și strâmbele interese proprii, lansând tot felul de fumigene pentru a ascunde  aceste intenții de toată jena.

Dacă un lider de partid propune ca prim-ministru o persoană analfabetă funcțional, oare de cine își bate joc, dincolo de faptul că își bate joc de persoana respectivă?

Oare nu de țară, nu de propriul popor?

Dincolo de promiscuitatea de gașcă prezentă la noile grupări care se numesc în continuare partide, vina cea mare a actualei conduceri este că efectiv a implementat o operațiune amplă de decerebrare a politicii românești, ceva absolut descalificant, propunând în tot felul de funcții oameni fără pregătire și fără har, nu de puține ori fără cunoștințe elementare în domeniu, oameni care nu sunt în stare să se reprezinte pe sine, nu o idee sau o țară, dar care pot fi foarte ușor manipulați în sensul dorit de păpușar.

Ca rezultat este ceea ce se vede; o agendă politică pentru maneliști, în care adevăratele interese ale țării devin nesemnificative, datoria externă fiind în creștere alarmantă, autostrăzile se fac cu țârâita, investițiile se reduc la comerț, până și proiectul de exploatare a gazului din Marea Neagră devenind o afacere de mafioți.

În schimb, sunt scandaluri minore cât încape, lumea se distrează cu bâlbele Vioricăi Dăncilă, iar ceilalți sunt trimiși să voteze o treabă care nu are cum să se rezolve prin vot popular.

Problema alterității în general, a minorităților de toate felurile nu poate fi obiect de referendum, doar dacă vrei să prostești lumea.

Nu supui referendumului probleme care implică pe lângă credință – un domeniu particular și personal chiar intim în societatea modernă – grave chestiuni de știință și filozofie.

Dacă totuși o faci – așa cum se va întâmpla sâmbăta-duminica în România – înseamnă că ești demagog și ipocrit, încercând să ascunzi prin această gesticulație deloc gratuită – 170 de milioane – adevăratele tale intenții și scopuri.

În loc să aștepți inteligent și binevoitor până când dezbaterea socială, prin implicarea științei, a filozofiei și a principiilor societătii europene contemporane, va ajunge la o concluzie liniștitoare și în această chestiune, tu de fapt asmuți o parte a cetățenilor împotriva celeilalte, diseminând ura și conflictul într-o societate care numai de asta nu are nevoie.

Desigur, gestul tău este de înțeles, fiindcă, în sinea ta, știi foarte bine că nu ești în stare să oferi societății ceea ce are cu adevărat nevoie: liniște, echilibru, rațiune și înțelegere, onestitate, toate astea într-o atmosferă elegantă de civilitate(zație) și cultură.

P.S. Desigur, vina majoră este a guvernării actuale, dar nici ceilalti, în frunte cu liberalii nu sunt lipsiți de vină datorită faptului că în loc să încerce să reziste tematizării false a agendei politice, se fac complici în jocul lui Dragnea și ai acoliților săi.

Măcar să reținem, indiferent de motivațiile lor intime, numele acelor grupări – partide și biserici – care se delimitează explicit de referendum.

Sunt foarte ușor de reținut: USR, dintre partidele parlamentare și Biserica Evanghelică, dintre bisericile din România.