Am scris de mai multe ori despre viața de noapte a Aradului, o viață de noapte pe cale de dispariție care ne duce în situația în a le povesti basme, povești bătrânești, nemuritoare, tinerilor până în 20 de ani, cei care nu au prins perioada discotecilor cu bec rotativ multicolor și nici cluburile de pe ștrand.

Am scris de mai multe ori și că Aradul tinde tot mai mult să devină un sat cu blocuri, iar dacă vrem să ieșim la oraș trebuie să strabatem 50 de kilometri până în orașul de la sud unde predomină culoarea violet. Astăzi nu fac referire la Aradul dintr-o zi de marți, nici chiar de joi, ci scriu despre Aradul dintr-o seară de sâmbătă, o sâmbătă în care dacă ești trecut de 30 de ani te lovește în moalele capului nostalgia anilor ’90-2000. Am ajuns să trăim din amintiri, iar într-o sâmbătă noaptea să nu ai altceva de făcut decât să te pui cu fundul pe scaun la o terasă și să povestești de cum a fost cândva. Asta în condițiile în care la terasa nu te mai servește nimeni pentru că a trecut demult ora închiderii. Iar dacă cel căruia îi povestești are sub 20 de ani îți râde în față și te crede urmașul lui Petre Ispirescu cu ale lui povești nemuritoare.

Aradul a devenit un oraș în care dacă sunt mai mult de 4-5 nunți într-un weekend nu mai iese nimeni în club pentru că toți sunt la… nuntă. Unde mai punem că în această sâmbătă la Micălaca a cântat Bere Gratis și tot cartierul s-a îmbulzit la un mic, o bere, un balon cu heliu sau o vată pe băț? Mai mult decât atât, pe malul Mureșului, între Perla și Belvedere, este Picnic Festival. Prea mult pentru un Arad atât de mic. Un festival, un concert, cinci nunți și distracția-i gata. Gata cu totul…

În centrul orașului avem un singur club cu tradiție. Am mai scris și asta. Este Wings-ul, locul în care se adună în ultimii ani cam toată fauna de noapte, indiferent de preferințele muzicale, iar acesta este rezultatul lipsei de concurență. Ești old-school, te duci la Wings, că de 15 ani încoace numai acest club a funcționat permanent, ești pasionat de muzică electronică, de DJ, tot la Wings mergi, pentru că te rezolvă DJ Sebuh. Iar dacă ești manelist, ori stai acasă, ori mergi tot la Wings și înghiți în sec, fără dedicații, pentru că altundeva nu ai unde…

În sâmbăta asta, însă, nici Wings-ul nu mai a fost ce era. Parcă era o zi de naștere. Ceva mai mult de 30 de persoane la ora două noaptea. Și atunci ce variante mai ai? Să mergi la „Molly”, pe ștrand, la Transi la o ciorbă, sau la… masaj erotic la Intim.

„Băi, știi ce este cel mai trist? Că noi în 2018 povestim cât de tare era viața de noapte în Arad acum nu zece, ci acum 15 ani… Aradul a involuat și mergem tot mai mult în jos în timp ce alte orașe, chiar vecine, cresc de la un an la altul. Uite Timișoara, uite Oradea care de când s-a dezvoltat, s-a dezvoltat pe toate planurile, iar dacă vorbim despre Cluj parcă vorbim despre o altă țară că nu avem nimic în comun cu viața de acolo decât aceeași limbă. Dacă mergi acum la cluburile din Timișoara, o treime din mașinile de la cluburi sunt cu numere de Arad”, îmi spunea prietenul Eddy la orele târzii din noapte, stând pe un scaun aflat la zece metri de ușa de la Wings… Un Wings de data aceasta aproape gol.

La Transi nu ne-am dus pentru că nu ne era foame, la masaj erotic nici atât pentru că nu aveam… nici poftă, nici bani și mai sunt și gâdilos. Așa că am ales Molly. Acolo am văzut fărâme de viață. Clubul era aproape plin și nu era deloc așa cum credeam, plin numai cu „juniori”. Nu, erau oameni de toate vârstele, mai grizonați, mai cu burtă și fără păr, dar erau și din aceea care urmează peste un an sau doi să dea BAC-ul. Fetele, la fel, de toate vârstele, pe toate mărimile. Muzica, destul de bună, și de prin anii ăștia dar și mai veche, de prin anii poveștilor noastre nemuritoare.

Este foarte trist însă că Aradul, orașul care era epicentrul distracției în zona de Vest a României în urmă cu 15-20 de ani, a ajuns să mai ofere doar două alternative pentru cei care își doresc să iasă noaptea într-un club din oraș. Viața de noapte la Arad a devenit cu fiecare an care trecea o glumă bună, viața de noapte din Arad trăiește doar din amintiri, din poveștile deja bătrânești despre Laser, Viva, Sfinx sau Bizar.

Noroc cu nunțile că mai ies și tinerii la oraș.

Plecarea din Molly a fost elocventă pentru ceea ce ne oferă Aradul noaptea. A fost beznă, niciun bec nu ardea pe aleea care duce de la Molly la Podul Decebal. E beznă noaptea la Arad. Și câinii latră. La lună, evident…