Sunt unul de-al vostru, un arădean care își trăiește viața aici, în condițiile de aici, cu traiul de aici așa cum este el. Sunt destul de vechi, dar nu foarte vechi în acest oraș atât de vechi și încărcat de istorie. Sunteți mulți mai vechi ca mine, mulți care ați prins și alte vremuri cu mult înainte de a-mi forma eu scara de valori.

În fond sunt un produs al acestui oraș. Aici am primit educația părintească, aici am învățat, aici m-am adaptat culturii locale, aici am prins accentul de Arad rostind cuvinte ca „tăt”, sau „țâmp”, știind și ce sunt acelea: păsulă, croampă, părădaică, firang sau chiscant… Nu am nimic cu cei care nu sunt originari de aici, cei care au venit în Arad fie pentru a-și face o viață mai bună, fie pentru că aici s-au căsătorit și și-au întemeiat o familie. Deranjul apare atunci când ei descalecă pe aceste meleaguri cu tot cu regulile sub care au viețuit acolo de unde au venit.

Nu am absolut nicio problemă că primarul nostru este de la Brad. Problema apare atunci când el încearcă să transforme acest oraș, Arad, în Brad, neținând cont nici măcar de ordinea alfabetică. Da, cu riscul că mă veți înjura unii dintre voi, dar reafirm faptul că Aradul a devenit în ultimii ani o comună mai mare, una cu blocuri și multe mașini. Subliniez faptul că am scris „unii” cu doi „i”, fapt pe care nu l-am remarcat niciodată în postările primarului de pe Facebook, postări în care se zgârcește până și la un „i”. Probabil îi e greu să pună punctul și pe al doilea.

„O, Brad frumos” din titlu nu se referă nici la frumosul Brad Pitt, nici la orașul Brad – localitatea în care a copilărit Gheorghe Falcă, ci chiar la colindul atât de cunoscut nouă cu același nume. Nu l-am cântat niciodată în Ajunul Crăciunului, preferând să fac bani cu „O, ce veste minunată” sau „Trei păstori”. Dar ceea ce am citit în această dimineață, pe portalul concurent, www.aradon.ro, m-a cam pus pe gânduri. Chiar m-a speriat aș putea spune. Am scris demult că Gheorghe Falcă se află într-o altă realitate decât cea a multora dintre noi arădenii. Probabil fanii lui mă vor înjura sau mă vor critica, unii (din nou cu doi „i”) constructiv în comentariile ulterioare apariției acestui articol, dar este un risc al meu, asumat.

„Am venit în viitor şi la acest eveniment vorbim despre viitor, iar când mă întorc acasă vreau să vorbim foarte mult despre viitor şi să gândim viitorul” (Gheorghe Falcă, din Japonia, pe www.aradon.ro).

Cum Dumnezo, cum Sătănel, cum Maica-Domnului, cum Dracu, cum fras să vorbești despre viitor la modul în care o face el într-un moment în care Aradul este la nivelul anului 1997 toamna comparativ cu orașele din Europa? Ghiță, domnule primar, noi încă suntem în Secolul al XX-lea… Noi încă putem fredona cântecelul: „Noi în anul 2000 / Când nu vom mai fi copii / Vom face ce-am văzut cândva / Toate visele îndrăznețe / În fapte le vom preschimba”.

Falcă este de 14 ani primarul acestei urbe. Sunt 14 ani în care s-au năruit aproape toate simbolurile acestui oraș. Ștrandul a ajuns o amintire, un subiect despre care vorbești la o masă și spui „ce tare era pe ștrand în anii 90 și la începutul anilor 2000 când veneau aici zeci de timișoreni, de orădeni, iar arădenii erau cu miile în fiecare noapte de weekend”. S-a dus…

S-au dus și stadioanele, patru la număr. Au căzut sub lama buldozerelor Vagonul, Strungul, Telecom, UTA, iar ieri seară a fost inaugurat un stadion pe jumătate finalizat după patru ani de lucrări. O inaugurare tristă, una făcută tocmai pentru a arăta disprețul față de interesul pe care l-a arătat Gheorghe Falcă în acest proiect, un proiect la care se fotografia în timpul fiecărei campanii electorale și, mai mult, a împărțit și iarba la caserolă… În 2018, nicio arenă din Arad nu poate găzdui echipa orașului, UTA, echipă care este „acasă” la Șiria.

Clădirile de pe centru arată acum, în 2018, mult mai rău decât arătau în 1997. Mi-e dor de Aradul acela care în weekend avea două-trei mii de oameni în cluburi pentru a se relaxa după zilele lucrătoare, iar acum abia de mai suntem două-trei sute pe terasele de pe centru.

Cu ce ne-am ales în cei 14 ani? Cu o pasarelă care nu prea folosește nimănui la ștrand, cu o linie de tramvai făcută cu bani de la BERD, care este aceeași ca și în 1975, doar că e mai nouă. Cu șase tramvaie, cu niște cartiere asfaltate în care s-a introdus și canalizarea, dar pe care drumurile se surpă săptămânal din cauza calității precare a lucrărilor, cu un centru în care timp de 14 ani nu s-a găsit nicio soluție pentru fluidizare a traficului sau în problema parcărilor. După 14 ani de mandat al lui Falcă, Aradul este orașul cu cel mai puțin spațiu pietonal probabil din țară, având o singură stradă, Mețianu, care arată jalnic după ce s-au investit milioane de euro în ea. La capitolul „food”, Aradul stă groaznic comparativ cu Oradea, Timișoara sau Cluj, ca să mă refer doar la cele mai apropiate. Dacă primești un musafir de prin alte locuri după ce l-ai dus pe la Rațio Beach, Tenis Profi, Art Caffe, Pergola, Cristal, Curtea Veche, Cine Citta sau Euphoria, variantele cam scad spre zero. În înșiruire par multe, dar vă spun că doar în Piața Unirii din Timișoara sunt mai multe localuri decât cele înșirate mai sus. Și e doar o piață…

Bănuiam demult că Falcă e în viitor… Prin cele declarate astăzi pentru aradon.ro doar mi-a confirmat cele pe care le credeam eu. Exact ceea ce spuneam în rândurile de mai sus, realitatea lui nu rezonează cu o noastră, a mulțimii, chiar și cu a celor care l-au votat și încă ar mai face-o. El este în viitor, noi cu vreo două decenii în trecut.

Mă sperie faptul că vrea să ne vorbească despre viitor de îmi vine să fug. Mă sperie pentru că ne va prezenta viitorul așa cum îl vede el, așa cum îi dictează sistemul său de valori, așa cum ne spunea în 2008 că în 2020 Aradul va fi cel mai dezvoltat oraș. Mă sperie faptul că acest om ne va vorbi despre viitor venind din viitor, în timp ce prezentul nostru este plin de gunoaie pe orice stradă din Arad, este cu clădiri istorice dărăpănate, este cu stadioane demolate, iar singura formă de distracție din oraș au devenit micii și berea… Tocmai de aceea am devenit un critic al lui Gheorghe Falcă, pentru că a venit la Arad cu regulile de la Brad. Pentru că nu a înțeles nimic din cultura Aradului și din sistemul de valori al oamenilor acestui oraș.

Ghiță, cum e dincolo? Cum e în lumea ta? Ai putea să ne răspunzi doar în scris, printr-o postare pe Facebook, pentru a nu fi puși în dificila situație de a te și asculta?

Discursurile lui Falcă sunt exact ca și colindul „O, brad frumos”. Aceleași în fiecare an.  Ghiță, „verdeața ta îmi place /… Și vesel ea mă face”. Și e plin de verdeață în spatele meu…

Unii (cu doi „i”) mă veți înjura rău de tot. Dar cum am scris și mai sus, îmi asum…