Un veac, un secol de Românie, 100 de ani de la Marea Unire. Ar trebui să fie sărbătoare, dar nu este. Niciodată în acest veac de românism, românii nu au fost mai dezbinați. Trăim de vreo două decenii după dictonul: „dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea”.

Noi suntem de vină, nu ei, cei care ne conduc. România este țara în care știm totul despre vecin, dar nu știm că ne înșeală nevasta. România este țara în care știm cu cine și-o trage orice parașută de la Antene sau Kanal D, dar nu știm că la două etaje mai sus de noi locuiește un savant. România este țara în care Guță și Salam sunt idoli, iar Simona Halep este înjurată. România este țara în care unii au bolizi de 50.000 de euro, dar au toaleta în fundul curții. România este țara în care se vinde votul pe o porție de fasole.

România este țara în care primarii ajung milionari în euro în patru ani de mandat deși au o leafă de 5.000 de lei pe lună.

Ne-am pierdut valorile… Care? Pe toate.

România este țara în care se face poliție politică la toate nivelurile: Poliția Locală este aservită primarilor, Poliția Română este aservită președintelui partidului de la guvernare, iar DNA este instituția aservită președintelui țării.

România este țara în care arestările se fac pe stradă cu zece cameramani după ei, iar mascații îți sparg ușa cu barosul când ea este larg deschisă în timp ce tu te speli pe dinți…

România este țara în care 40 la sută se duc la vot, 40 la sută stau la televizor să vadă ce au votat ceilalți și 20 la sută pleacă din țară. Iar după rezultatul votului plângem. Plângem cu toții. De ce? Pentru că nu am făcut altceva decât să schimbăm culoarea hoțului. Acum este „roșu”, dar cu siguranță va urma portocaliu, sau galben, sau verde. Ideea este că orice am face, pe oricine am pune ștampila, este în ADN-ul lor, indiferent de culoare, să ne fure, să ne vândă, să ne înșele toate așteptările.

Și atunci cum să nu ne conducă ei, sclavi și Dumnezei? Nu, nu acei sclavi de culoare pe care îi vedeați în „Sclava Isaura”. Sunt tot sclavi de culoare, dar de culoare politică. Fiecare Dumnezeu își are sclavul său. Avem un Dumnezeu la Cotroceni, o Fecioară la DNA și un alt Dumnezeu la Pesedeu… E războiul lor, război în care apar sclavi ca Tudorel, TT-ul…

Nu m-a deranjat ce și cât a vorbit Tudorel aseară. În fond, raportul a părut perfect întocmit. M-a deranjat felul și momentul. A fost momentul în care Dumnezeul Pesedeu a simțit miros de sânge și și-a trimis sclavul să taie capul Fecioarei. Fecioară care nu a păcătuit atunci când a fost TT-ul în Japonia, nici când la Antene au apărut înregistrări cu procurori dubioși, ci a păcătuit de când am auzit de ea. Tocmai de aceea îl bănuiesc pe Tudorel că a acționat la comanda Dumnezeului său. Sclavie Tudorele, sclavie…

Nu-i așa, Tudorele, că aseară ți-ai jucat funcția?

Dumnezeii mamii voastre de hoți de toate culorile! Dar de noi, de gloată, de pulime, de români, când vă mai ocupați? V-ați luat țara înapoi? Da, ne-ați luat-o. Cu totul. Tu-ți Dumnezeii mă-tii, hoțule!