Vorba lui Creangă. Ion Creangă. Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu, când mă gândesc la zilele copilăriei… mă trezesc în pădure. Şi invers, dacă mă duci în pădure, îmi amintesc de copilărie.

Eram în trecere prin Pădurea Ceala. Razele soarelui despicau uşor umbrele copacilor, biciuindu-mi privirea prin parbrizul maşinii. Abia pe la mijlocul pădurii am observat că pe marginea drumului era plin de buşteni groşi, iar desişul pădurii devenise un peisaj înghesuit de crengi rupte şi arbori desţeleniţi. Ah, uitasem! Furtunile din iunie şi din august! Cam multe pagube, îmi zic în barbă, şi merg mai departe.

La întoarcere, soarele îşi tocise razele tăioase şi o lumină caldă, de toamnă, îmi dezvelea dimensiunea stricăciunilor, dar şi anvergura exploataţiei forestiere. Am oprit maşina şi am coborât. Ogaşe adânci, în care s-ar împotmoli şi un tractor, pline cu apă, pătrundeau largi şi departe în pădure, printre buştenii groşi aliniaţi de ambele părţi ale drumurilor ce şerpuiau printre arbori mult mai tineri, rupţi de furtună. Crengile arborilor care fuseseră deja fasonaţi pentru transport erau stivuite cu grijă tot pe marginea drumului improvizat. Câţiva arădeni, cu maşini proprii îşi alegeau, cu fierăstraie de mână, crengile mai bune de foc.

Mi-am zis că o să revin, deşi mă obseda deja o întrebare: de ce sunt tăiaţi doar arborii groşi, nu şi cei mai subţiri care au fost rupţi de furtuni? La prima vedere nici nu am văzut vreo marcă pe buştenii ce urmau să fie preluaţi de mijloace de transport. Hai să nu fiu rău-intenţionat. Poate urmează să fie marcaţi.

După câteva zile am revenit în Pădurea Ceala. De data asta, împreună cu colegul Andrei. Mai mulţi buşteni groşi tăiaţi aşteptau aliniaţi pe marginea drumurilor, devenite forestiere. Grămezile de crengi dispăruseră, iar arborii rupţi, mai subţiri, rămaşi în pădure se vedeau din ce în ce mai bine. Alţi arădeni culegeau crengi pentru lemne de foc. Am făcut câteva fotografii şi am înregistrat câteva minute de filmare. Aşa am găsit şi tabla care cuprindea informaţiile de bază: cine a eliberat autorizaţia şi cine efectuează lucrările de exploatare. Ocolul Silvic „Iuliu Moldovan”, respectiv „Toşca Florin SRL”.

A doua zi am mers la Garda Forestieră. Ştiau de exploatarea forestieră din Pădurea Ceala, Fuseseră chiar la început, înainte de a se elibera autorizaţia, împreună cu cei de la Ocolul Sivic, cu reprezentanţi ai Parcului Natural Lunca Mureşului, din care face parte Pădurea Ceala. Chiar aşa, îmi pică întrebarea în braţe, ca un buştean dărâmat de un fierăstrău: cum se pot efectua lucrări de exploatare forestieră într-un parc natural, în care şi vegetaţia şi fauna sunt protejate? În cazul calamităţilor naturale se poate interveni, mi se răspunde, dar în baza Planului de management al Parcului, care a fost aprobat în 2016. Cei de la Agenţia de Mediu din Arad mi-au spus că Planul se aprobă direct de Administraţia Mediului din Bucureşti, iar cei de la Garda Forestieră îmi sugerează să întreb la sediul din Oradea, unde este şi un purtător de cuvânt.

Tăierile sunt legale, dar nimeni nu știe de ce

Planul de management l-am găsit uşor pe net. Fără vreo altă birocraţie şi fără alte eventuale refuzuri de a ni se oferi informaţii. Aşa că am luat planul şi am citit, după ce am aflat că Pădurea Ceala face parte din Prundul Mare, zona care este considerată de protecţie integrală.

„În conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ţinând cont de specificul Parcului Natural Lunca Mureşului, în zonele de protecţie integrală sunt interzise: 

a) orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare; 

b) activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.

Prin excepţie de la restricţiile de mai sus, în zonele de protecţie integrală din Parcul Natural Lunca Mureşului, se pot desfăşura următoarele activităţi:

c) ştiinţifice şi educative;

d) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;

e) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;

f) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;

g) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi aprobate de către autoritatea publică

centrală pentru protecţia mediului;

h) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

i) acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora;

Deci, se pot efectua acţiuni de înlăturare a efectelor unor calamităţi naturale, cu nişte avize. Atât. Şi cu aprobarea autorităţilor publice centrale. Deşi, în acelaşi plan de management sunt zeci de pagini despre speciile de faună şi floră care sunt protejate în cadrul Parcului Natural Lunca Mureşului, n-am găsit nici un rând ce se întâmplă cu ele în cazul unor astfel de calamităţi, cum sunt ele regenerate sau protejate. Nu se spune nimic de limitele unor astfel de „acţiuni de înlăturare”. Mai multe informaţii n-am putut obţine despre eventualele aprobări din autorizaţia eliberată de Ocolul Silvic „Iuliu Moldovan”, fiindcă nimeni nu a vrut să ne ofere vreo copie.

Ne-am dus să vorbim cu cei care efectuau lucrările de exploatare forestieră. Am găsit un singur muncitor dispus să stea de vorbă. Mânca şi era băut bine. Vorbea îngălat.

-Bună ziua! Dumneavoastră tăiaţi pomii aici în pădure? Ce fel de arbori tăiaţi?

– Cum îs ăia lungi. Ăia mari.

-Dar ce fel de pomi sunt?

-Gorun.

-Numai gorun? Frasin, stejar?

-Nu ştiu dacă este.

-Câţi lucraţi aici în pădure?

-O echipă mică. Suntem câţiva.

-De unde sunteţi, din Arad?

-Dintr-un sat. Din Frumuşeni.

-Aţi dus deja materialul lemnos pe care l-aţi tăiat, sau urmează să vină să-l ia?

-Vin cu maşini din’alea mari.

-Cine vine?

-Nu ştiu de unde vine. Din Bihor.

-Şi tot ei le marchează, nu?

-Nu! Păduraru’ le marchează! De la Ocol’.

-De la Ocolul Silvic?

-Da.

-Lemne de foc ia lumea?

-Ia, dar eu nu ştiu, e treaba lor.

Observă telefonul care funcţionează. Nu ştiu dacă ştia că înregistrez, dar a băgat privirea în palmele ocupate.

-Şi când terminaţi lucrarea?

-Nu ştiu, că nu-i treaba mea.

„Poa’ să vină și Armata Rusă, nu e treaba noastră”

Prin urmare, ne-am dus să vorbim cu cei care au eliberat autorizaţia pentru lucrările de exploatare forestieră, respectiv cu şeful Ocolului „Iuliu Moldovan”, Lorand Lovas.

-Bună ziua, de la Special Arad sunt. Aş putea vorbi cu un şef de Ocol?

-Da, sigur.

Intrăm în biroul şefului de Ocol.

-Cu ce vă pot ajuta?

-Câteva întrebări avem.

-Dacă ştiu să vă răspund…

-Am văzut pe tabla din Pădurea Ceala, unde se fac exploataţiile forestiere, că Ocolul Silvic „Iuliu Moldovan” a dat autorizaţia pentru lucrări. Ne-aţi putea spune care au fost criteriile de selecţie pentru emiterea autorizaţiei şi care au fost condiţiile în baza căreia aţi acordat-o?

-O secundă, să-l chem pe colegul care ştie. Ovidiu? Vino puţin.

-Aici numai doborâturi am avut.

-Asta am văzut şi noi, dar întrebarea mea este de ce se taie doar arborii mai groşi, nu şi cei mai subţiri, care au fost doborâţi de furtuni?

-… Deci…, noi am evaluat, după ce a trecut furtuna, la 16.000 metri cubi de material lemnos. Asta înseamnă cam 16 kilometri, dacă i-am pune cap la cap. Evident, când vine, furtuna îi rupe prima oară pe ăia mari, după aia pe ăia mici. Îi rupe la vârf…

-Am văzut şi noi, dar sunt rupţi foarte mulţi arbori mai mici, care nu sunt exploataţi acum. De ce?

-Nu, nu! Că cel care exploatează îi cumpără… Deci, noi am inventariat tot! Ce lasă acolo îi pierderea lui! Deci, îi firmă, nu suntem noi!

-Am citit pe tablă, „Toşca Florin SRL”.

-Atâta trebuie văzut dacă e pusă marca sau nu!

-Noi n-am văzut marca. Cine pune marca pe arborii ce urmează să fie tăiaţi?

-Noi punem marca. Deci, pe scurt: dacă arborele e rupt şi n-a mai rămas frunze pe el pe ăsta am pus marca. Pe ăla care a rămas frunze nu am pus marca, să mai rămână ceva. Că, vedeţi, ăia din Bihor au un milion de metri cubi. Noi încercăm să rămână cât se poate.

Intervine domnul Ovidiu.

-Deci, cum să vă spun, pe mulţi n-am putut să-i marcăm, fiindcă erau căzuţi alţi arbori peste ei. Efectiv n-am putut ajunge în teren, peste tot. În momentul când se exploatează, se exploatează tot ce-i marcat, iar după ce se termină exploatarea se vine cu o marcare bis şi se exploatează şi ăia care nu s-au putut inventaria. La următoarea exploatare are întâietate firma care a făcut prima exploatare.

-Da, intervine iar şeful de Ocol, la prima exploatare a dat o sumă pe metru cub, iar la următoarea probabil că o să dea aceeaşi sumă.

-Oricum expiră autorizaţia, după cum am văzut.

-Da, păi, noi oricum am mers la minima rezistenţă. Adică s-au exploatat cei care au fost rupţi definitiv sau dezrădăcinaţi. Am lăsat câteva crengi, că doară o să mai rămână ceva.

-Problema e, intervina iar domnul Ovidiu, că Bucureştiul ne-a aprobat explorarea a doar 4.000 de metri cubi, din cei 16.000 pe care i-am inventariat noi. Restul urmează să fie exploatat. De-aia aţi văzut că au rămas mulţi neexploataţi.

-Dar, ce trebuie să ai ştiţi, intervine din nou şeful de Ocol, aici am avut o groază de controale. Garda Forstieră, Agenţia de Mediu…

-Am fost deja şi la ei.

-Şi ce-au zis?

-Că au fost la început, când s-a dat autorizaţia… Că nu este treaba lor.

-Un lucru trebuie să ştiţi: noi avem purtător de cuvânt la Direcţie.

-Mergem şi la el să-l întrebăm, nu vrem să vă creăm probleme.

-Nu, e bine să ştiţi şi de la noi, dar încă o dată: am exploatat la minima rezistenţă. Unde au rămas două crăci nu am tăiat.

-Acuma ce să vă spun, noi am filmat cum se furau lemne cu camioneta. Ne-am luat şi o porţie de înjurături că i-am filmat.

-Din momentul în care s-a stabilit un preţ la metru cub, nu mai este treaba noastră. De la cel care exploatează se fură.

-Chiar dacă-i marcat, chiar dacă nu-i marcat?

-Păi dacă nu e marcat atunci plăteşte cel care are autorizaţia de exploatare. Dacă din ce-i marcat se fură, ori dă la cineva e treaba lui. De cele mai multe ori s-a întâmplat că oamenii lui fură lemnele. Chiar nu ne interesează! Poate să intre armata rusă acolo! El răspunde!

-Cine reface terenul şi ogaşele pe care au intrat utilajele grele?

-El e obligat, la sfârşitul exploataţiei, conform autorizaţiei.

-Putem să obţinem o copie după autorizaţie? Sau o cerem la Direcţie?

-Auziţi, la spital nu îmi dă copie după un act pentru copilul meu. Dar, tot la noi o să vă trimită. Autorizaţiile se fac automat, tipizat, la nivel naţional.

-Bun, atunci mergem la purtătorul de cuvânt.

-Da, vă rog, numai să nu apărem în ziar.

-Ce implicare are Parcul Natural Lunca Mureşului, din care face parte Pădurea Ceala, în toată povestea asta?

-Nimic! Nici o implicare! Natura a făcut treaba asta! Ei doar au insistat să rezolvăm problema asta. Şi, oricum, la Bucureşti se aprobă totul! Garda Forestieră ne-a aprobat şi exploatarea pentru celelalte 12.000 metri cubi, dar Agenţia de Mediu încă nu ne-a aprobat. Dar pericolul a fost de incendiu, că frunzişul a fost ca hârtia. Am făcut pază dublă, şi noaptea. Jandarmeria nu a vrut să vină să păzească. Ne-au zis că dacă fură cineva să-i prindem noi şi să-i ducem la ei.

-Mulţumesc.

Aşa am şi făcut. Ne-am adresat purtătorului de cuvânt al Direcţiei Silvice Arad, Gelu Zdrenghia. I-am adresat următoarele întrebări, în urmă cu circa o lună de zile:

„Stimaţi domni

În urma celor discutate vă adresăm următoarele întrebări referitoare la exploataţia forestieră din Pădurea Ceala, în urma furtunilor care au afectat fondul acesteia.

1. Ce suprafaţă a fost afectată de furtuni şi ce volum din fondul forestier a fost exploatat?
2. Câte firme au participat la licitaţia pentru exploatare şi care au fost criteriile de selecţie?
3. Ce specii de arbori au intrat în exploatarea forestieră?
4. Când se vor efectua plantaţii de noi arbori şi din ce specie?
5. Când se vor încheia lucrările de exploatare?
6. Cine şi cum a supravegheat lucrările de exploatare forestieră?
7. Cine va reface şi când stricăciunile provocate de utilajele grele în interiorul pădurii?
8. În ce fel a fost afectat fondul cinegetic al Parcului Natural Lunca Mureşului?
9. În ce fel a fost afectat habitatul animalelor şi păsărilor protejate?

Vă mulţumesc,

Ovidiu Balint.

Întrebările noastre s-au uscat pe undele internetului, de când aşteptăm un răspuns, la fel ca frunzele de pe crengile rupte de furtunile din vara acestui an. Nici un semn. De-aia ne-am şi hotărât să publicăm înregistrarea discuţiei cu şeful de Ocol.

Ne-am mai dus încă o dată să filmăm arborii rupţi de furtuni, poate n-am văzut noi bine marcajele. Eh, acum ne-am uitat foarte atenţi şi ce să vedeţi, tot arborii groşi erau tăiaţi, iar cei subţiri erau lăsaţi pe loc, cu tot cu rupturi. Păi, chiar e logic: mai uşor ajungi la arborii groşi, după ce te zgârii bine prin stufărişul arborilor subţiri. Nu?

În schimb, ne-am interesat pe internet care mai este preţul pentru lemne de foc pe piaţa de profil. Aşa am aflat că, în Arad, preţul variază de la 200 de lei pentru un metru cub, la 250 de lei pentru un metru ster, în funcţie de calitate şi tip de lemn. Pentru cei neiniţiaţi, un metru ster este cam 0,7 metri cubi. La 4000 de metri cubi exploataţi, conform celor aflate de la Ocolul Silvic, rezultă o afacere de circa 800.000 lei pentru lemne de foc. Dar dacă buştenii pleacă la export, duşi de armata rusă, vorba şefului de Ocol? Nu am putut lua legătura cu nici un reprezentant al armatei ruse.

În rest, a trecut mai bine de o lună de când a expirat termenul autorizaţiei pentru exploatările forestiere din Pădurea Ceala, dar n-am văzut nici un arbore tânăr care să fie replantat în zonele calamitate. Mai e timp, ce-i drept şi la primăvară pentru reîmpăduriri, numai că ne împinge necuratul să ne gândim la ceilalţi 12.000 de metri cubi care ar mai trebui exploataţi cu aprobarea celor de la Bucureşti, lucrări care vor începe, probabil tot la primăvară.

Printre altele am mai prins şi o declaraţie televizată a ministrului Mediului, Graţiela Gavrilescu, care mărturisea că la nivel naţional în această iarnă lemnul de foc se va scumpi, deoarece se exploatează legal (sic!) mult mai puţin decât necesarul de pe piaţa românească. Asta, probabil, în zonele care nu au fost afectate de calamitatea furtunilor! La Arad am avut noroc cu furtunile din vară. De-aia avem şi sanie, iar la iarnă ne facem un car cu care să luăm în primăvară restul de lemne de foc pentru iarna viitoare. Ca oamenii gospodari!

Mai multe fotografii puteți găsi în galeria foto a articolului!