Cel mai mult mi-a plăcut intrarea cu motocicleta a bancherului-șef de la CEC Banc.

Nu înțeleg reținerea cu care a fost marcată de participanții la serbarea a 120 de ani de apă prin conducte la Arad.

Trebuiau să sară în sus de bucurie, în fond omul a personificat exact sentimentul acela care se exprima pe vremuri cu sintagma: ne doare în paișpe…

Respectiv continuarea firească: nici acolo nu ne doare.

Această aniversare, sărbătorită într-o atmosferă perfectă de nuntă de maneliști, ne-a arătat foarte clar la ce ne putem aștepta din partea clasei politice a Aradului.

Acum și de-a pururea, amin.

Erau acolo toți, în fond Bănățean e șef la Compania de Apă din cele mai vechi timpuri, a consumat toate partidele, începând cu cel marxist-leninist dintotdeauna, e un as al supraviețuirii în condiții de avarie precum majoritatea subalternilor săi care ies și intră prin gurile de canal ale orașului ca potârnichile.

Spun toate acestea pentru că m-am documentat.

Presa din ultimii patru ani este plină de aventurile lui Bănățean, de luptele seculare dintre el și conducerea orașului, respectiv județului.

Îl amintesc aici doar în treacăt pe Gheorghe Falcă, căruia îi doresc însănătoșire grabnică, cel care zicea acum un an că Bănățean va fi toată viața lui în concediu față de Compania de Apă.

Edilul-șef făcea referire la lipsa de reacție a lui Bănățean în fața viiturii care vine pe Voinicilor cu regularitatea unui tren japonez în condiții de tsunami.

Mai precis la faptul că i-a transmis edilului că nu-i poate sta la dispoziție, fiind în concediu.

Bănățean, nu Falcă!

De altfel, Bănățean este un specialist al concediilor oportune, ne și minunăm cum de a fost găsit cu ocazia serbărilor galante de 120 de ani de când arădenii beau apă la robinet.

Se pare, totuși, că nu este în concediu tot timpul, doar atunci când îl caută primarul sau președintele Consiliului Județean.

Domnul Țolea, Adrian, să nu divagăm, ar ști să ne spună mai multe despre strategia concediilor bănățene, acum câteva luni Domnia Sa fiind foarte hotărât să dea cu Domnul Bănățean de toți pereții.

Nu-l găsea însă, da, ați câștigat, Domnul Bănățean era în concediu!

Atât Domnul Falcă cât și Domnul Țolea, Adrian, să ne înțelegem, erau la un moment dat foarte hotărâți să dea cu Domnul Bănățean de toți pereții pomeniți deja, de aceea ne minunăm acum de prezența liberală masivă la sărbătorirea lui Bănățean a momentului de când arădenii beau apă și nu vin sau bere la robinet.

I-am văzut pe toți. Domnul Cionca și Bibarț, Domnul Seculici, domni și doamne liberale săltărețe dar cam morocănoase.

Mă rog, au fost și alții, de la alte partide, în fond nu-i de ici-colea să sărbătorești arădeanul care bea apă de la robinet de 120 de ani.

A fost și Domnul Remețean, a fost și Domnul Bognár cu Domnul Faragó, normal, în fond ei acum, cel puțin până la aflarea rezultatelor alegerilor, sunt liberali în cuget și simțiri, nemaivorbind de faptul că robinetul a fost pornit acum 120 de ani de unul Varjassy, un ungur care dacă trăia acum, n-avea ce face, trebuia să se-nscrie în UDMR.

Au fost mulți, n-am ajuns noi să-i numărăm pe toți, ne-am oprit brusc în momentul în care l-am văzut pe Domnul Ando încovoiat deasupra mobilului său mai deștept decât al nostru.

Am zis, ajunge, dacă a fost și Domnia Sa, înseamnă neapărat că a trecut și oralul la examenul pentru postul de director de la Consiliul Județean, ne-am liniștit, restul contează mai puțin.

Problema rămâne doar cu Domnul Bănățean.

Cum de reușește Domnia Sa să rămână în scaunul de director al robinetelor arădene indiferent de cine și de ce?

Acuma e drept: apa de la Arad este o mândrie, una dintre foarte puține, ale orașului.

Nu mai găsești în jur un oraș să aibă așa o apă bună la robinet, a observat până și Domnul Vlaicu, șeful Aquatim, timișoreanul de serviciu de la chef, mai nou obligatoriu la orice eveniment din Arad. În mod normal, mai ales pe la sfârșitul perioadei clorofile, e mai bună decât majoritatea apelor minerale de la supermarketuri iar apa de la Timișoara pare pe lângă a noastră venind direct din furtunul mașinii de spălat automate.

Este drept, câteodată canalizarea veche, realizată tot cam pe vremea Domnului Varjassy, potențialul udemerist dacă trăia cât Matusalem, își arată limitele, apa cea bună țâșnind pe Voinicilor precum Domnul Bănățean la microfonul de la Marem, înaintea Domnilor Cionca și Bibarț.

Ne-a trecut prin minte așa un gând pervers, oare dacă era prezent și Domnul Falcă – căruia îi urăm încă odată însănătoșire grabnică! – ce făcea Bănațean? Tot primul se punea la microfon sau îl lăsa pe șeful campaniei electorale al PNL să deschidă festinul robineților greu de controlat.

Noi, având o anumită experiență jurnalistică – este drept, nu atât de mare precum timpul petrecut de Domnul Bănățean ca director la Compania de Apă – opinăm că nu se schimba nimica, tot Bănățean venea primul.

Iată de ce, după opinia noastră de jurnalist îmbătrânit în rele, dar nu atât de rele precum Domnul Bănățean: domnul director Bănățean face parte dintr-o rasă aparte și deosebită a oamenilor care sunt mereu acolo unde trebuie să fie.

Dacă nu sunt, atunci nu pot fi decât într-un singur loc: în concediu!

Fiind mereu la locul potrivit, domnii precum Domnul Bănățean știu mai multe decât toți ceilalți vremelnici șefi sau șefuți pe linie de partid laolaltă.

Domnul Bănățean știe atât de multe  câte nu vor ști împreună Domnul Cionca și Bibarț vreodată, mai mult, credem noi, în afara Domnului Seculici, nu se mai afla în sala Marem încă cineva care să știe atât de multe despre Arad și treburile arădene câte știe Domnul Bănățean.

Desigur, simțindu-se rău, nu l-am luat în considerare pe Domnul Falcă, dar chiar și cu el, noi optăm tot pentru Domnul Seculici în ceea ce privește mulțimea de informații și relații pe care le deține cu privire la treburile arădene.

Cheful în sine, cel puțin așa cum s-a văzut din fotografii, a fost cam leșinat, fețe plictisite și oarecum dezorientate, evident marcate de obligații și constrângeri, așteptând finalul, dar nu neapărat al recepției bănățene, ci pe cel al campaniei electorale.

Să fie siguri, dacă se apucă de mâncat și de băut că de dansat nici vorbă!

Toate acestea nu se referă, desigur, la Domnul Bănățean, singurul de la sindrofie senin și bine dispus.

A reușit să-și termine cu bine concediul și iată, poate să vină oricine la putere, tot Domnia Sa și nu altul va știi cele mai multe porcării despre ei și despre ceilalți care îi vor mai urma…

P.S. – Fotografia din titlu trimite la vicleanul Ulise cel care a plecat într-un concediu de zeci de ani călătorind numai pe ape, s-a întâlnit până și cu parșivele sirene, dar a revenit până la urmă la Compania de Apă din Itaca unde îl aștepta credincioasa Penelope, un fel de președinte al Consiliului Județean de atunci.

Sau primar, nu prea contează…