„Aradul este în afara zonei europarlamentare”, „Aradul urcă (sic!) pe locul 32 privitor la prezența la urne” „Iustin Cionca (PDL) – locul opt, George Demian (PNL)- locul 24, Farago Peter (UDMR) este doar pe lista de rezerve, iar PSD nici măcar nu are pe cineva pe listă. „Mihail Neamțu: Putem detesta realitatea asta, dar… ” „29, 78% dintre arădeni au ieșit la vot!”. Astea sunt titlurile… ăsta e bilanțul. Bilanțul unui scrutin electoral ce s-a dorit a fi… beethovenian… cu „îmbrățișați-vă, milioane”… cu „trimiteți-i pe cei mai capabili dintre voi la Bruxelles”…  cu „demonstrați că vă pasă cine vă reprezintă”… Rezultatul campaniei? Sub 30% interes asupra alegerilor europarlamentare: ăsta e rezultatul REAL al unui proces mediatic ce și-a angrenat și unit toate forțele într-un singur scop, a spart o grămadă de bani și a dat drumul unei ieremiade ce a ocupat tot spațiul public: stâlpi, copaci, ziduri, wall-uri de facebook, stații de tramvai, ecranele televizoarelor și a tuturor suporturilor cu display, radiourile, presa scrisă, presa online… și frigiderul dacă îl deschideai îți cădeau din el pliante… Atâta lume e curioasă, în Aradul asta. de politică – vorbind în linii mari… adică în cele importante din orice punct de vedere socilologic- dacă ne raportăm, cum pretindem, la exigențe științifice.
Ahha: deci pe 70% dintre cetățenii cu drept de vot nu-i interesați! Adică, „grosul” vostru reprezintă just 30% dintre concetățeni… împărțit   la 4-5 partide în ordinea haotică, dar ușor de premeditat, a priorităților… nu, nu ale poporului (pentru că dacă prioritățile erau ale poporului, poporul ar fi ieșit din casă). Sub o treime, deci, vi-s… cu tot cu neamuri, prieteni, amante, angajați, oameni plătiți la bucată, bețâci culeși ad-hoc, cu tot cu Antena 3, cu tot cu presa cumpărată întegral, cu tot cu trișări, cu liste suplimentare… asta vă e toată armata și asta vă e, de fapt, puterea!
Parcă vă aud: „Românii nu sunt educați în ceea ce privește importanța alegerilor… nu sunt conștienți… sunt delăsători…” – dar v-ați gândit că ridicolul procent din populație pe care ați reușit să-l duceți în fața urnelor dă, în răspăr, tocmai măsura educației colective, a „revoltei bunului simț” și a sictirului intelectual totodată? Că, de fapt, ceilalți 70% reprezintă elita?  Profilul alegătorului e ușor de făcut… „votacul” e același de la Caragiale încoace… Toată lumea îl cunoaște… niciun om serios nu îl frecventează cu plăcere și nimeni nu-i interesat să-i mai audă discursul… niciodată original, mereu interesat, plin de clișee și tâmp.
Îmi place să cred că astfel de momente, precum cel de ieri, duminică, 25 mai, pregătesc perioada următoare: una în care politicienii vor conta, în ceea ce privește deciziile majore pentru societate, din ce în ce mai puțin – spre deloc. În care, de exemplu, o comunitate unită pe cu totul altfel de criterii decât „eu votez cu Ponta” sau „eu sunt anti-Băsescu”, care vrea să-și construiască un drum, să planteze o pădure sau să-și facă o fermă, să dea cu flit „alesului” care vine să… vezi-Doamne… aprobe proiectul din care să-și ia partea și să-l trimită cătă căși cu un „dă-te, bă, dreaq, cu 24% al tău din 30%!”