Cine ar fi crezut că prin reportajul de anul trecut, de la ediția a doua a Media Art Festival, voi anticipa (sau influența?) cumva linia artistică pe care pășește cu talent ediția curentă? Desigur… selfish motherfucker me… se pune întrebarea: e cazul să fiu absurd, așa, radical, din primul șut? NU. Nu eu am generat ideea de bază numită DADADA, în jurul căreia se-nvârt toate operele de artă din festivalul de acest an, ci – efectiv și afectiv – românul Tristan Tzara, inventatorul curentului literar-artistic numit „dadaism”, denumire care a survenit prin hazard dintr-un dicționar Larousse (punctând la nimereală cuvântul onomatopeic dada) și care provine din franțuzescul dadisme (dada = „căluț de lemn” în limbajul copiilor), începând exact din momentul în care acest curent artistic a luat naștere oficial, adică în data de 6 februarie 1916. Nu trebuie să fii un geniu matematic să calculezi, în caz că n-ai aflat în tot acest timp: în Anno Domini 2016 sărbătorim 100 de ani de DADAISM. Și care grupare artistică din Arad ar fi cea mai potrivită pentru evidențierea acestui eveniment major dacă nu Kinema Ikon, powered by :BARIL, KF și APA (Asociația Producătorilor de Artă)? TZARA, TZARA, am vrut DADA… și am primit un DA în plus, chiar! ASTA DA MEDIA ART FESTIVAL!

Titlul ediției, DADADA, are o trimitere – spun organizatorii – accidentală la aniversarea dada. Cu toate astea, colateral măcar, lucrările de artă contemporană orbitează obsesiv în jurul acestui curent, fie că sunt sau nu alimentate cu curent (Am mai spus: Legalize CACOFONIA!) electric. Festivalul a pus efectiv stăpânire peste o parte a Muzeului de Artă, transformând-o într-o oază muzeală – cum îmi place să mă tot repet: – postcontemporană. Spun asta pentru că este, totuși, admirabil de fantastic cum Media Art Festival a reușit, din nou, să întoarcă un Muzeu cu capul în jos, în aceeași incintă regăsindu-se opere de Maitec, Munkácsy sau Mützner (dacă te aventurezi puțin mai departe de barierele festivalului) și, totodată, opere de Apparatus 22, Arantxa Etcheverria, flo’, gH, Modulab, Neuro sau Pnea. E de remarcat și video-ul creat de „citizeniți”, proiectat pe un perete, asta dacă vreți să aflați de ce au vopsit toată sala Teba dinspre Piața Olimp în VERDE… 🙂

Expoziția principală de la Muzeul de Artă propune o abordare ludică a relației cuvânt-imagine și a muzeului ca arhivă. Sunt expuse instalații multimedia, pictură, obiect, fotografie, video. Kinema ikon prezintă ultimul episod al serialului, sub forma unei capsule a timpului, care se va închide la finele festivalului și se va deschide în 28 octombrie 2070 (!), cu ocazia centenarului grupului.

Având în vedere că sloganul ediției 2016 a MAFA (Media Art Festival Arad) este {dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, atunci o imagine cu text explicativ face cât o mie de cuvinte minus cuvintele textului explicativ}… are, oare, rost să descriu en détáil operele care se găsesc la Muzeul de Artă zilele acestea? Cred că nu. Vă spun doar că detaliile se găsesc acolo unde trebuie să fie căutate, adică în artă… iar arta trebuie să fie căutată acolo unde se poate găsi: în detalii.

Festivalul continuă astăzi, sâmbătă, de la ora 16, la atelierul kinema ikon de la Complexul Muzeal Arad (intrarea dinspre Parcul Copiilor), unde sunt proiectate filmele experimentale produse între 1970-1989, acum într-o nouă ediție digitală, High Quality, iar ultima secțiune a festivalului va avea loc la KF, tot în această seară de sâmbătă, de la ora 18: un cabaret cu prezentare multimedia și performance.

Citește și DADADOI. Media Art Festival 2016 – ziua a doua – și începutul viitorului cu trecutul la pachet

Mai jos, câteva imagini de la locul faptei. Bonus: PDF-urile catalogului împărțit la festival, al cărui ultim exemplar a ajuns chiar în mâna mea. Vă ciupesc puțin din introducerea cărțuliei, pentru că știu că aveți pe limbă același gând, mai ales dacă ați tot căutat și nu ați mai dat de această revistă (sâc!):