„Au scăpat de sub zăvoare, lenea, răutatea și trufia! Au să meargă-n lume și-or să cuprindă minți neștiutoare prea nevinovate și prea slabe ÎNCĂ să le stea împotrivă”

Am citat din Ombladon, melodia Egali din naștere, pentru a arăta că nu este așa. Nu când vine vorba de campanie electorală.

În 14 iunie, Asociația Alternativa de Vest a depus la primărie o cerere, prin care solicita 10 mp din Parcul Eminescu pentru un proiect denumit Reading Point. Un proiect frumos, care presupunea amenajarea, pe banii asociației, unor locuri acoperite prevăzute cu o mică bibliotecă, unde oricine putea să meargă să citească o carte. O idee excelentă, locul foarte bine ales (față de tramvaie, acesta are logică, dovada implicării cu adevărat într-un proiect).

De la Ana la Caiafa

Semnifică o amânare, o tergiversare premeditată a unei rezolvări de mari importanță, amânare ce presupune de fapt un refuz.

Așa a fost plimbat și Silviu Dascăl. De la Serviciul de Dezvoltare Urbană și Protejare Monumente la Centrul Municipal de Cultură Arad. Acolo a fost confundat cu unii din comercianții care depuneau cereri pentru un loc la obositele Zile ale Aradului. Acesta, după ce a fost lăsat să explice cum stă treaba cu Reading point-ul și că nu au nevoie de nimic de la autorități decât să le dea 10 mp amărâți, l-au sfătuit să se adreseze Primăriei Arad- Serviciul Construcții și Urbanism SAU (!) Serviciul de Dezvoltare Urbană și Protejare Monumente. Vorba din popor „ce are sula cu prefectura”?

Implementarea unui asemenea proiect, fără costuri ale municipalității, ar fi trebuit să meargă ca unsă. Dar,și aici intervine laitmotivul politichiei arădene, această implementare ar fi dovedit biblioteca mobilă inițiată de Boghicevici fără folos și una Second Hand, pentru că acest proiect, Reading Point, este unul bine gândit, este fezabil, ancorat în realitate și nu este doar praf aruncat în ochi (Praful este, să ne facem bine înțeleși, unul electoral!). Era un proiect pur cultural.

Decența este ținută într-un coș de cleme pentru rufe, iar cultura adevărată este „plimbată” către uitare

Ideea de a pune niște cărți într-un coș de cleme pentru rufe este absurdă ca și alegerea tramvaielor ca loc de implementare. Nu! Nu este în regulă, haideți să ne trezim din micile proiecte, să nu mai privim pe segmente ci panoramic! Să vedem the big picture cum se zice: cine și ce are de câștigat din asta? Și dacă răspunsul este „arădenii”, atunci este momentul să tăbărâm pe medicii oftalmologi.

Cineva a venit cu o idee. Una bună, una pentru cultură. Un loc în care se pot strânge oameni pasionați de literatură, un loc în care pot discuta păreri asupra unei cărți citite. Aș vrea să văd cum își dau întâlnire arădenii în tramvaiul nr.3 să dezbată „Societatea vie” a lui Falcă.

Ne vedem la Reading Point!

Până una alta, Silviu Dascăl, prin Asociația Alternativa de Vest, a mai trimis o „Revenire solicitare proiect Reading Point”, în care motivează fezabilitatea acestui proiect reamintind că Primăria Arad prin Serviciile ei nu trebuie să pună un ban.

Este de neimaginat cum un proiect propus la mijlocul lunii iunie nu primește un răspuns nici măcar în august. „Da” sau „nu”, indiferent, dar atâta apă a curs pe Mureș de atunci…

Propunem să ne strângem pe a doua bancă din Parcul Eminescu, cum cobori scările de pe mal, și acolo să fie Reading Point, fiecare cu cartea preferată… dacă ei nu ne vor, noi ne vrem!

În galeria articolului regăsiți răspunsurile primite la solicitarea asociației și revenirea la solicitare.

„Așteptați înțelepciunea, numai ea poate brațul slab să-l întărească. Ea poate supune patimile cele rele, numai ea poate aduce inimilor bucurii!”