Arad. Piața Soarelui a „apus” în plină zi. N-a mai „rămas” decât langoșul…





În Piața Soarelui, cu ani în urmă, când era la modă să ai „joc pe televizor” SEGA sau Nintendo, îmi cumpăram casete. Când intram acolo erau mese întregi cu „de toate”, iar cele mai bune erau cele de la Konami. O firmă japoneză care, nu știu cum, dar a acaparat piața de profil, atunci.
Tot din Piața Soarelui, când am dat și eu în „teribilismul” specific adolescenței, îmi luam tricouri de „rocker”. Erau cu Iron Maiden, Led Zeppelin, Guns N’Roses sau Korn. Pe atunci era cool să fii „rocker” și era „strigătul” adolescentin de „fuck society”. Eram în căutarea identității personale și credeam că stilul de a mă îmbrăca puțin mai altfel decât ceilalți mă va ajuta să devin unic. Idei de copil, dar a fost o fază a vieții prin care am trecut cu toții. Când era vară, eram aproape zilnic în Piața Soarelui. Împreună cu prietenul meu, Călin, mergeam pe acolo chiar dacă nu aveam bani. Ne „clăteam” ochii, studiam tricourile noi, „capurile” noi de lasere, (ah laserele, ce nebunie mai era cu ele…) iar în alte zile, când primeam alocația, mergeam să ne cumpăram casete. Între toate astea… nelipsitul langoș. Cel mai bun langoș din lume era cel cu mujdei… în Piața Soarelui!
Când începea școala, de acolo cumpăram caiete, stilouri, penare, adidași și nelipsitul trening. Nu puteam merge la ora de sport fără trening, ne punea absenți. Acolo veneau mamele împreună cu copiii și era mare forfotă, iar la final se făcea coadă la rulota cu langoși.
Toate acestea s-au dus acum, nu știu de la ce a pornit decăderea, unde s-au dus comercianții dar nu mai este nimic acolo… de ani buni. M-am interesat și am aflat că spațiul respectiv are 7200 mp. E mare… și mare păcat. Nu cred că se poate pune vina pe magazinul Profi de lângă el. A funcționat chiar și așa destul de bine pentru că piața oferea multe produse care nu se găseau în supermarket.
Nu sunt economist și nu mă pricep să pun economia locală sub lupă, dar am impresia că acei comercianți, cât și clienții zilnici care le călcau pragul, o duceau mai bine… E doar o impresie, dar mai e și nostalgia unui lucru care îmi aduce aminte atât de mult de… bine.
Comentariile portalului
Cu tot respectul, cred că nu ar trebui să ne așteptăm la elevi perfecți pentru că aceștia pur și simplu nu există. Fiecare dintre ei au (...)
Trist dar adevarat
Urat