Dilema arădeană a momentului se referă la alegerile locale care se apropie cu pași repeji dar moi precum vulpea de cotețul cu găini.

Este hamletiană ca orice dilemă autentică, țintind însă nițel mai jos. Nivelul acesta de sub centură este locuit de oameni care se agită să fie reținuți ca salvatori ai nației în timp ce, aproape pe nesimțite, devin cei mai bogați oameni ai comunității. Da, este vorba de așa-zișii politicieni, ființe paradoxale care întrunesc în persoana lor de multe ori foarte simplă extremele cele mai cumplite: iubire și ură, adevăr și minciună, mândrie și prejudecată.
Inteligență mai puțin, cinste pe ici pe colo, cam cât nu a ajuns copleșit de igrasie dintr-o casă din centru construită la sfârșitul secolului de dinaintea secolului trecut.

Problema se referă, ca să fie cât mai simplă, la persoana primarului. Cel încă în funcție, izolat în bunăstarea și fanteziile sale, pare încă peste poate de puternic, opoziția, nearticulată, așa cum e, temându-se, pe bunădreptate, că nu-l pot scoate din biroul său nu tocmai oval dar la fel de mare decât cu metode folosite mai nou de luptătorii islamici.

Ideea este că 12 ani e prea mult, unii n-au ajuns să facă atâția ani de școală și sunt bine mersi, în 12 ani ajungi să te plictisești până și de Angelina Jolie, ce să mai vorbești de un primar care a ajuns să vorbească singur propriei imagini din oglinda de baie.

Numai că înainte de asta a avut grijă să pârjolească tinutul politic percum oastea voievodală câmpia de dinaintea turcilor, să otrăvească fântânile bunului simț și ale bunei credințe din care se adapă boborul în lungile perioade interelectorale. Altfel spus, opoziția nu-și găsește omul!

Un contracandidat. Un Demolition Man, un Terminator. Tot ce găsesc e mărunțiș, simpatici fără har sau antipatici fără minte. Ar mai fi și unul-doi normali, numai că în asemenea circumstanțe anormale ai nevoie de ceva mai ieșit din comun. Chiar dacă primarul cel mai longeviv al orașului a fost unul cât se poate de normal, un banal sadea până la urma urmei. Și oricum, asta a fost de mult.

Opoziția, fărâmițată așa cum e, are nevoie de un candidat manchurian, unul programat dinainte să-și urmărească scopul necunoscut până la capăt, un personaj-instrument, cineva capabil să distrugă puterea acumulată de primar în cei 12 ani de asfaltări întrerupte doar în anii fără alegeri. Chiar dacă au fost mai mulți decât cele cu, străzile par acum mai frumoase și line, oricum de ajuns ca alegătorul din Daciile Logan să simtă o serioasă îmbunătățire a nivelului de trai la volan.

Partidul care în principiu ar fi cel mai tare în opoziția față de primarul de asfalt – vorbim de PSD-ul lui Căprar, desigur – n-are încă om la înaintare, cel vizat alegând un partid de care la Arad n-a auzit nimeni chiar dacă este primul partid românesc înființat de o femeie. Asta și faptul că se numește ca o autostradă încă neconstruită în Ungaria, M10, coboară șansele sale la o probabilitate negativă ce tinde asimptotic spre minus infinit în ochii arădenilor foarte umblați pe autostrăzile ungurești.

Ar mai fi un tinerel susținut de eternul perdant Geoană, și un pastor, căzut din cerul senin pe pabordul marinarului, al cărui nume în maghiară înseamnă amețitu’. Un altul care a plecat de la PNL, aidoma pastorului, încearcă intrarea în biroul de primar pe Harley-Davidsonul lui Tăriceanu. Cel care începe să nu se simtă nici el bine în fruntea Senatului, urmașii generalului Oprea zis și Groapă având ceva de împărțit cu el. Și desigur simpaticul Domn Cancel, cel care mizează pe semnificația mai nou universală a numelui său.

Ș-apoi mai există puzderia de pe facebook, vocali și fără nicio idee despre lume și viață, mișcați din spate de câțiva birtași care cred că dacă au învățat rețeta la Margarita pot conduce un oraș întreg cu Cetate cu tot. Aceștia nu pot convinge pe nimeni, fiind ei înșiși singurii care cred în ei înșiși, având de aceea de la început convingerea că o pagină de facebook poate ține loc de program administrativ.

În fața acestei priveliști dezolante a luat nu de mult atitudine cea pe care o vom numi, liber după o altă măzgălitură de a noastră, First Lady a opoziției arădene la Falcă. Adela Cristea, că despre ea este vorba, și-a expus nu de mult punctul de vedere într-un text program pe facebook, unde altundeva? Precizând foarte clar că nu este vorba de persoana ei, avansa ideea unui candidat unic al opoziției sus-menționate în persoana unui reprezentant autentic al societății civile. Este singura soluție pe care o vede viabilă, iar noi tindem să-i dăm dreptate, și pe care la o adică ar susține-o.

Problema este, precum am văzut până acum, cu acest unic candidat: cine ar putea fi el?

Având în vedere alegerile într-un singur tur și interesele de casă ale partidelor, nu prea se vede persoana în cauză, numai dacă nu se ascunde de privirea noastră iscoditoare undeva în Checheci.

El ar fi acel candidat manchurian pomenit în titlu, spălat pe creier în numele opoziției arădene, reprezentant pregătit în numele poporului să dărâme imperiul răului simbolizat de Ghiță Falcă.

Atragem însă atenția opoziției, și a stimabilei Doamne Cristea în mod deosebit, asupra punctului nevralgic al unui astfel de candidat. Recomandăm în același timp vizionarea filmului Candidatul manchurian – Meryl Streep va fi omorâtă în final, deci merită! – ca să ne dăm seama că un candidat dintr-acesta, chiar ascuns și pregătit în Checheci, poate fi oricând reprogramat de cineva care știe parola. Numele acestei parole nu-l destăinuim încă, spunem doar atâta: sunt destui care îl știu.

În fond asta a fost și actualul primar la început: un nume dat speranței, un program pentru Arad, ca să aflăm încetu-cu-încetu că upgradările ulterioare l-au transformat exact în contrariul său.