Nu prea înțelegeam, în prima fază, cu ce am de-a face la ultima expoziție Kinema Ikon (zis și, pur și simplu, ki), numită „DADADA” – primul episod din sezonul al treilea, vernisat/ă vineri seara, la Muzeul de Artă. Un dulap-seif deschis, al cărui singur conținut distinctiv era roșu – și acela nefiind altceva decât interiorul ușii, câteva lămpi și reflectoare, plus un ecran pe perete, care difuza un time-lapse video cu construirea vestitei pasarele a lu’ Falcă… zisă și „vestita pasarelă a lu’ Falcă”. E un sentiment ce mă încearcă din ce în ce mai des la expozițiile Kinema Ikon – să nu înțeleg din prima care-i faza -, iar acest lucru este voit construit în așa fel, altfel n-ar mai fi ki… ki.

Orice întrebare-mi puneam (Ce reprezintă acest dulap? Ce vrea să transmită acest documentar static?), căpăta un răspuns la cât de sec, atât de încărcat filosofic: DA. 

Da, da, da.

Este funny că așa am început să descriu și supradoza de artă ce m-a lovit în moalele capului la Media Art Festival din toamna anului trecut…

Apoi m-am iluminat, după ce priveam îndelung razele de lumină țâșnite-n orbita mea vizuală tâmpă de către reflectorul de pe jos. E posibil, totuși, să fi ajutat procesul și Călin Man a.k.a. reVoltaire, liderul grupului Kinema Ikon și artistul care a deschis acest sezon de expoziții, cel care mi-a explicat care-i ideea: următoarele expoziții din seria 2016 vor completa episodul-pilot și cele care urmează lunar, asemenea unui puzzle, fiecare vernisaj având ca tematică proprie un video de artă alternativă, astfel încât la final să avem parte de o zarvă dadaistă de proiecții intercalate-ntr-un timp și spațiu unitar. Rolul dulapului-seif este semnificativ: aici vor fi închise exponatele de acum încolo și vor vedea lumina zilei din nou abia în 2070, atunci când Kinema Ikon va împlini 100 de ani.

Iar ca să subliniem și mai mult „timpul”, ca un fel de entitate guvernantă a tutelei Kinema Ikon – fie îndreptată înspre trecut, fie înspre viitor – ar mai fi de menționat că unul dintre suporturile unei lămpi este, de fapt, o bucată ruginită din vechea rețea de conducte a Palatului Cultural Arad, datând din anul 1913.