Păpușa a dat ușor dar ferm din picior și a zis: vreau iatacul meu… rezerva mea… locul meu de taină… pentru întâlniri, semnături secrete, strâns în brațe și felicitat! În haremul ăsta miroase a boală, a invidie și a frică de propria umbră…
Dorința ei a fost poruncă pentru Marele Sultan… mâna greblă se făcu și, din proiectul „Vindecare fără granițe în regiunea Criș-Mureș – Stabilirea fondului comun de vindecare Arad și Bekes în domeniul sănătății” valorând frumoasa sumă de 1.673.310 Euro, s-a cheltuit cât a fost nevoie și, iată, Favorita are acum iatacul ei… frumos… în curtea spitalului… portocaliu… un portocaliu mai pal, dar insistent în peisaj, un iatac de serviciu în spatele bisericii, lângă heliopista ce-am pistuit-o prin tăierea păduricei care și așa nu folosea la nimic concret…
Ca să nu se, Doamne-ferește, contamineze de vreo boală spitalicească (infecții nosocomiale le zice la astea… fosta directoare Prișcă e specialistă în ele)… ca să nu se mai ciocnească pe holuri de lume care nu-i merită prezența… ca să nu mai fie filată de priviri pofticioase degrabă doritoare de ceva la care doar prinții pot accede… ei bine… iată darul regesc!…
Azi, toată ziua, muncitorii de la o firmă cu care suntem ferm convinși că există un contract impecabil, pur din toate punctele de vedere civile, penale și administrative, au lucrat la trotuarul pe care pașii păpușii… scumpa de ea… vor pluti, de abia atingând dalele, înnobilându-le și lăsând în nările purtătorilor de salopete ori ale țigăncilor ce fac de strajă la coșurile de gunoi (tot portocalii și ele) primul damf de Cacharel adevărat din viața lor mizerabilă. Am întrebat-o pe o tanti care transporta, ca într-un film cu proști prea bogați pentru mintea lor, niște acte la semnat de la spital la… spital… picăturile de ploaie aruncând în derizoriu toată cerneala aia de pe ele „ce-i  aici?”, iar ea a zis, rușinată de și rutinată în treaba asta, „aici e administrativul… cu directorii, juridicul… ăștia.”
Acuma, sigur, vei scârțâi ca haterul că ce, bă, de asta avea nevoie sistemul sanitar arădean – când Infecțioasele de pe Cicio Pop stau să pice pe trecător, când TBC-ul e în mijlocul străzii și medicii de acolo au toate bolile pulmonare cunoscute și necunoscute de om, având „administrativul” în colțul coridorului de saloane, când la Lipova e jale?!… de iatacul ăsta?! Adică, ce, nu mai încăpeau ayatolahii și mujahedinii la parter… nu-și mai încăpeau în orgolii, sau ce?… Dar înseamnă că voi nu știți ce-i aia să iubești… să dăruiești din foarte multul pe care-l ai foarte frumoasei pe care-o adori… Nu știți cum e să-ți vezi iubita acolo, pe tabla aia aurie, imediat sub MANAGER… că peste, chiar era exagerat… deși io cred că se putea face un efort și trece peste convenții! 😛

Parte a unui proiect, desigur!, european, care urmărește să aducă medicina românească, prin conducătorii ei cel puțin, la standardele impuse de blablabla, micul hotel portocaliu devine, iată parte integrantă a unui vis de sultan împlinit într-un context paradisiac… așa cum numai foarte puțini răsfățați ai lui Allah-atotputernicul au prins în viața lor pe timpul marelui Imperiu Otoman…