Răzvan Mihuța, avocat arădean și un pescar pasionat, se laudă (și are cu ce!…) pe pagina sa de Facebook cu ultimele două – și, probabil, cele mai impresionante – capturi, două monstruozități Esox Lucius, cunoscut în limbajul popular ca „știucă”.

Cel mai mare exemplar pescuit din lacul de la Vladimirescu de către avocatul arădean măsoară 107 cm și cântărește 18 Lb (livră, unitate de măsură a greutății în sistemul imperial), adică 8,16 kilograme.

Cel de-al doilea animal depășește, de asemenea, un metru, însă măsoară „doar” 101 cm și cântărește 15 lb (6 kilograme).

„Rechinul apelor dulci”

Știuca (Esox lucius) este un pește răpitor dulcicol sau salmastricol, din familia esocide (Esocidae), răspândit în apele stătătoare sau lin curgătoare, cu multă vegetație din zona temperată a Asiei, Europei și Americii de Nord. Are o lungime obișnuită de 30–40 cm; poate să atingă 2 m și o greutate obișnuită de 0,5–1 kg; poate să atingă 25–30 kg. Corpul este alungit, aproape cilindric, puțin comprimat lateral, și acoperit cu solzi mici. Capul este turtit dorso-ventral și prelungit într-un bot lat, turtit, asemănător ciocului unei rațe. Gura este largă și înarmată cu numeroși dinți puternici și ascuțiți, limba prevăzută și ea cu dinți. Înotătoarea dorsală deplasată spre coadă, deasupra înotătoarei anale, dând astfel corpului forma de săgeată. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii egali. Coloritul corpului variază după ape, de la cenușiu-verzui la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune sau negricioase, ce se unesc în dungi transversale. Înotătoarele perechi sunt roșcate.

Știuca este un pește răpitor foarte lacom, „rechinul” apelor dulci, care atacă nu numai peștii ci și păsările și mamiferele acvatice și se ia la bătaie și cu vidra. Maturitatea sexuală o atinge la vârsta de 3-4 ani. Depune icre pe vegetație, în februarie-martie, când temperatura apei atinge 8—10°. Are valoare economică ridicată, atât peștele, cât și icrele. Carnea este destul de gustoasă, deși cam slabă și cu multe oase și se consumă sărată și sub formă de conserve (marinată în sos de roșii). Se poate reproduce și artificial.

În România se găsește în toate râurile, jepșile, bălțile, iazurile, lacurile, de la Dunăre și până în zona mrenei, potrivit Wikipedia.