Legislația din România este departe de a fi perfectă. Prea multe legi strâmbe, făcute parcă în dușmănie față de cetățean. Normal că ne-am dori o legislație perfectă, desigur, în măsura în care poate exista o legislație perfectă, care să reglementeze absolut toate domeniile, la un nivel care să asigure desfășurarea fără niciun cusur a relațiilor din societate și, totodată, să mulțumească pe toată lumea. Mai mult, să reziste și la proba timpului. Imposibil.

Așadar, nu suntem singurii care nu avem și nu vom avea vreodată o legislație perfectă. Asta nu înseamnă că nu ne putem strădui să perfecționăm legislația actuală și, dacă nu cumva cerem prea mult, s-o apropiem cât mai mult de nevoile societății, ale oamenilor.

Pentru că, ăsta este rostul oricărei legi, a activității de legiferare.

Și anume, de a reglementa relațiile din societate astfel încât cetățenii să poată trăi și munci în condiții de siguranță, iar munca, fără să fie istovitoare, să asigure fiecăruia un trai cel puțin decent. Sau ar trebui să fie…

Legiferare, în cel mai larg sens, nu doar de activitate a Parlamentului, ci a tuturor organismelor și instituțiilor care au dreptul de a reglementa, de a emite norme obligatorii într-un domeniu sau altul, de la guvern. ministere și agenții, la consilii locale sau județene, societăți sau bănci.

Chiar și pentru noi, nespecialiștii, este clar că legislația noastră este extrem, extrem de departe, nu de perfecțiune, ci de nivelul mulțumitor. Și nu numai pentru că reglementările par că se îndepărtează tot mai mult de nevoile cetățenilor și chiar de realitate, ci și pentru că nu asigură predictibilitate nici măcar cât o prognoză meteo pe termen ce depășește o oră, două.

Exemplul care poate intra în istorie este cel al Codului fiscal (Legea 227/2015) care, într-un interval de șapte ani de la promulgare a fost modificat de 554 de ori, prin 107acte normative (amănunte AICI).

Și, pe măsură ce li se atrage atenția că nu au reglementat bine, cei ce au drept de legiferare devin tot mai supărați și încăpățânați, așa cum au făcut Poliția Română cu trista OUG 84/2024 privind ridicarea permisului de conducere celor ce refuză sau „pică” testarea cu celebrele drugtest.

Pentru că au fost deranjați (nu știu de ce, dar impresia pe care a lăsat-o Despescu atunci când a început să explice, era a unui om care tocmai a aflat că a pierdut o sursă de… licitații pentru dotarea laboratoarelor pe care voia să le facă pentru Poliție) și criticați, s-au încăpățânat să mențină inepția cu „retragerea” permisului. Asta, deși este clar că ar fi vorba despre reținerea permisului, doar că asta este o sancțiune complementară, care se aplică doar împreună cu o sancțiune principală. Care nu există.

Să vedem cum va rezista acest act normativ de modificare polițienească a Codului rutier, în fața parlamentarilor sau, de ce nu?, chiar în fața Curții Constituționale.

Alții, nu doar că se supără, dar dezvotlă un fel de autism în fața criticilor sau a nemulțumirii cetățenilor față de vreun act normativ. Adică, se detașează de lumea reală și de solicitările oamenilor, și își mențin deciziile. Se întâmplă frecvent în domeniul imobiliar, de exemplu, când primarii nu pot rezista tentației de a ajuta niște „bieți” dezvoltatori imobiliari, chiar în detrimentul intereselor cetățenilor din zonele vizate. Evident, dezinteresați îi ajută.

Avem și în Arad un exemplu recent despre care puteți citi amănunte aici: În pofida celor 123 semnături oponente, blocul de pe Iancu Jianu a trecut de vot în Consiliul Local Municipal 

Cum este posibil? În primul rând, alegerile fiind trecute, pe cine mai interesează nemulțumirea cetățenilor cu drept de vot?

În al doilea rând, toate astea sunt posibile pentru că încă nu avem pe deplin exercițiul apărării intereselor proprii în instanță împotriva abuzurilor sau nedreptăților comise de cei care stabilesc anumite norme sau eliberează documente administrative contrare drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor.

Interesant este că, dacă 554 este numărul de modificări aduce în 7 ani Codului fiscal, tot 554 este numărul legii care ne poate ajuta să oprim unele abuzuri „acoperite” prin acte normative și, totodată, aroganța multor aleși.

Legea 554/2004 a contenciosului administrativ  este una dintre puținele legi care, bine folosită, pe mulți aleși i-ar vindeca de aroganță și autism politic și decizional. O lege pe care actualul primar general al Capitalei, Nicușor Dan a folosit-o cu mare succes împotriva abuzurilor urbanistic al administrației Firea.

Foarte pe scurt, Legea 554/2004 (a nu se confunda cu Legea 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, una dintre cele mai ignorate legi de către politicienii) dă dreptul oricărei persoane „care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.

Așadar, dacă stimații consilieri, la inițiativa stimatului domn primar, votează un act administrativ pentru construirea unui bloc mult prea înalt față de vecinătăți, și ignoră doleanțele cetățenilor, aceștia se pot adresa instanței de contencios administrativ. Iar în fața acestei instanțe, cei ce au luat decizia trebuie s-o argumenteze și s-o fundamenteze legal.

Nicușor Dan, prin ONG-ul său, Uniunea Slavați Bucureștiul, devenit apoi, partid, a reușit s-o exaspereze pe doamna Firea cu procesele câștigate. Așadar, se poate. Mai rămâne doar ca cetățenii să învețe să-și exercite acest drept. Și, desigur, nu-i vorba doar despre locuitorii de pe strada Iancu Jianu și nici doar despre actele administrației publice locale.

Pentru că, bunăoară, aceeași lege precizează că: „Persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi”.

Dacă, de exemplu, OUG privind „retragerea” permiselor ajunge să fie declarată neconstituțională, iar cât timp a fost aplicată a produs efecte ce au lezat interesele unor cetățeni, va fi interesant, nu-i așa?

La fel de interesant ar fi dacă o anumită zonă din municipiu, de exemplu, ar fi transformată, fără acceptul localtarilor, într-o zonă destinată concertelor sau diverselor activități mai mult sau mai puțin culturale, dar cu siguranță provocatoare de disconfort. Mai ales că transformări de acest gen pot afecta valoarea de piață a imobilelor, de exemplu.

Așadar, în tot haosul legislativ de la noi și a imperfecțiunii sistemului, iată că avem la dispoziție o lege care ne poate ajuta în lupta cu aroganții care se pregătesc de patru ani de huzur și abuzuri, de autism decizional și aroganță față de interesele cetățenilor. Poate n-ar fi rău să învățăm s-o folosim pentru că este mai utilă decât 10 proteste și 20 de petiții.