Un grup de fotbaliști români ne-a adus în ultimele două săptămâni mai multă bucurie decât o vor face vreodată miile de politicieni cărora le-am acordat, mereu și mereu încredere fără s-o merite. Și cărora le plătim și pensii speciale. 26 de băieți care au ales în viață să asculte manele în vestiar nu în clasă, plus un „junior”, Edi Iordănescu, ne-au făcut să uităm de toți aleșii locali, naționali sau continentali, de toate promisiunile și jocurile lor.

Este aproape imposibil, ca român, să nu simți „fluturi în stomac” după fiecare meci al băieților conduși de „juniorul” Iordănescu și, mai ales, după calificarea în optimile Campionatului European de fotbal. Dacă până și ambasadorul Rusiei în România ne-a felicitat „pe toți românii” pentru calificarea în optimile EURO-2024,  cum să nu fim emoționați noi, ca niște  adolescenți după prima întâlnire? Suntem. Emoționați și mândri de băieții selecționați și antrenați de „juniorul” Edi (sigur, și de restul personalului cu treburi la națională).

Atât de puternic este impactul jocurilor de la EURO încât toate frământările politice interne au trecut în plan secund. Sau, ca să rămânem în temă, pe banca de rezerve, dacă nu direct în uitare. Asta, deși au fost frământări în lumea politică și vor mai fi în zilele următoare, semn clar că luna de miere între PSD și PNL s-a încheiat. Poate s-au deșteptat cei din PNL sau, poate, doar s-au săturat să fie tratați de PSD ca niște juniori. Vom vedea.

Deocamdată să mai precizăm o dată că înțelegerea electorală dintre PNL și PSD a fost nu doar contra naturii doctrinare, ci și contraproductivă. Pentru că, este aproape imposibil de „armonizat” activul celor două partide, după ce s-au aflat de vreo trei decenii pe poziții de război. La fel și simpatizanții celor două partide, mulți dintre ei preferând să nu se prezinte la vot ori să voteze cu altcineva decât cu „dușmanii”.

Din toată „afacerea” comasării alegerilor din 9 iunie și a „listelor comune”, cel mai rău a ieșit PNL care a pierdut alegerile locale ȘI din cauza acestei asocieri electorale cu PSD (au mai fost și alte cauze, între care, poate, cea mai importantă, îndepărtarea tot mai accentuată de cetățeni). Adevărul este că liberalii s-au comportat ca niște juniori într-ale politicii la negocierile cu social-democrații lui Ciolacu și acum trag ponoasele.

Evident, nu-s chiar atât de juniori încât să fi dobândit și calități morale ce i-ar putea împinge spre demisia de onoare, dar dau semn că sunt pe cale să se deștepte.

Așa că au schimbat foaia în relația cu partenerul de coaliție guvernamentală și electorală.

Posibil să fi înțeles că alianța electorală cu PSD, în condițiile în care Ciolacu a făcut pomeni electorale cât pentru un mandat de patru ani, i-a pus pe liberali în situația oarecum ingrată de a nu putea taxa, în campanie, derapajele premierului. Și-atunci, cum puteau crește liberalii – oricum erodați de prea multa vreme petrecută în zona puterii, mai ales în unele județe, între care și Aradul – dacă nu aveau voie să critice activitatea guvernamentală? Nicicum.

Acum, par să fi înțeles că făcând jocul PSD sunt pe cale să piardă și alegerile parlamentare, dar mai ales cele prezidențiale. Or, cu prezidențialele nu-i de glumit, miza pentru ei fiind mult mai mare decât pare la prima vedere.

Se știe că în România, președintele nu are nici rol decorativ (ca în Ungaria, de exemplu), dar nici nu este deținătorul „puterii politice absolute” (ca în Franța sau SUA). Este undeva între aceste extreme, atribuțiile sale principale fiind legate de politica externă a României.

Mai are însă și alte atribuții care-l fac mai puternic decât pare: numește șefii Serviciilor și astfel, controlează Serviciile. Iar cine controlează Serviciile în România, este puternic nu glumă. Or, pentru cei din PNL, juniori sau seniori, este imposibil de acceptat că ar putea pierde controlul asupra Serviciilor. Asta chiar ar fi un dezastru pentru ei – nici nu are rost să amintim cât de importantă este „buna conviețuire” a liberalilor arădeni, de exemplu, cu Serviciile.

Așa că, între două meciuri ale naționalei conduse de „juniorul” Iordănescu, seniori și juniori liberali s-au decis să-i taie lui Marcel Ciolacu visul de a locui la Cotroceni. În primul rând prin refuzul categoric de a susține ideea unui candidat comun al celor două partide „prietene” (care să fie Ciolacu, evident). Apoi, poate și mai dureros pentru PSD, liberalii nu mai susțin devansarea alegerilor prezidențiale. Adică, în septembrie, când PSD va fi adulat de pensioarii cărora, nu-i așa?, Ciolacu le-a majorat pensiile, în loc de noiembrie, când s-ar putea să se simtă primele efecte ale pomenilor lui Marcel Ciolacu.

Rămâne de văzut cât de tare sunt dispuși liberalii să joace. Pe vremuri, cei care acum sunt seniori, nu se dădeau în lături de la nimic pentru a obține ceea ce voiau. Lupi tineri, vânjoși politic, săreau direct la „beregata” adversarilor când simțeau „mirosul de sânge”.

Juniorii de azi sunt mai aprigi doar la câștiguri, lupta fiindu-le ceva mai puțin prietenă. Este puțin probabil, așadar, să aibă „vână” și curaj pentru a se lua la „luptă dreaptă” cu PSD și cu președintele Iohannis. Adică, să rupă coaliția de guvernare și astfel să pună cu adevărat în dificultate un PSD atât de liniștit încât are timp pentru jocuri.

Oricum, dacă naționala trece și de Olanda, n-ar fi de mirare să auzim voci care să-l propună președinte pe „juniorul” Edi. Câteva voturi ar avea de pe-acum, că decât Ciolacu sau Ciucă, mai bine Edi care, fără puterea unui președinte a reușit să unească o țară, dezbinată de cei care au deținut puterea.