Se spune că adevăratele relații interumane ies la suprafață în momente de cumpănă, însă de prea puține ori putem spune asta și despre relațiile dintre instituții și presă. În situații critice, de cele mai multe ori reprezentanții spitalelor au o abordare „ermetică”, preferând să ofere replici reci precum „momentan nu avem nicio declarație”, sau nici măcar nu ne răspund la telefon. Tocmai de aceea am fost extrem de impresionați față de atitudinea unui manager de spital, care, cu toate că l-am contactat într-un moment deloc civilizat, duminica, la prânz, s-a arătat a fi mai mult decât un reprezentant al unei instituții, ci ceva în plus, cu adevărat valoros: un adevărat om.

Despre ce vorbim mai exact? Experiența ne-a fost dată să o trăim noi, ziariștii de la Special Arad, în clipele de după tragedia de la Lipova, când o tânără de 23 de ani, Florina Risti, a fost victima unui cumplit accident rutier. Fiind în stare gravă, a fost internată de urgență la Spitalul Județean din Timișoara.

Știrea accidentului a răscolit arădenii, sute de prieteni și apropiați ai acesteia exprimându-și în mediul online disperarea, întrucât a fost de datoria noastră de jurnaliști să-i ținem la curent cu starea Florinei. Astfel, ignorând că este duminică și știind din experiențele noastre din Arad că mai mult ca sigur nu ne va răspunde nimeni, l-am sunat totuși pe managerul Spitalului Județean din Timișoara pentru a afla situația. Omul de care am dat la capătul celălalt al telefonului ne-a impresionat într-atât încât ne-a determinat să împărtășim experiența cu voi, cititorii. În primul rând, chiar dacă era duminică, a răspuns direct telefonului nostru. Ne-am prezentat ca fiind de la presa din Arad, explicându-i că avem nevoie de informații, pentru cititorii noștri, însă aveam deja presentimentul că, așa cum ni s-a mai întâmplat și altă dată, vom fi refuzați rapid. Nici pe departe. Pe lângă faptul că s-a oferit și ne-a sunat el înapoi îndată ce a avut răspunsurile, ne-a întrebat mai multe despre Florina, real îndurerat, îngrijorat. Ne-a asigurat că putem suna oricând, pentru orice întrebare, asigurându-ne că medicii fac tot posibilul să o salveze. „Mă rog la Dumnezeu să fie bine, sărăcuța de ea!”, ne-a spus acesta, insistând că nu e absolut niciun deranj să sunăm de câte ori considerăm că avem nevoie de informații pentru cititorii noștri. Și asta am și făcut. L-am resunat duminică seara, apoi luni, marți ș.a.m.d.

Stăm și ne gândim… în ce societate cinică am ajuns să trăim? Am ajuns să ne mire o reacție, în definitiv, normală, de profesionalism. Un manager de spital care a înțeles și înțelege că presa nu insistă obsesiv și agasant câteodată decât pentru a-și informa cititorii, în sprijinul cărora se află.

De ce nu i-am redat numele acestui manager în articol? Simplu. Pentru că orice cititor al Special Arad îl cunoaște, fiind amintit în articole recente și pentru că nu e greu să dai o căutare pe Google. Dar am vrut de fapt să subliniem că nu ne-am dorit o odă închinată unui anume conducător de instituție, ci doar să oferim un exemplu de civilizație și profesionalism, care ar putea fi preluat, zicem noi, și de destui alți reprezentanți ai unor instituții publice din Arad. Colegii noștri din Timișoara l-au descris ca un manager „atipic”, însă noi suntem de părere că tocmai o astfel de atitudine ar trebui să fie integrată în „banal”.

Raluca Medeleanu, 21 februarie 2017, 3:32 PM