Cri, cri, cri, toamnă gri, scria George Topârceanu în Balada unui greier mic. Chiar așa, este o zi de toamnă, una dintr-acelea în care ne place să spunem că este vreme de numărat bani sau de făcut copii.

Pare o glumă, dar nu e. Tocmai în apropierea clădirii Liceului CFR, vizavi de aceasta, un individ – pentru că aș forța prea mult lucrurile dacă i-aș acorda apelativul de „domn” – se gândea și el că e vreme de la…la…la. Ceva cu la… Și nu e de urs. Omul poate nu are nici bani și nici parteneră. Așa că, nu avea nici ce să numere și nici să facă copii. Cu siguranță, însă, are o problemă. Cu el… Ca să se facă comod, a părăsit scaunul șoferului și s-a așezat pe locul pasagerului din dreapta. Și la-la, și iar la-la, până când o doamnă cu vedere la mașina acestuia s-a gândit că faza e numai bună de filmat.

Apoi am plecat în misiune. Am făcut destul de multe în presă, dar ceea ce am făcut astăzi, niciodată. Am plecat la vânătoare, urmăream un bărbat care se masturba în mașină, ziua în amiaza mare, tocmai lângă Catedrala Ortodoxă a Aradului la câțiva metri de o instituție de învățământ în fața căreia părinții își așteptau copiii să iasă de la cursuri. Și după câteva ture prin zonă, împreună cu colegul „Miță”, pe numele lui Mihai Todoca, alături, l-am depistat. Deci, acum știu răspunsul la deja celebra întrebare din social media: „Miță, cf?”

La nici un minut după ce am ajuns noi, a apărut și duba jandarmilor.

Omul, cel mai probabil satisfăcut deja, stătea lângă mașină, cu portiera din dreapta deschisă. Jandarmii l-au luat la întrebări și în scurt timp l-au urcat în dubă. Deviația asta comportamentală se numește parafilie și este o afecțiune de natură psihiatrică. Tocmai de aceea, destinația individului a fost pe strada Octavian Goga, la Secția de Psihiatrie.

Pe drumul de întoarcere spre birou, în față ne-au ieșit doi oameni: un tip și o tipă… Nu prea păreau pe treaba lor. Cam relativă și această afirmație, pentru că probabil realitatea lor este cu totul alta decât a noastră. La semafor, tipul a tras-o puternic de mână pe femeia de lângă el, iar eu, competititv din fire, am pornit ca din block-start ca să nu pierd „liniuța” peste zebra de lângă Catedrală. Trecea pe „roșu”. Noroc că mi-am dat seama repede de irealitatea care mă absobise și m-am oprit…

Plin de ciudați în lumea noastră și se plimbă la câțiva metri, chiar la centimetri de noi. Ce mi-ar plăcea să-mi pot achiziționa un cititor de gânduri…

Aradul azi și o vreme de la…la…la…