În ședința Consiliului Județean Arad de astăzi, punctul de pe ordinea de zi privind neexercitarea dreptului de preempțiune pentru Castelul Konopi din Odvoș a stârnit o dezbatere amplă, ajunsă chiar la ceartă, subiectul central ajungând să fie unul mai amplu: rolul administrației publice în salvarea și valorificarea monumentelor istorice.

Tema nu este una nouă însă. În ianuarie, consilierii au dat cale liberă și vânzării Castelului de la Căpâlnaș, decizie care a fost de asemenea intens criticată. În cazul Castelului Konopi din Odvoș, proprietarul actual a primit un angajament de cumpărare, notată în cartea funciară până la 10 aprilie 2026. Din datele disponibile pe agențiile de vânzări, cea mai nouă sumă vehiculată pentru vânzare castelului era în octombrie 2025  370.000 de euro, scăzută considerabil după ce, în 2023, fusese listat la 770.000 de lei.

Discuțiile aprinse pe tema viitorului Castelului Konopi au pornit de la un punct de vedere pe care l-a citit consiliera Lucia Dragoș de la PSD, după care mai mulți consilieri de la toate partidele politice din consiliu s-au alăturat discuției care a devenit mai degrabă o dezbatere a întregului fenomen din jurul conservării clădirilor de patrimoniu, cum autoritățile locale ar avea datoria să le salveze versus oportunitatea ca ele să fie mai degrabă aduse la viață de privați, care ar avea mai multe posibilități să facă și profit de pe urma lor.

Lucia Dragoș: „Nu decidem doar tehnic, ci dacă mai credem în potențialul Văii Mureșului”

Consiliera PSD, Lucia Dragoș, a susținut că votul solicitat nu este „doar o chestiune tehnică legată de patrimoniu”, ci o decizie despre viitorul turistic și cultural al Văii Mureșului. Ea a avertizat că județul riscă să repete greșelile trecutului, amintind situația Castelului Teleki din Căpălnaș, care, în opinia sa, a fost lăsat „în afara protecției și a unei viziuni publice”.

Lucia Dragoș a mai vorbit despre „un tip de abandon care devine tot mai îngrijorător” și a subliniat că administrația are la dispoziție „un instrument juridic puternic, dreptul de preempțiune, care ne-ar fi permis să intervenim și să salvăm aceste repere istorice”.

În loc să preia clădirea și să o transforme într-un motor de dezvoltare, a spus consiliera, Consiliul Județean alege „varianta cu cel mai mic efort: pasivitatea”.

Consiliera a dat și exemple concrete din alte județe unde autoritățile au reabilitat monumente istorice fonduri europene, argumentând că aceste clădiri nu sunt „simple ziduri”, ci „adevărate mine de aur” pentru atragerea de finanțări. Ea a precizat că nu se opune investițiilor private, dar consideră că bunurile cu valoare istorică specială pot fi valorificate mai eficient de autorități, care au acces la fonduri europene și la o viziune integrată de dezvoltare regională.

În încheiere, a lansat un apel direct către colegi: „Ce lăsăm în urmă? Un județ cu clădiri ruinate, vândute la preț de oportunitate, sau un județ care își valorifică istoria și o transformă în viitor? Fiecare monument pe care îl pierdem este o oportunitate pierdută, nu doar pentru patrimoniu, ci și pentru dezvoltarea economică a comunităților.”

Pe temă a intervenit și consilierul AUR, Florin Galiș, care a avut o poziție mai rezervată. El a atras atenția că, dacă nu intervine nimeni, nici autoritatea publică, nici viitorul proprietar, obiectivul „va fi compromis iremediabil”. Faptul că a rămas ani la rând în ruină este, în opinia sa, „un mare păcat”.

Totodată, Galiș a ridicat problema lipsei de informații despre intențiile cumpărătorului: „Ce vor să facă viitorii investitori? Vor să construiască o casă acolo? Nu știm. Iar asta nu este în regulă”. Mesajul său a fost că decizia ar trebui luată în cunoștință de cauză, cu mai multă transparență.

Iustin Cionca: „Să cumpărăm ceva ce nu putem întreține ar fi o greșeală”

Președintele Consiliului Județean, Iustin Cionca, s-a arătat clar împotriva exercitării dreptului de preempțiune (întâietatea la cumpărare). El a precizat că există deja o ofertă de cumpărare din partea unor persoane private și că legea obligă autoritățile să fie consultate înainte de finalizarea tranzacției, însă a afirmat că, din punctul lui de vedere, dreptul de preempțiune este o prevedere abuzivă rămasă în vigoare, în contextul în care statul român a confiscat aceste proprietăți pe vremea comunismului, iar acum este normal ca proprietarii să poată face cum consideră de cuviință cu ele, fiind moștenirea lor de drept.

Mai mult, în opinia sa, statul român nu s-a dovedit un administrator eficient: „Dacă statul român ar fi fost un bun administrator, nu am fi văzut atâtea clădiri distruse. Din experiența mea, statul nu are posibilitatea să facă ceea ce face sectorul privat.”

El a susținut că instituția pe care o conduce ar trebui să-și exercite dreptul de preempțiune doar dacă există bani disponibili, un proiect fezabil și garanția că investiția poate fi susținută pe termen lung. „Să cumpărăm o clădire pe care nu suntem capabili să o întreținem mi se pare o greșeală”, a spus acesta, adăugând că, în prezent, nu există o strategie concretă pentru acel obiectiv: „Nu văd ce am putea face acolo.”

În plus, a afirmat că nu identitatea cumpărătorului este esențială, ci capacitatea acestuia de a investi mai mult decât ar putea-o face autoritatea publică.

O intervenție pe temă a avut-o și consilierul PNL Ionel Bulbuc, care a evidențiat că în alte țări există reguli clare referitor la ce trebuie să facă proprietarii cu clădirile valoroase, însă a specificat că în România la ora actuală nu există o legislație suficient de bine pusă la punct pe acest subiect. Pe de altă parte, Bulbuc a amintit că o legislație care este cu adevărat diferită acum față de momentul la care, de exemplu, funcționa tabăra în Castelul Konopi, este protejarea monumentelor istorice. Din acest motiv, la ora actuală ar fi imposibil să se mai poată caza 60 de copii în încăperile castelului, întrucât amenajările necesare nu ar fi posibile.

Pe subiectul „tabere” s-a mai subliniat, atât din partea președintelui Cionca, cât și a consilierului Bulbuc, că prioritare ca investiții sunt taberele de la Moneasa și Căsoaia, care au și fost incluse în strategia de dezvoltare turistică a județului Arad, deja aprobată de consilieri, iar pe lângă acestea se intenționează să se identifice o sursă de finanțare și pentru amenajarea taberei de la Săvârșin.

Sergiu Bîlcea a marșat pe susținerea investițiilor private

Vicepreședintele Sergiu Bîlcea a completat poziția conducerii CJ, arătând că, deși intervenția publică este benefică acolo unde este posibilă, există numeroase exemple în care sectorul privat a reușit să redea viață unor clădiri istorice.

„Acolo unde mediul privat vrea să investească, este obligatoriu să îl sprijinim”, a spus el. Totodată, a menționat că, dacă lucrurile nu evoluează conform așteptărilor, Consiliul Județean poate reveni asupra subiectului și poate iniția discuții suplimentare.

Ca un contraexemplu, Bîlcea a adus Castelul de la Bulci, care aparține în acte Primăriei Municipiului Arad și care este de ani de zile într-o formă avansată de degradare, fără vreo perspectivă de viitor.

El a concluzionat că, în opinia sa, întreaga Românie se bazează pe investiții private și pe gestionarea eficientă a proiectelor pentru a genera profit și dezvoltare.

În cele din urmă, proiectul a fost supus votului, obținând numărul necesar pentru a fi adoptat, astfel că instituția a renunțat la întâietatea pe care ar fi avut-o la cumpărare, în favoarea investitorului privat al căror planuri sunt necunoscute. Chiar dacă întreaga grupare de consilieri PSD, consilierul Remețean (PMP) și consilierul Ovidiu Bonca (AUR) s-au opus deciziei.

Citește și:

Decizia CJ Arad deschide calea unei achiziții private pentru Castelul de la Căpâlnaș