vineri, 19 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Speciala zilei: Ziua tristă a fericirii: UTA, un brand confiscat. De pe persoană fizică, pe asociație familială

    de Lucian Dănilă | 22 martie 2023, 1:04 PM | Opinii

    8

    Cineva, nu știu cine, s-a gândit că ziua de 20 martie este Ziua Internațională a Fericirii. Nu știu și nu am să știu niciodată în baza cărui algoritm a decis acel cineva acest lucru, dar eu, de Ziua Internațională a Fericirii am fost trist.

    Am fost trist pentru că o persoană în care mulți ani mi-am pus toată încrederea a demolat chiar și ultima fărâmă de speranță că UTA, clubul cu care am crescut în suflet, mai este ceva din ceea ce credeam eu că este, clubul Aradului și al arădenilor.

    Am mai spus că am avut, timp de opt ani, o încredere – pot să îi spun – oarbă în Alexandru Meszar. Am fost chiar acolo, în acele birouri, atunci când s-au pus primele cărămizi la UTA Bătrâna Doamnă, pe atunci o alternativă de a menține viu spiritul roș-alb distrus la acea vreme de un anumit Adrian Marțian.

    Opt ani a durat încrederea mea, până în acea zi de 15 iunie a anului trecut, zi în care Alexandru Meszar și-a asumat pe persoană fizică tot ceea ce se întâmplă cu acest club. Răul, din punctul meu de vedere, era deja făcut atunci când a refuzat asocierea cu grupul de investitori din jurul lui Simion Apreutese.

    Un club care deja sângera din greu, un club al căror datorii depășeau suma de două milioane de euro, refuza un grup de arădeni care avea posibilitatea să panseze și să vindece gruparea arădeană de toate acele hemoragii.

    Dar luni, același Alexandru Meszar mi-a arătat că acel rău a fost doar răul cel mic. Și-a adus nevasta în club, iar alături de ea l-a adus și pe Călin Costea. Habar nu am ce îi recomandă pe cei doi să devină membri la o grupare legendară.

    Am dubii în aceste momente dacă UTA în care credeam eu, UTA pentru care îmi sfărâm nervii eu și alte zeci de mii de arădeni, mai are ceva în comun cu clubul alături de care am crescut sau este doar o mască a ceea ce s-ar putea numi foarte simplu FC Meszar AF, adică asociația familială a familiei Meszar.

    O asociație condusă autoritar de Alexandru și Gabriela Meszar, una în care celelalte persoane, Alexandra Lucaci, Florian Voinea, Călin Costea și Dorin Stana au doar un rol de „yes man”, vorba lui Codru Grădinariu…

    Asta nu e UTA mea… Asta e UTA lor. Cu girul lui Falcă și a camarilei sale.

    Ce plus valoare poate să aducă la un asemenea club Gabriela Meszar? Dar Călin Costea?

    Tristețea acelei vești mi-a fost accentuată luni seara de o altă veste teribilă. A murit Nicolae Bara. A murit un om care a investit milioane în acest club pentru a oferi bucurie arădenilor, iar atunci când a plecat a decis că acest club trebuie lăsat celor care-l iubesc cel mai mult, celor care-l iubesc necondiționat, l-a lăsat suporterilor ei.

    În vara anului 2008, acest om a plecat de la Arad dezamăgit. Dezamăgit de fostul primar Gheorghe Falcă, dezamăgit de cel cu care s-a asociat, Sandu Ion, dezamăgit că un proiect în care a investit enorm de mult timp și bani se totul de ducea pe apa sâmbetei.

    A plecat iubind UTA…

    Iar pentru că iubea acest club l-a lăsat în brațele celor care o iubesc cel mai mult. Un om atât de elegant, atât de altruist, dar poate prea naiv pentru o junglă atât de mare…

    Nicolae Bara a plecat dintre noi chiar într-o perioadă în care avea planuri să revină în fruntea Bătrânei Doamne. A fost respins de același Alexandru Meszar, cel care i-a transmis direct că el nu va renunța sub nicio formă la clubul care-i hrănește familia și aghiotanții…

    Iar în ziua în care Nicolae Bara se ridica la cer, Meszar l-a adus în club pe cel care pune la îndoială tocmai simbolul pe care Bara l-a lăsat suporterilor, marca FC UTA Arad.

    Meszar l-a adus în club pe oportunistul care, cu mai bine de un deceniu în urmă, a înregistrat niște litere, iar legislația ambiguă din această țară îl face chiar să creadă că el deținea o marcă legendară, o marcă pentru care au transpirat din greu nume ca Petschovsky, Farmati, Coco Dumitrescu, Domide, Broșovsky sau Lereter, Gornea, Axente sau Mercea, ajungea dintr-un click în mâinile unui patron de „discotecă”. În ce țară trăim?

    Sunt trist. Sunt trist pentru că UTA a fost confiscată și a ajuns o afacere de familie, a familiei Meszar și a aghiotanților săi. Sunt trist pentru că mi s-a furat bucuria de a crede că UTA este a celor care o iubesc cu adevărat.

    Un club este acolo unde sunt suporterii lui, iar tocmai de la ei și de la lupta lor îmi trag ultima mea speranță că UTA va fi din nou a arădenilor, va fi a Aradului, iar cei care o conduc acum vor deveni la un moment dat doar o tristă amintire, așa cum a fost Adrian Marțian…

    Citește și: Mărirea și decăderea lui Alexandru Meszar • Special Arad · ultimele știri din Arad

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Nu stiu daca si acest comentariu imi va fi sters, intrucat, nealiniindu-se la ”politica” Specialului, care se crede mai „special” in peisajul jurnalistica aradean, de vreme ce isi permite o cenzurare a tuturor celor care isi ingaduie ”luxul” de a gandi altfel, si astfel ”Greierele” s-a trezit fara permisiunea de a mai comenta… deci, cu speranta acceptarii acestui comentariu am sa spun atat:
      – am prevazut de multa vreme ca Meszar va face tot posibilul (avand spatele asigurat de Falca si Bilcea) sa-si ia ”pe persoana fizica” UTA. Si nici nu va renunta cu una-cu doua la asa o ”vaca de muls”.
      – ma doare sufletul sa vad UTA ajunsa in situatia asta, cata vreme fac parte din generatia care a vazut ”live” eliminarea Feyenoord-ului si care a putut sa se bucure de aproape jumatate de titlurile cucerite de UTA in fotbalul romanesc!
      – am sperat, prosteste, in ”planul Apreutese” si m-am bucurat sa vad primarul actual incercand sa medieze oportunitatea asta! Din nefericire, cuvantul lui Falca si Bilcea (ei sunt principalii manipulatori din spate, chiar daca se dau mari suporteri!) a cantarit mai mult pentru Mezsar (banuiesc si ceva santaj la mijloc!).
      – ma intreb, de ce ar mai investi Primaria la UTA, cata vreme banii intra in buzunarele acelei AF, cum bine ziceti?
      – am trista impresie ca doar o investigatie DNA poate lamuri lucrurile la UTA.
      – apreciez sinceritatea si corectitudinea articolului! Dar, ma intreb, chiar nimeni nu poate face o sesizare serioasa catre organele abilitate (DNA) să intre o data ”cu buldozerul” in ”mlastina” care a devenit unul dintre cluburile cu cea mai relevanta traditie din fotbalul romanesc!
      – UTA trebuie sa redevina in intregime a aradenilor! De dragul baronului si a atator aradeni care traiesc pentru si prin ea!

      +4 voturi
      +1
      -1
    2. Imi pare rau, daca principiul ”relevantei la subiect!” ar fi cel care sa ”guverneze”, atunci ar fi in ”ofside” si unele articole. Si, credeti-ma, stiu ce spun cand ma refer la cenzura. La nevoie pot proba cu comentarii salvate prin print-screen inainte de a fi eliminate. Dar nu aceasta e ”marea problema”. In fond, eu nu am ce pierde, ci dumneavoastra, naingaduind si alte opinii. Plus cititorii, care pot sa aiba, la randul lor, optiuni de a cantari mai bine lucrurile.
      In fine, vorba aceea, nicio tragedie, eu pot trai fericit si linistit, cu constiinta impacata si fara publicarea comentariilor mele. Eu, ca nu pot garanta pentru altii… 🙂

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Hai sa va fac o propunere, daca tot insistati si nu ne-ati părăsit asa cum tot ne-ati amenintat. Haideti sa dam cartile pe fata. Cine sunteti dumneavoastra, cu nume si prenume, si postati orice comentariu doriti, inclusiv daca e vorba despre Călin Bibarț. Dar pana la a ne trage de urechi, dumneavoastra ascuns după un IP, noi, cu cartile pe fata, e cam jenant. Cu atat mai mult se na dati lectii de deontologie. Încă o data, haideti să incercăm să fim corecti unii cu altii, si chiar sa aflam ce ne scrie la fiecare in fisa postului. Dacă vreti, puteti să va pregatiti să scoateti o carte cu printscreenurile comentariilor pe care le-ati salvat și nu vi le-am publicat. În plus, ca am o vagă banuială că o sa mai fie si altele – până în momentul în care, cu curajul pe care-l aveti sub pseudonim, extrapolat în public, o să va asumati cine sunteti în fata tuturor. Deci, o sa aveti material destul. Si cu asta spuse, va promit că nu va mai public niciun comentariu, daca nu aveti bunul simt sa ne spuneti, si sub protectia anonimatului (despre asta nu ne invatati nimic?), cu „ă”, „î”, „ș” sau „ț”… cine ne sunteti. Poate vă și premiem activitatea, nu de alta dar sa stiti ca si noi am facut un studiu cu privire la ceea ce ne-ati scris de-a lungul timpului. Si, o să vă uimim?, chiar se intrevede o oarecare politică. Pe care nu o facem noi, ci dumneavoastra!

        +1 voturi
        +1
        -1
    3. Tot văd în articolele semnate L.Danila că ” grupul de investitori din jurul lui Simion Apreutese” este așa și pe dincolo. De unde atâta siguranță stimabile? Din câte se vede nici asociația suporterilor nu este o entitate de încredere. Cu ce sunt mai buni „grupul de investitori din jurul lui Simion Apreutese” decât ce avem acum?

      Avem o asociație a suporterilor care sub înalta lor oblăduire permit vandalizarea clădirilor din Arad și un meszar care nu mai este curios de nimic și se coboară-n penibil.
      Deci ce ne oferă acel faimos grup?
      Asta având în vedere că după orice regulă de bun simț acest club, conform performanțelor din ultimii 50/60 de ani nu ar atrage nici sifonăria din colț ca investitor.

      +10 voturi
      +1
      -1
    4. Domnule Alin Olteanu, chiar asa, haideti ”sa dam cartile pe fata”. Asadar:
      – cata vreme dumneavoastra, la ”Special”, aveti voie sa scrieti sub diverse pseudonime, chiar daca cititorii ”s-au prins” cine este persoana din spatele lor, fara ca aceste persoane sa-si asume public identitatea, cred ca am si eu dreptul sa folosesc un pseudonim. Mai ales ca este unul ales cu grija si… cu intentie (sper ca nu e cazul sa detaliez!). Si nu, in niciun caz nu este vorba despre curaj. De altfel, nu cred ca a te expune benevol unor judecati subiective poate fi o dovada de… curaj!
      – plecati de la insinuari bazate pe IP-uri, fara a va gandi ca si asta poate face parte din ”politica” anonimatului.
      – regret sa constat ca o opinie diferita de a dumneavoastra o catalogati drept ”tras de urechi”. Daca asta ati simtit, imi pare rau. Intentia mea nu asta a fost. Ma rog, sa zicem ca este o chestiune de perceptie ce tine de… self-esteem. Asa cum e posibil sa fie si in ceea ce ma priveste referitor la politica publicarii comentariilor mele. Deh, toti suntem supusi greselii, nu-i asa? Sau… nu-i asa?
      – am promis ca nu mai comentez la articolele domnului Notaros, nu si la celelalte (cum ar fi cel de fata). Si cred ca m-am tinut de cuvant. Apropo de identificarea dupa IP-uri; consultati un specialist si va va spune (1) ca o persoana care vrea cu adevarat ”sa se ascunda” are la dispozitie mijloace pentru a se feri de IP-uri (banuiesc ca stiati!) si (2) ca IP-urile pot fi confuze de foarte multe ori si nicidecum indicii clare care arate eventual si de pe ce telefon vi se scrie.
      – apreciez ironia privitoare la cartea cu print-screen-uri, dar am avut si am preocupari literare mult mai pretentioase.
      – aluzia la bunul simt chiar o iau ca o jignire, mai ales in conditiile in care chiar nu-mi amintesc sa fi facut o asemenea acuzatie, hai sa-i zicem doar nepoliticoasa, ca sa nu intru in joc si sa raspund cu aceeasi moneda, indiferent cine a fost destinatarul comentariilor mele.
      – cealalta aluzie, ma refer la primar, doua observatii: (1) e dreptul meu ca in politica mizerabila aradeana (indicati-mi un politician ”model” sau ”curat” aradean!) sa aleg sa-mi orientez simpatia spre cel pe care il consider, sa zicem, mai acceptabil. (2) afirmatia de la (1) nu justifica deloc presupunerea ca lucrurile pe care le scriu fac parte din sfera politicului. Sunt opinii ale unui cetatean care poate fi acuzat ca face politica in aceeasi masura in care poate fi ”acuzata” si publicatia dumneavoastra. I-am mai scris si domnului Notaros si ar fi bine sa retineti asta – nu am fost inregimentat politic sub nicio forma de cand ma stiu si chiar am avut probleme din cauza asta.
      – la amenintarea ca nu-mi mai publicati niciun comentariu nu pot decat sa comentez ca asta imi aminteste de vremea in care am trecut prin experienta comunista a cenzurii. Lucru deloc onorabil pentru o publicatie care se pretinde democrata, chiar si cu scuza ca ”nu discutam cu anonimii”. Probabil uitati ca oameni mult mai importanti decat mine si dumneavoastra au influentat vremurile… sub pseudonim. Dar, la o asa ”amenintare” ce as putea eu raspunde decat cu un la fel de infantil „Na! Atunci nici eu nu va mai citesc!” Nu vi se pare hilar? Mie, da! Dar, iarasi, poate gresesc! Si asta poate face parte din politica unei publicații care… nu face politica!
      – cat priveste ”premiatul”, mulțumesc frumos! Imi cunoac valoarea, am primit premii pentru lucruri/lucrari mult mai importante (scuzati lipsa de modestie!), asa ca… fie, un premiu in minus!
      P.S. Imi scrieti: ” am facut un studiu cu privire la ceea ce ne-ati scris de-a lungul timpului. Si, o să vă uimim?, chiar se intrevede o oarecare politică”. Nici nu am pretins a fi strain de politica, atata vreme cat prin opiniile noastre fiecare facem, mai mult sau mai putin, politica.
      P.P.S. Sper sa remarcati ca, spre deosebire de tonul iritat si pe alocuri nepoliticos cu care mi-ati scris, eu am folosit un ton politicos. (NU, nici pentru asta nu vreau premiu!)
      Ah! Să nu uit un lucru important, un fel de ”concluzie” pe care mi-a sugerat-o un prieten cu care ”dezbateam” relatia mea cu Specialul. Se pare ca sunteti prea usor de ”intoxicat” cu informatii false si, as zice eu, deloc intamplatoare! Cum obisnuiesc sa spun adesea, citand o vorba celebra: a bon entendeur, salut! In rest, interzis sau neinterzis, va doresc succes in activitatea jurnalistica si numai bine personal, fiecaruia!
      Nota: Evident, acest comentariu nu il veti publica, mai ales ca, la fel ca al dumneavoastra, nu este la subiectul articolului, dar ma bucur ca il veti citi! Sigur, candva imi veti da, poate doar in parte si in sinea dumneavoastra, dreptate!

      +1 voturi
      +1
      -1
    5. Siguranța grupului Apreotesei este dată de reputația acestor oameni despre care nu am auzit nimic de rău prin oraș. În schimb pe Costea îl cunoaște tot orașul cât de „bun platnic”, pe Gabriela ce o recomandă în afară ce este paravanul lui Szoni. De puterea financiară nu cred că mai are rost să vorbim.

      --4 voturi
      +1
      -1
    6. Doktor Valentin ȘI DOKTOR ROBERTA

      Bună ziua Sunt arădean și suporter al acestei echipe frumoase Mandria Orașului meu UTA Arad Eu și fiica mea de 14 ani avem abonament la tribuna 2.Nu am lipsit de la nici o partidă de acasă în acest an competițional Va rog frumos Uniți-vă și să salvați UTA Vă rog IUBESC această echipă Nu vă mai certați Uniți-vă Hai UTA Vă mulțumesc

      +8 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.