joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Update 6Vă place, nu vă place, Monumentul Marii Uniri va fi pe lac în 2017… pentru că așa vrea corifeul Falcă, normal!

    de Tomck@t | 8 august 2016, 9:47 PM | Investigaţii

    21

    Am început să tratăm problema Monumentului Marii Uniri în luna aprilie a acestui an. Problema însă e mult mai veche, un adevărat circ de prost gust, pe sume colosale, în care s-au consumat, fără ceva palpabil, mai mult de zece ani. Sculptorul s-a jucat de-a mâța ascunsa în jurul lucrării vieții lui (la figurat sigur, poate și la propriu) și asta ani de zile, până când, în toamna anului trecut, Tribunalul București a dat verdictul: gata cu joaca, Florin Codre trebuie să aducă elementele monumentului la Arad și să le amplaseze pe cheltuiala lui. De atunci, lumea normală ar tinde să creadă că lucrurile, gata, nu mai au încotro și trebuie să intre în normal! Dar ce este normal în România? Ce este normal în Aradul condus de 12 ani de către Gheorghe Falcă? A trebuit să treacă încă un an ca să fim anunțați că peste încă un an monumentul va fi amplasat. Ce mai contează că nimeni nu vrea acest monument pe lac în afară de Falcă și acei câțiva săraci cu duhul pentru care primarul este sfânt?

    Doamnelor și domnilor, monumentul pe care l-au așteptat atât de mult și atât de mulți încât deja nu-l mai așteaptă nimeni… va fi pe un „lac împuțit” numai de-al dracu’! Iar să se vadă că se și face ceva, licitația va fi lansată în toamna acestui an. Ghiciți de ce? Pentru că alegeri parlamentare, de aia!

    Primăria și-a asumat (și și-a asumat-o de șase ani deja) realizarea fundației, plus iluminatul architectural și……..  moment de suspans…….  curățarea lacului! În acest sens, Consiliul Local ține deoparte din buget 3.200.000 de lei.

    A se observa preocuparea permanentă a Administrației locale de a garanta curățenia lacului. Vorbim de o garanție cu atât mai mult, cu cât este stipulat, încă o dată, negru pe alb, în protocolul semnat anul acesta de către Ministerul Culturii și Primăria Arad. Și este o garanție cu atât mai mult, încât despre acest lucru s-a mai vorbit și atunci când, din bani europeni, s-a reamenajat Parcul Pădurice, iar lacul s-a îmbogățit cu fântâni arteziene, lumini și muzică (dintre care mai funcționează doar țâșnitoarele de apă).

    Iată, de atunci, cât de bine s-a curățat lacul:

    lacul de la padurice bleax

    Fotografiile s-au făcut astăzi, dar la fel stătea treaba și acum o lună, și acum două luni, și acum un an ș.a.m.d.

    Mai are rost să venim cu contraargumente?

    Nu. Să nu cumva să vă implicați, arădeni! Să nu semnați această petiție, lăsați-l pe Falcă să decidă, că știe el mai bine! Pentru că e orașul lui, nu al vostru.

    Monumentul Marii Uniri – Varianta Primariei AradSALVAȚI CENTENARUL MARII UNIRI LA ARAD!

    Dacă vrei să nu joci Hora Unirii pe Lacul Pădurice, implică-te!
    Au rămas mai puțin de trei ani până la Centenarul Marii Uniri!
    Spune NU amplasării Monumentului Marii Uniri pe Lacul Pădurice!
    Marea Unire s-a realizat la Arad! Aradul a dat țării Marii Corifei ai Marii Uniri!
    Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a fost convocată de către Consiliul Național Român Central de la Arad și a consfințit toate hotărârile luate în orașul nostru!

    În împlinirea visului unităţii naţionale Biserica şi poporul au fost “una, în cugete şi simţiri”, a afirmat episcopul Aradului de la tribuna prezidiului Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia!
    În semn de adânc respect și veșnica aducere aminte, la inițiativa Asociației pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad, Președintele României a turnat piatra de temelie în Piața Drapelului iar Arhiepiscopul Aradului a sfințit amplasamentul!
    Drept “cinstire”, Primăria a turnat asfalt peste piatra de temelie și găsește de “cuviință” să dosească Monumentul Marii Uniri – o coloană înaltă de 18 m, cântărind 180 t – într-un modest părculeț, pe apă!

    Cum vei ajunge acolo?
    Caută, mai întâi, să zărești Monumentul printre copaci!
    Simte “sentimentul înălțător al coborârii” până la nivelul luciului de apă!
    Înghesuie-te pe una dintre cele trei punți meschine, late cât un coridor de apartament!
    Vrei să intri pe insula de numai 100 mp? Ghinion! Cu greu au încăput câteva dintre oficialitățile locale!
    Rămâi pe punte și ai grijă să nu cazi în apă!
    Cam asta e tot … Nu-i loc nici de coroane și jerbe, iar armata nu bate pas de defilare pe pod!

    Discursul Primarului? O fi fost, când au tras a deșteptare națională clopotele Catedralei!
    Dacă vrei să nu joci Hora Unirii pe Lacul Pădurice, împlică-te ACUM!

    Năstrușnicia ideilor aleșilor noștri locali nu cunoaște limite!
    Până nu e prea târziu, trebuie să spunem NU!
    Să NU medităm la Unire privind la mătasea broaștei!
    Să NU aruncăm în desuet cinstirea Corifeilor arădeni ai Marii Uniri! Să NU ajungem de râsul ţării şi condamnarea urmaşilor noştri!

    De ce nu dorim Monumentul Marii Uniri în centrul lacului din Parcul Pădurice:

    – Locația, un părculeț de cartier cu mulți arbori înalți, nu asigură punerea în valoare a monumentului, fiind lipsită de vizibilitate și deschidere în plan urbanistic, panorama fiind accesibilă privitorului doar dinspre Calea Radnei sau din elicopter;
    – Plasarea monumentului într-un cadru urbanistic inadecvat, pe apă, cu cale de acces descendentă (amplasamentul este sub nivelul arterelor de circulație cu circa 4 m), flancat de doua fântâni arteziene cu un stil arhitectonic complet diferit, într-un parc de dimensiuni reduse și cu un mobilier stradal abundent și diversificat estompează monumentalitatea lucrării, atât ca dimensiuni, apărând ca fiind cu o cincime mai puțin înaltă, cât și ca mesaj artistic, reducând în mare măsură efectul ascensional al impletirii celor trei coloane spiralate într-o unitate care se ridică la cer;
    – Proiectul nu asigură funcționalitatea monumentului în sensul că accesul este limitat de cele trei poduri înguste și de scuarul amplasamentului foarte mic ca suprafață, existând un risc major de accidente pentru participanți, ca urmare a aglomerărilor și a fenomenelor meteorologice specifice iernii;
    – Amplasamentul nu permite organizarea și desfășurarea ceremonialului specific sărbătorii naționale – adunări populare și discursuri, paradă militară, depuneri de coroane etc;
    – Mesajul monumentului este limitat pentru vizitatori în absența unor vectori de comunicare (spații de expoziție, proiecție etc) care să elogieze contribuția înaintașilor noștri arădeni la Marea Unire;
    – Costul lucrărilor de amplasare este considerabil mai ridicat decât în cazul unei soluții pe uscat;
    – Nu în ultimul rând, autorul lucrării, sculptorul Florin Codre, nu mai agreează amplasamentul pe Lacul Padurice pe care, după ce l-a văzut, l-a catalogat drept “baltă kitsch”.

    Spune-ți și tu părerea!
    Unde crezi că ar fi mai potrivit să fie amplasat monumentul?
    Mulți îl doresc în Piața Drapelului și Arhiepiscopia ortodoxă consideră potrivită completarea ansamblului urbanistică al Catedralei.
    Alții îl văd în fața Primăriei sau în Piața Avram Iancu sau în Cetate.
    Tu unde crezi că ar fi mai bine?

    ASOCIAŢIA CLUBUL ELITELOR – FILIALA ARAD

    Petiția poate fi semnată aici: http://www.petitieonline.com/salvai_centenarul_marii_uniri_la_arad#form

    #SalvatiCentenarulMariiUniri

    Posted by Salvati Centenarul Marii Uniri la Arad on Monday, May 23, 2016


    PS: La sfârșitul articolului anterior (din 18 mai), v-am anunțat că am solicitat prin e-mail și poziția oficială a reprezentanților UDMR Arad, în urma celor susținute în interviu. Nu că ar mai conta, dar, evident, nu am primit niciun răspuns.


    Titlul anterior: Afacerea „Monumentul Marii Uniri” se stinge într-un lac „împuțit”? Cum intră în schemă monumentul maghiarilor?

    monumentul marii uniri si gavril popescu - okUPDATE  (18 mai 2016) – Atunci când ne punem întrebarea „de ce?”, trebuie să reflectăm și asupra întrebării „cum?”, iar ca să înțelegem cum am ajuns unde am ajuns, trebuie să revizuim trecutul nostru colectiv. Despre Monumentul Marii Uniri s-a tot discutat de zeci de ani, dacă nu chiar mai mult, fără să se ajungă la un punct comun. Motivele sunt de toate felurile, părerile sunt împărțite, dar tocmai de aceea trebuie să ne aplecăm urechile și să ascultăm toate variantele. De ce? Ca să învățăm din greșeli și să reparăm ce mai poate fi reparat. DACĂ mai poate fi ceva reparat. În momentul de față, unii marșează destul de puternic pe ideea că monumentul „trebuie” să fie montat pe lacul de la Pădurice, iar alții se împotrivesc ideii. Unii se împotrivesc acum, în ultimul ceas, iar alții și-au exprimat părerile (și) acum un deceniu, tot degeaba însă. Revenim la întrebarea atât de simplă, dar care ar putea fi piatra de temelie – scufundată într-un „lac împuțit” – a tuturor problemelor create de-a lungul anilor: DE CE?

    „Dacă mă-ntrebați pe mine de ce nu s-a făcut în tot acest timp, eu zic că nu s-a dorit!”. Nu am spus-o noi, ci fostul consilier local și prefect al Aradului, Gavril Popescu, cel care ne-a contactat săptămâna trecută ca să ne povestească despre experiențele sale legate de „chestiunea monumentului Marii Uniri”.

    Aflăm, din interviul de mai jos, ce rol se presupune că ar fi avut UDMR-ul, PSD-ul și fostul Partid Democrat (PD) în acest talmeș-balmeș fără sfârșit, precum și o nouă locație propusă – între noi fie vorba „nouă”… și tot între noi fie vorba, o variantă plauzibilă – pentru monumentul problematic.

    „Cei de la UDMR spuneau că vor ieși de la guvernare dacă nu reușesc să repună pe soclu Monumentul Libertății. Bineînțeles că la Arad s-a acționat foarte puternic pentru montarea acestui monument care, pe bună dreptate, aparținea tot Aradului”

    Gavril Popescu: Acest monument al Marii Uniri, după părerea mea, nu se va ctitori la Arad până în 2018, când ar trebui să fie o inaugurare firească. Termenul de ctitorire este oricum depășit deja. Și dacă, să zicem, Monumentul va fi peste lac, asta e chiar o batjocură. Pe urmă: nu cred că artistul e de acord cu montarea acestuia pe lac!

    – Chiar a spus acest lucru de mai multe ori sculptorul Florin Codre. Bun. Dar cum s-a ajuns aici? 

    – Plecând de la treaba asta, eu sunt mai mult decât convins că actuala Administrație locală a Municipiului nu este capabilă și nici nu vrea să monteze acest monument.

    – Nu vrea? Asta-i interesant…

    – Da, pentru că din experiența pe care am avut-o în anul… cred că între 2001 – 2002, când eram consilier local, eu știu cum s-a ajuns la acest aviz, la această hotărâre de consiliu ca în Arad să se construiască acest Monument al Marii Uniri, care să comemoreze și să fie un simbol al Sărbătorii Naționale, dar totodată să fie și un simbol cu caracter local. În 2001, cred, sau în 2002, erau anumite presiuni din partea UDMR din Arad. Pe vremea aceea era PSD-ul la putere și chiar țin minte că erau împreună – era o Alianță, parcă – iar cei de la UDMR spuneau că vor ieși de la guvernare dacă nu reușesc să repună pe soclu Monumentul Libertății. Bineînțeles că la Arad s-a acționat foarte puternic pentru montarea acestui monument care, pe bună dreptate, aparținea tot Aradului. Dar noi, românii din Arad, populația majoritară, trebuia să acționăm, să facem acest demers pentru construirea și montarea Monumentului Marii Uniri. Atunci când în ședința de consiliu s-a pus problema să se facă acel parc al Reconcilierii, am venit eu cu propunerea să facem o Hotărâre de Consiliu ca în decurs de câțiva ani de zile, dacă țin bine minte în trei ani, să ridicăm un monument care să reprezinte chintesența participării Aradului la Marea Unire și sărbătoririi evenimentului de la 1 Decembrie. Cu unanimitate, toată lumea a fost de acord și mai mult decât atât, pe vremea aceea președintele Iliescu a venit la Arad și, rapid de tot, s-a și ales un loc, în piața din Podgoria s-a făcut o groapă, s-a băgat un tub care să arate că ctitorirea a început. Nici atunci nu credeam că se va face acest monument, pentru că investițiile sunt enorme, pentru mutarea circulației, atunci mai era problema și cu Catedrala, nu se știau anumite lucruri pentru că nu era terminată, dar în fine… s-a făcut acest lucru.

    – Dar după stabilirea acestui loc, nu mai țineți minte, s-a propus cel puțin sau s-a făcut un certificat de urbanism, vreun PUZ, ceva?

    – Nu, nu s-a făcut absolut nimic. Acolo s-a făcut o groapă, s-a băgat un tub… probabil că și astăzi, dacă cineva merge să sape acolo, va găsi acel tub. În momentul în care eu am făcut propunerea aceasta din partea Universității „Vasile Goldiș”, fiindcă rectorul Ardelean m-a contactat și dânsul a venit cu ideea să se facă o asociație pentru ridicarea monumentului… în prima fază eu n-am prea fost de acord pentru că, în general, întotdeauna astea duc la un lucru neterminat, care nu va rezolva nimic. Dar în fine, la insistențe, mi s-a propus și am ajuns prim-vicepreședinte la această asociație, asta fiind pe la finalul mandatului primarului Popa. Bineînțeles că toată lumea își punea speranțele că Primăria, cu primarul, va participa activ în acest proiect. S-a pus problema să adunăm și fonduri, subscripție publică… în timp s-au făcut și niște expoziții cu anumite monumente în miniatură, dar toate erau de un kitsch. Țin minte că a fost unul al sculptorului Tolan din Arad care arăta ca un Lomonosov (sic!). Erau multe propuneri, dar din păcate nu s-a înțeles despre ce ar trebui să fie vorba. Din păcate, momentul din 2001, când s-a propus în Consiliul Local această inițiativă, nu s-a ținut de ea, a urmat alegera noului primar în 2004, a fost o emulație și atunci toată lumea și-a pus în gând să se facă acest lucru repede, era în program, „Io, dacă ajung primar, fac, dreg” și astfel de lucruri. A trecut și această perioadă, nu s-a făcut absolut nimic și ne aflăm la 12 ani distanță de când nu s-a făcut nimic.

    – De ce?

    – Dacă mă-ntrebați pe mine de ce nu s-a făcut în tot acest timp, eu zic că nu s-a dorit! Iar acum, faptul că se vrea monumentul pe lac… mai bine să-l pună în Șiria pe lângă releu!

    – Dar cum adică nu se dorește? Cine și de unde? De la Bucureșți, de la Arad…?

    – Nu are nicio legătură Bucureștiul, aici e problema Aradului. Transmiterea sumelor care trebuiau să fie cheltuite pentru acest monument s-au dat la București, iar la București din păcate a durat vreo 5-7 ani până s-a aprobat întreaga sumă, s-a făcut concurs de către Ministerul Culturii, deci au fost o serie de lucruri care, normal, trebuiau să fie ale administrației publice locale Arad pentru că noi trebuia să facem acest monument, pentru noi era, pentru Arad și pentru arădeni, nu era o chestiune pe care Bucureștiul să o înțeleagă. Ca dovadă, ei au înțeles-o în sensul în care au trecut 12 ani, monumentul este în curtea sculptorului și nu este în Arad.

    „Nu există un interes al majorității românilor din Arad, societatea civilă este inexistentă la ora actuală”

    – Cu alte cuvinte, și artistul a fost ales „pe sprânceană”?

    – Aia nu pot să știu. Habar nu am. În orice caz, în acea perioadă, țin mine că au fost unul sau doi miniștri ai culturii de la UDMR și atunci nu s-au găsit bani, era o problemă destul de mare. Dar pe ce mă bazez eu când spun că nu o să se monteze acest monument? Pentru că nu există un interes al majorității românilor din Arad, societatea civilă este inexistentă la ora actuală, nu s-au făcut presiuni asupra decidenților. Este imposibil ca în 12 ani de zile să nu se poată monta acest monument, indiferent cum,  în Arad,  ca să fie simbolul nostru!

    „După părerea mea, singurul loc unde poate fi montat în Arad este piața din fața vechii Catedrale Episcopale”

    – Dar pe ce vă bazați când spuneți că nu se va monta monumentul…

    – Pentru că, în primul rând s-au pierdut 12 ani așa, a doua chestiune: de fiecare dată au fost două probleme. O dată că nu sunt bani pentru monument. Am zis că facem o chetă, până la urmă a dat Ministerul Culturii… Acum e problema cu locul, care este o problemă deosebit de importantă, pentru că nu este întâmplător… Eu nu pot să vin să sugerez un loc, în primul rând pentru că nu sunt, cum s-ar spune, specialist în treaba asta. Dar indiferent cum, montarea monumentului pe lac este o palmă adusă memoriei și acestui eveniment important din viața Națiunii Române. După părerea mea, singurul loc unde poate fi montat în Arad este piața din fața vechii Catedrale Episcopale, în Piața Catedralei.

    – S-a mai discutat o dată despre acest loc, printre altele… A fost propusă și Piața Avram Iancu…

    – La ora actuală, eu cred și sunt convins că este o chestiune cât se poate de clară ca acest monument să fie acolo (n.red. Piața Catedralei), pentru că el poate fi, în spațiul acela închis, rearanjat și… de exemplu, acolo poți să aduci și Crucea Martirilor, să o scoți din spate de aici (n.red. din parcul Eminescu) și atunci faci un ansamblu din Monumentul Marii Uniri și Crucea Martirilor… Și faci acolo un loc istoric pe care turiștii pot să vină să-l vadă și ar fi un ansamblu care s-ar îmbina perfect cu Parcul Reconcilierii, iar pe strada Vasile Goldiș, la 200 m, este și Muzeul Unirii, este și zona vechiului oraș și se înscrie perfect. Nu există alt loc. După părerea mea nu există! Dacă se va monta în altă parte, este o chestiune de aruncat în derizoriu. Acum, prin natura evenimentelor politice care s-au întâmplat, de aia spun că nu cred că se va monta, cu actuala administrație, pentru că am avut câteva experiențe, și una dintre ele v-o pot spune, care arată clar că, din păcate, noi nu suntem încă ancorați în necesitatea de a scoate poporul român, cetățenii Aradului, să-i scoatem și să le dăm această dorință de a se marca evenimentul…

    – Cu alte cuvinte, la 1 Decembrie suntem puțin farisei…

    – Nu știu dacă suntem neapărat farisei la Arad…

    – Mă refeream la  problema de mândrie patriotică locală…

    – Da. Eu din 2001 până în 2004 am fost consilier local și din 2006 am fost prefect și prin experiența pe care o am pot să spun de ce nu se montează și de ce se insistă pe alte chestiuni.

    – Asta am vrut să vă întreb, în perioada în care erați prefect, a mai venit cineva la dumneavoastră să vă ceară sprijinul pentru…?

    – Nimic. N-a fost absolut nimic. Deci, nu s-a dorit nimic și după perioada 2004 s-a închis complet discuția. Erau discuții la nivelul Ministerului Culturii, se schimbase guvernarea, erau probleme politice mult mai mari și, din păcate, noi aici la Arad ne-am înscris în această… cu toate că, dacă se dorea, puterea politică la Arad era super și puteau să facă ce vroiau ei, dacă vroiau.

    – Puterea politică, în speță PDL-ul…

    -Da… PD-ul, nu PD-L-ul.

    -Deci, mai pe scurt, tocmai din cauza puterii politice nu s-a putut monta acest monument la Arad?

    – La momentul în care s-a pus problema, din 2004 înspre zilele noastre, montării monumentului la Arad. Eu nu vreau neapărat să dau vina pe faptul că UDMR-ul din Arad s-ar fi opus monumentului. Nu, că n-am date despre treaba asta. Dar s-au făcut câteva lucruri care pe mine mă fac să-mi dau seama că e o situație în care cei care sunt în fruntea Primăriei, respectiv românii, au căutat interesul propriu, politic, mai aproape decât interesul de a scoate Aradul în evidență, oraș al Marii Uniri cu oamenii care au făcut această Unire.  Vă pot spune că în 2006 am fost numit prefect, iar în 2007 am vrut să scot din rutina evenimentelor Marea Unire la Arad, când 1 Decembrie era o zi de comemorare în care duceau câteva coroane acolo la Eternitatea și cu asta se termina toată treaba. Eu am crezut de cuviință și în momentul în care am cerut aprobarea și Sfatul și toată lumea a fost de acord să facem comemorarea cu o zi înainte,  să mergem la cimitir, să depunem coroane, iar ziua de 1 Decembrie să fie o zi de sărbătoare, o zi în care toată lumea să fie bucuroasă pentru ceea ce s-a întâmplat în 1 Decembrie 1918. În acest sens, am dorit schimbarea comemorării, pentru data de 31 noiembrie, iar această zi de sărbătoare să o facem, pentru că era un spațiu deschis mare și proaspăt, în parcul din fața statuii, în fața Arcului de Triumf, unde să montăm o strapontină sau o scenă, să fie chiar și muzică populară, să fie un cor, am vorbit cu reprezentanții Episcopiei, au fost de acord să ne susțină și chiar s-au bucurat… și era propunerea să se adune și un cor de 100 de preoți din județul Arad să vină și ei să aducă prinosul și să facă un program artistic și toată lumea să fie bucuroasă și totul să fie în regulă.

    „În 2007 am avut o vizită din partea conducerii UDMR-ului de la acea vreme. Mi-au spus foarte clar că nu sunt de acord să se facă aceste acțiuni în Parcul Reconcilierii, pentru că ziceau că este un spațiu care nu poate fi folosit decât pentru Sărbătoarea Maghiară”

    Acest program l-am făcut, dar din păcate în luna noiembrie 2007 am avut o vizită din partea conducerii UDMR-ului de la acea vreme, venise chiar președintele Marko Bela, împreună cu încă câțiva reprezentanți de la centrul din Arad, am avut o discuție și chiar eram surprins că de ce au venit și m-au căutat pe mine, iar pe urmă mi-am dat seama că era legată de acest eveniment. Mi-au spus foarte clar că nu sunt de acord să se facă aceste acțiuni în Parcul Reconcilierii. I-am întrebat de ce, pentru că practic e Aradul, toată lumea e acolo, că bineînțeles că vom aduce și o recunoaștere, că vom pune jerbe și coroane la Monumentul Libertății, dar nu, n-au fost  de acord, pentru că ziceau că este un spațiu care nu poate fi folosit decât pentru Sărbătoarea Maghiară. Bineînțeles că s-au făcut presiuni până la nivelul cel mai înalt și așa cum în 2001 au făcut presiuni asupra PSD-ului că ies de la guvernare, s-a făcut presiunea la vremea respectivă, în momentul 2007-2008 când era o problemă politică în care UDMR-ul era la guvernare cu PNL-ul și chiar au spus că vor ieși de la guvernare dacă se va întâmpla treaba asta. Bineînțeles că imediat cei care trebuiau să susțină din punct de vedere material toată această acțiune, adică Primăria, imediat s-a retras din această sărbătorire și automat și Arhiepiscopia a făcut un pas în spate când au văzut că adminstrația nu mai vrea și din păcate nu am reușit să scotem din anonimat și din rutină această Sărbătoare Națională și a rămas… și văd că și în ziua de azi, 1 Decembrie nu se sărbătorește…

    – Deci de Ziua Unirii, Aradul s-a dezbinat?

    – Nu știu dacă neapărat s-a dezbinat… Cine să-l dezbine? Că noi românii am hotărât treaba asta… Și o parte din ei au avut mai mult interes personal și politic, decât un interes al orașului, al oamenilor, al românilor. Și de aceea cred în continuare că acest monument nu se va așeza acolo unde trebuie și probabil nici nu se va monta până în 2018.

    – Domnule Popescu, în încheiere, drept rezumat, există o hotărâre de consiliu municipal? Exista un concurs… Cu alte cuvinte, s-au făcut toți pașii pentru montarea unui astfel de monument, indiferent cine l-ar fi făcut?

    – Categoric.

    – Dar el totuși nu s-a pus niciodată…

    – Nu, el nu s-a pus niciodată și eu de aceea vă spun, au trecut 12 ani, ba nu 12, ci 15, din 2001… Au trecut 15 ani și nu s-a rezolvat absolut nimic. Și întrebarea pe care toată lumea poate să și-o pună, cu toate că astăzi lumea se interesează de asfalturi, de alte lucruri, de gropi, de astea, totuși Aradul ca să poată să-și capete un loc pe harta istorică a țării acesteia are nevoie de acest monument, pentru că asta e situația, pentru că nu numai noi, cei care suntem în viață, ci și înaintașii noștri au dorit acest monument, s-au adunat bani, numai că din păcate au venit evenimente, a venit Al Doilea Război Mondial, iar banii s-au cheltuit, s-au pierdut în vremurile acelea… Și noi, după, n-am mai reușit să facem acest monument sub nicio formă. Nici în perioada imediat după 1946-47, nici regimul comunist n-a mai reușit să facă treaba aceasta, pentru că nu erau preocupați de aceste lucruri și iată că, de la Revoluție încoace, din păcate, nici după 26 de ani nu suntem capabili. Mie îmi e frică să nu cădem în ridicol, pentru că în Arad, în ultimii 25-26 de ani, s-au mai montat statui care sunt, din păcate…. toată lumea le judecă și nu mai trebuie să le etichetez eu, și care – de fapt și la urma urmei – nu reprezintă absolut nimic decât niște lucruri care sunt fără niciun fel de conținut și, probabil, în timp, vor dispărea.

     

    * NOTĂ: În urma celor susținute în interviul de mai sus, Special Arad a solicitat prin e-mail și poziția oficială a reprezentanților UDMR Arad, pentru că, firește, au drept la replică. În cazul în care vom primi un răspuns, vom publica integral poziția lor într-un episod viitor. 

    Sursa foto: Jurnal Arădean, Adevărul

     


     

     

    Se îngroașă gluma! Rectorul Ardelean s-a enervat foarte tare printr-un „D.A.” hotărât

    UPDATE  (9 mai 2016) – Prof. univ. dr. Aurel Ardelean, deținător al unui kilometru de titluri și funcții, printre care președintele Fundaţiei Vasile Goldiş și președintele Consiliului director al Asociaţiei pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad, s-a enervat! Rău de tot. Motivul este, evident, Special Arad (că nu degeaba suntem – deocamdată neoficial – persoane non grata la tot ce-nseamnă „Vasile Goldiș” în Arad) și articolul din acest sfârșit de săptămână despre „Afacerea Monumentul Marii Uniri”.

    Așa cum îi stă în obișnuință, atunci când Ardelean se enervează, își activează chihuahua din dotare și acesta, conștiincios nevoie mare, se pune pe treabă. Și scrie, și debitează… și minte cu nerușinare. Dar nu-i stres, că tăticu’ Ardelean poate să dea comandă oricând unui articol în Jurnal Arădean și în Glasul Aradului, așa cum opinăm că s-a întâmplat (și) în edițiile de astăzi, luni, 9 mai, drept urmare rapidă a articolului nostru.

    După cum v-am relatat data trecută, înainte de sărbători (mai exact pe 22 aprilie), Asociația pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad, la inițiativa președintelui prof. univ. dr. Aurel Ardelean, a convocat Comitetul de Inițiativă pentru a elabora un comunicat de presă prin care să dea de înțeles arădenilor că asociația este de acord cu plasarea monumentului pe lacul de la Pădurice. La „eveniment” a participat și Arhiepiscopul Timotei Seviciu (președinte de onoare al Asociației pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad – hai să-i spunem, de acum încolo, ARMMUA, că-i prea lung…), și membrii Consiliului director, printre care secretarul ARMMUA, col. (ret.) Vasile Cârciu, părintele dr. Vasile Pop (fost consilier cultural al Arhiepiscopiei Arad, actualmente preot la Parohia Arad-Bujac și cadru didactic în cadrul Universității „Vasile Goldiș”), prof. Teodor Mara (președintele societății cultural-patriotice „Avram Iancu”, filiala Arad) și ing. Gheorghe Gârbovan (președintele Uniunii Vatra Românească – filiala Arad). Însă la acest „eveniment” a fost prezent și un reprezentant al asociațiilor care nu sunt de acord cu plasarea monumentului pe lac și după intervenția sa, mai mulți membri ai consiliului au admis că argumentele lor sunt, într-adevăr, de luat în calcul, drept pentru care luarea unei decizii s-a amânat pe o altă dată.

    În acest „articol” de colecție din cele două ziare (de colecție pentru „Grammar Nazis”, eventual, că-i plin de greșeli – dar ce pretenții să avem de la D.A.?) aflăm că „Lurările de cuvânt, din partea Consiliului director al Asociaţiei pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad, au fost pentru menţinerea amplasării Monumentului Marii Uniri de la 1918, în centrul lacului din Parcul Pădurice”. Aproape adevărat… pentru cei care au dormit pe o ureche, deoarece un singur membru susținea sus și tare că „lac și lac”, și anume ing. Gheorghe Gârbovan, în rest, ceilalți membri au fost mai precauți și au scăldat-o și au întors-o ca la Ploiești. „Că hata, că cică, că auzi că”, vorba unui clasic în viață, Macanache.

    Dar… dragi colegi, membri și stimată asistență virtuală… ceea ce nu s-a hotărât s-a hotărât, de fapt, prin ordin executat de scribul de casă.

    Iar acest lucru ne face să ne întrebăm: de ce această disperare, această înverșunare de a pune neapărat monumentul pe lac? Care sunt interesele, de fapt?

    Sau… doar așa, ne-mbătăm, în halul ăsta, cu apa dintr-un „lac împuțit”?

    20160509 212440

    
    
    Sursa foto: aradon.ro, Glasul Aradului

     


    UPDATE (7 mai 2016) – Orașul aflându-se într-o campanie electorală nervoasă, suntem convinși că cei interesați de acest subiect sunt doar o mână de oameni care, de altfel, nu prea au putere de decizie. Tot ce pot face aceștia e să persiste, să se încăpățâneze și să nu lase problema în voia sorții. Generic vorbind, „voia sorții”, pentru că soarta e o fata morgana pe un lac împuțit… unde nu se vede clar ce e în spate, în background, care e mișcarea de trupe și scopul ei, respectiv ce se ascunde de ochii lumii dintr-o anumită… rațiune. Adesea, politică. Iar când vorbim de asemenea rațiuni și mulți, foarte mulț bani fără nimic vizibil și palpabil în schimbul lor, adesea vorbim de „complicațiuni” de domeniul ilegalului. Firește, în teorie, până la proba contrarie. Fiind într-o perioadă electorală, desigur, asemenea cazuri se amână… până după alegeri. Ce-i prioritar, e prioritar. Dar asta nu înseamnă că „Afacerea Monumentul Marii Uniri” dispare complet din raza vizuală a fiecăruia.

    Asociația lui Ardelean nu prea mai știe ce vrea, fostul ministru al Culturii spune despre Codre că „i-a luat Dumnezeu mințile”, iar societatea civilă arădeană persistă

    În ordine cronologică inversă, noutatea dinspre asociațiile care sunt împotriva ridicării monumentului pe lacul de la Pădurice este că au pornit o petiție, dorind să vadă implicare în acest demers și din partea societății civile pe care – deocamdată în număr relativ mic – o reprezintă. Petiția poate fi semnată AICI.

    Pe de altă parte, întâmplarea a făcut ca ieri, 6 mai, Răzvan Theodorescu să fie la Arad, susținând o conferință despre contribuţii la istoria vechii civilizaţii a românilor, despre mentalitatea tranzacţională, despre coridoare culturale, religie, educație şi istoria regională. Punem evenimentul în cârca „întâmplării” – sau, dacă vreți, în „voia sorții” – pentru că domnul Theodorescu nu a venit la Arad, în mod expres, să vorbească despre Monumentul Marii Uniri (pe care dânsul l-a aprobat pe vremea când era ministrul culturii) și despre sculptorul Florin Codre, dar, la un moment dat, s-a ridicat și această problemă.

    Iată ce spunea academicianul despre monumentul problematic și despre artistul plastic Florin Codre:

    „Când au început demersurile în acest sens, am spus-o: lângă catedrală. Atunci, artistul care s-a însărcinat cu acest lucru, un artist pe care eu îl apreciez dar căruia, parcă, i-a luat Dumnezeu mințile, a spus: «da, lângă catedrală și un lac pe partea aceea, imediat în stânga». A luat atitudine, a făcut un proiect… el e foarte talentat (n.r. – aici nu se înțelege foarte bine din înregistrare, dar menționează celălalt proiect al artistului, cel cu ansamblul de sculpturi Regele Ferdinand, proiect aprobat de un juriu din care a făcut parte și Răzvan Theodorescu)… dar la un moment dat i-a luat mințile Dumnezeu! A vrut să facă o chestie cu marmură, din China… un fel de nebunie… a ajuns la un proces… Eu nu cred că veți avea în 1918 (n.r. – suntem siguri că domnia sa s-a încurcat și a vrut să spună, de fapt, 2018) un monument aici! Nu cred! Mai sunt doi ani până atunci. Să dea Domnul să mă-nșel! Este o anomalie teribilă că nu poate să-l aibă Aradul… Mi-e teamă că nici Bucureștiul nu va avea monument, din diverse rațiuni. În cazul de la Arad, sigur, vina îi aparține artistului care a câștigat într-un concurs”.

    Săptămâna trecută, înainte de sărbători, Asociația pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad, la inițiativa președintelui prof. univ. dr. Aurel Ardelean, a convocat Comitetul de Inițiativă pentru a elabora un comunicat de presă prin care să dea de înțeles arădenilor că asociația este de acord cu plasarea monumentului pe lacul de la Pădurice. Asta ca urmare a protocolului Primăriei Arad cu Ministerul Culturii și cu sculptorul Florin Codre, ce a fost inițiat exact acum o lună de către primarul în funcție, Gheorghe Falcă, și votat de CLM. Atenție, votat de CLM ca proiect de hotărâre… dar asta nu înseamnă că protocolul s-a și semnat! Cel puțin, deocamdată. Însă Ardelean a vrut să grăbească treaba, ori pur și simplu așa a simțit că trebuie să procedeze, după această confuzie crasă. Vă reamintim, totodată, că Asociația pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad s-a alăturat, într-un fel sau altul, manifestului acelor asociații arădene care nu vor monumentul pe lac. E o chestiune duală la mijloc, pentru că membrii Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad – și implicit acest Comitet de Inițiativă – se împart, de fapt, în două tabere. Rațiunea firească îi sugerează că nu e OK deasupra lacului, în schimb, ceva anume îi trage și spre voința primarului Falcă, care pare să nici nu imagineze monumentul altundeva. În orice caz, problema aceasta s-a amânat. Ceva ne spune că până după alegeri, când vom afla dacă continuăm cu Falcă au ba… dar asta, desigur, e doar presupunerea noastră, a redacției.

    Ca fapt divers, se pare că există o deschidere și din partea Arhiepiscopiei, cea care ar fi de acord cu „mutarea” monumentului în fața Catedralei Ortodoxe, mai exact în mijlocul sensului giratoriu de la Podgoria, zonă numită Piața Drapelului.

    Ce mai spune sculptorul Florin Codre?

    Într-un interviu recent al colegilor noștri de la România Liberă (de unde aflăm, de asemenea, că artistul se află în București și lucrează la ansamblul monumental Ferdinand, ce urmează să fie amplasat peste doi ani în capitală), Florin Codre spune despre Monumentul Marii Uniri de la Arad că „Monumentul este în curtea mea. Nu plânge nimeni, nu am fugit cu banii în lume… Ministerul Culturii a comandat lucrarea, o are, a și recepționat-o. Amenajarea zonei pe care trebuie amplasat ansamblul ține de beneficiar, respectiv Consiliul municipal Arad. (…) Vă spun că nu au făcut nimic, mergeţi şi vedeţi! Unde să-l pun? Dacă ar fi făcut ceva, ar fi fost acolo. Acest monument a început prin 2009 şi după ce m-am apucat să-l fac, doi ani mi-au oprit finanţarea. Lucrarea am realizat-o în China, pentru că la banii pe care mi i-au dat nu se putea face nicăieri în Europa. Nu cumpăram nici marmura aici, am încercat la Simeria şi nu s-a putut. Chinezilor le-am dat avansul şi pentru că a doua tranşă de bani nu le-am dat-o la timp, deoarece nu am primit-o de la Ministerul Culturii, au stricat şantierul. Am recuperat doar câteva tronsoane, în rest a trebuit să refac totul.

    La întrebarea „Dacă ei v-ar pregăti acum zona, aţi putea amplasa monumentul?”, artistul spunea:

    „Da, așa cum am mai spus, lucrarea există, este şi recepţionată de Ministerul Culturii. Florin Codre este doar custodele ansamblului monumental, care este proprietatea Ministerului Culturii, Primăria Arad fiind beneficiarul”, precizând, încă o dată, că locația aleasă „nu vibrează cu ideea de bază a acestui monument”.

     


     

    UPDATE (12 aprilie 2016) – Asociațiile arădene care nu sunt de acord cu ridicarea Monumentului Marii Uniri de la 1918 deasupra lacului de la Pădurice au înaintat o scrisoare primarului Aradului, Gheorghe Falcă, în care explică de ce nu consideră o alegere bună locația aleasă în prezent. Însă, înainte de a trimite această scrisoare, reprezentanții asociațiilor mai jos amintite au solicitat o întrevedere cu aleșii orașului. Șmecherește, li s-a oferit această șansă, printr-o nouă sesiune a așa-zisului „forum administrativ-civic” numit „Board Arad.”

    Despre acest Board Arad, Special Arad a mai scris în anii trecuți, atunci când preocuparea conducerii orașului era obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană. Au fost atunci invitați, ori liberi să vină și să-și exprime părerile, mai mulți arădeni din societatea civilă. S-au vorbit și s-au sfătuit multe, dar… ghiciți ce! Absolut nicio părere nu a fost cu adevărat luată în calcul, astfel încât – putem spune fără nicio remușcare – rostul acestui Board Arad este egal cu zero! Un „întâlniș” de fațadă, în care se notează chestii și trestii, apoi hârtiile sunt aruncate la gunoi. Nu înainte, însă, de a fi informat „creierul” acestui Board, însuși Gheorghe Falcă, ca el să-și calculeze „mișcările” următoare în planurile sale mărețe. Așa se face că la fix o săptămână după ultima întâlnire între cele 16 asociații și Board Arad (la care Falcă bineînțeles că nu a participat!), s-a propus, la inițiativa primarului, și s-a votat în unanimitate de membrii Consiliului Local Municipal un proiect de hotărâre care este exact în antiteză cu cele puse pe masă de către asociațiile care spun NU monumentului pe lacul de la Pădurice. Este, de fapt, doar o întărire a voinței lui Gheorghe Falcă.

    Pentru că la întâlnirea de „Board Arad”, toți cei prezenți (în afară de o singură persoană, o profesoară) au căzut de acord că plasarea monumentului pe lac nu este întocmai oportună, admițând că argumentele asociațiilor sunt incontestabile.

    Pe de altă parte, curioasă treabă este și reacția Jolly Jokerului din acest talmeș-balmeș fără sfârșit – ne referim la sculptorul Florin Codre, cel care caută și, culmea, găsește tot timpul scuze și acuze numai ca să tragă de timp (dacă se poate până la infinit, pe o coloană a infinitului), ca nu cumva să predea elementele monumentului Marii Uniri orașului nostru. Ideea îi surâde, cu siguranță, pe de o parte pentru că și-a manifestat și el nemulțumirea față de aspectul lacului și, nu în ultimul rând, pentru că asta înseamnă că poate să stea liniștit și să nu-și miște niciun deget încă câțiva ani, poate.

    Peste doi ani vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Mai avem timp (?) … 

    Citește scrisoarea celor 16 asociații, trimisă primarului Falcă, la capătul acestui articol

     


     

     

    8 aprilie 2016 – Cazul Monumentului Marii Uniri de la 1918 a intrat din nou în vizorul aleșilor locali, după ani de zile de tăcere și neputință. Atât de „bine” a intrat în vizorul CLM-ului, încât noul proiect de hotărâre a trecut de vot ca vodka pe gâtul boschetarilor din Pădurice. Fără niciun „veto”, fără nicio solicitare pentru lămuriri, într-un cuvânt: orbește. Dar până și un orb și-ar da seama că ceva pute în această circărie fără de capăt din jurul monumentului.

    De mai bine de un deceniu, Ministerul Culturii, Primăria Arad și vestitul sculptor „evanescent” Florin Codre se agită reciproc ca-n filmele cu proști, mai mult decât ar fi în stare să se agite vreodată apa lacului de la Pădurice. Povestea (neterminată nici astăzi) a Monumentului Marii Uniri își are rădăcinile undeva în 2004, când Prof. univ. dr. Aurel Ardelean, președintele Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad a ridicat problema amplasării monumentului „problematic”. Problematic a devenit, de fapt, doar în anii care au urmat, de parcă ar fi vorba de o copie fidelă după Turnul Eiffel sau Piramida lui Keops. Părea o inițiativă pe placul tuturor la început, dar a ajuns în timp o tărăgăneală tipic românească, în care nu se ține cont de părerea nimănui, nimeni nu mai știe cine minte, cine trage de timp și, mai ales, ce sume colosale se „trag”… direct în anumite buzunare.

    Se identifică din start trei probleme monumentale: prima ar fi suma exorbitantă plătită în avans între anii 2008-2010 de Ministerul Culturii sculptorului. Vorbim de – atenție! – 10.000.000 lei. Curtea de Conturi a constatat, în februarie 2015, plăți fără documente justificate la Ministerul Culturii și, pe vremea respectivă, a fost sesizată și DNA. De atunci nu s-a auzit nimic despre acest caz.

    A doua problemă îl vizează pe sculptorul care-și duce veacul fericit la Paris, care, de ani de zile, pare că nu vrea nici în ruptul capului să transporte elementele monumentului la Arad (acestea cântăresc aproape 180 de tone!), deși așa a fost înțelegerea în contract. El găsește explicații din ce în ce mai stupide, doar ca să mai tragă de timp. Ba că s-a blocat la Portul Constanța, ba că e într-un depozit la herghelia lui din Călărași, ba că nu mai are bani pentru că e bolnav. El cere încă 400.000 lei (!) pentru transportul monumentului până la Arad.

    A treia problemă rămâne acasă. Mai exact, la Arad. Nu se (mai) știe cine și de ce insistă cu locația aleasă pentru amplasarea monumentului, dar este clar că aleșilor locali nu prea le pasă.

    Vom începe de la capăt, de această dată, cu ultima problemă identificată.

    An electoral = anul în care Falcă dă semne că ia treaba în mâini. Grrrr!

    Ieri, la inițiativa primarului Gheorghe Falcă, „exprimată prin expunerea de motive înregistrată cu nr.23340/4.04.2016; – raportul nr.23341 din 4.04.2016 al Arhitectului Şef şi…”  blablabla… de te doare mintea, Consiliul Local Municipal a votat în unanimitate protocolul ce urmează a fi semnat și de Ministerul Culturii, în care e stipulat că Primăria Arad va suporta cheltuielile pentru amenajarea zonei în care va fi amplasat Monumentului Marii Uniri, iar Florin Codre, sculptorul care l-a realizat, are obligația să achite costurile pentru amplasarea acestuia.

    Amplasat unde, vă întrebați? Dacă chiar vă puneți întrebarea, înseamnă că în ultimii zece ani ați făcut scuba diving încontinuu ori undeva în Marea Egee, ori – barem – în lacul de la Pădurice.

    Proiectul nu e o noutate. Se intenționează de vreo câțiva ani amplasarea monumentului de peste 150 de tone deasupra lacului Pădurice din Arad, despre care sculptorul Florin Codre zicea la un moment dat că e „un lac împuțit”.

    Și… la o adică… nu are dreptate?

    …ne întrebăm (și) noi. Nu pentru că lacul nu ar avea potențial dacă ar fi îngrijit, ci tocmai pentru că nu este îngrijit cum se cuvine de ani de zile, oricât de mult ar încerca Administrația să ne bage pe gât contrariul.

    Întrebarea cea mai mare însă e următoarea: de ce tocmai un lac care îngheață iarna (Marea Unire se sărbătorește pe 1 Decembrie, v-ați gândit la asta, nu?), ori, chiar dacă nu îngheață apa fix în prima zi din decembrie, pe acel amplasament, pe care va fi monumentul, e posibil să fie zăpadă, gheață… astfel că poți nu numai să-ți rupi gâtul, dar o să poți să și cazi în apă!

    Să presupunem că aceste probleme se vor evita cumva, dar să ne imaginăm cam cât de mare ar putea fi amplasamentul pe care – nu-i așa? – vor veni oameni să depună coroane, să asculte Preafericitul, să intoneze imnul național etc. Cam câți oameni vor avea efectiv loc acolo? S-a gândit cineva la acest aspect? Din câte se pare… nu prea.

    Singurul motiv pentru care s-a ales această locație e pentru că Falcă o consideră măreața zonă recondiționată de el, din bani europeni (cu bănci scumpe și o fântână arteziană care nu prea mai funcționează, dar asta așa, între paranteze) și pentru că celelalte trei locații propuse nu prea sunt pe placul unora sau altora.

    Chiar la început, amplasarea monumentului viza sensul giratoriu de la Podgoria, din fața Catedralei Ortodoxe. Și în ziua de azi, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară se găsește încă planul vechi, cel cu piața din fața Catedralei. Nu se va pune acolo monumentul, firește și chiar Doamne ferește, pentru că Arhiepiscopia a avut de comentat că astfel va fi suprimată priveliștea Catedralei, în sensul că nu va mai fi edificiul care-ți fură ochiul din orice unghi. Faceți-vă cruci pe piept. Acum!

    Unii propun ca locație P-ța Avram Iancu, un loc spațios și (deja) obișnuit pentru comemorări, crucificări de pseudo-Iisus, mitinguri militare și de sporturi extreme (vezi skateboarding sau marșuri cu bicicliști – căci e sport extrem să fii biciclist în Arad, având în vedere ce piste de vis avem) sau Oktoberfest-uri. Dar asta ar însemna eliminarea Monumentului Eroilor (ridicat în 1958, în perioada de glorie a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej), edificiul emblematic al partidului unic, al comunismului și al influenței sovietice. Dintr-un motiv nu prea evident, nu se vrea sau pur și simplu nu se poate așa ceva, singura posiblitatea de a înlocui monstruozitatea de statuie ar fi doleanța unui alt „partid unic” în Arad, din vremurile noastre, în frunte cu Gheorghe Falcă, cel care visează acolo o piramidă de sticlă.

    O altă propunere – venită chiar din partea sculptorului Florin Codre – a fost zona din fața Primăriei, în locul Monumentului Revoluției, în jurul căruia sunt parcate mașini în fiecare zi. Dacă ideea i-ar fi surâs Administrației, Codre propunea și realizarea a 12 busturi cu personalitățile istorice ale României (Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Regele Ferdinand și alții), pe care ar fi vrut să le amplaseze în jurul pieței din fața platoului Primăriei, încercuind Monumentul Marii Uniri. Înainte să ne umezim de entuziasm, trebuie menționat că sculptorul ar fi făcut acest lucru măreț pentru orașul nostru pe bani suplimentari… pe lângă suma colosală de 10.000.000 lei pentru ditamai monumentul făcut în China. Oricum, revoluționarii s-au împotrivit categoric propunerii.

    Deci rămâne „singura” opțiune: lacul de la Pădurice, pentru că așa vrea edilul nostru mult iubit, care – la rândul lui – iubește atât de mult arădenii încât nu mai poate de atâtea consultări cu societatea civilă. Societatea civilă, de altfel, și-a exprimat în repetate rânduri nemulțumirea față de amplasarea monumentului pe lacul Pădurice, atât prin comentarii pe diferite site-uri la articolele care vizau această temă, cât și reprezentată fiind de mai multe asociații (16 la număr).

    Aceste asociații încearcă de ceva timp să convingă primarul Aradului și Ministerul Culturii, prin audiențe directe ori scrisori oficiale, că locația aleasă nu e prea fericită, argumentând că vizibilitatea lui ar fi scăzută, vizitarea lui ar fi periculoasă (ceea ce am scris și noi mai sus) și, nu în ultimul rând, ar fi expus boschetarilor pe timp de noapte.

    Scurt istoric al cazului „Monumentul Marii Uniri de la Arad”

    Ca să fim „în temă”:

    2004 – Prof. univ. dr. Aurel Ardelean, președintele Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad a ridicat problema amplasării monumentului. Ministrul Culturii de atunci, Răzvan Teodorescu, s-a arătat încântat de idee, astfel că lucrurile au evoluat repede (la început). Locația a fost desemnată mijlocul sensului giratoriu din Podgoria, iar primul sculptor care a câștigat licitația pentru realizarea monumentului a fost regretatul Ioan Tolan (decedat în iulie 2015). Macheta lui a fost expusă la Galeria Delta.

    2005 – Deoarece Arhiepiscopia Aradului și-a arătat nemulțumirea profundă față de locația aleasă, autoritățile au schimbat-o rapid pe lacul de la Pădurice, trântindu-i și un studiu de fezabilitate. Între timp, ministrul Răzvan Teodorescu s-a răzgândit și a vrut un clopot imens în locul sculpturii propuse de arădeanul Ioan Tolan. În același an, concursul câștigat de Tolan s-a anulat.

    2007 – Sculptorul Florin Codre (născut la Brașov) a fost ales să realizeze noul monument. Acesta a propus un fel de „coloană fără sfârșit”, realizată din marmură și înaltă de 36 de metri, stilizată sub forma unui stâlp ramificat, simbolizând o convergență a celor trei provincii românești. Sculptorul a comandat executarea lucrării într-un atelier din China. Monumentul ar fi trebuit inaugurat la 1 Decembrie 2012.

    2010 – Municipalitatea arădeană a alocat din bugetul local suma de 3.200.000 de lei pentru lucrările la amplasamentul monumentului, bani care au fost transferaţi în fiecare buget anual, fiind pregătiţi în orice moment pentru a fi cheltuiţi.

    Decembrie 2012 – Livrarea a fost întârziată pentru că în timpul manipulării unei piese din componența monumentului, aceasta s-a răsturnat și s-a spart și piesa a trebuit să fie refăcută. Cel puțin, asta susține sculptorul. Livrarea nu s-a putut face nici din cauza simplului fapt că, hop ș-așa, firma sculptorului a intrat în insolvență și nu avea 100.000 de euro pentru a transporta piesele cu vaporul până în România. Ministerul Culturii a comunicat că a achitat suma de 10.000.000 de lei, contractul fiind executat integral. Potrivit contractului de comandă încheiat între Ministerul Culturii și Florin Codre, autor al lucrării, din suma încasată, autorul avea obligația realizării lucrării, precum și a transportului acesteia la Arad. Până la amplasare, autorul este responsabil de integritatea lucrării, conform contractlui. Inaugurarea a fost reprogramată pentru 1 Decembrie 2013

    4 noiembrie 2013 – Ministerul Culturii l-a dat în judecată pe sculptorul Florin Codre, anunțând că dacă lucrearea nu va fi predată în termen, acesta va fi obligat să dea banii înapoi. Pe litigiul comercial, Ministerul Culturii i-a cerut (și cere în continuare) sculptorului să plătească și toate penalitățile calculate de la momentul finalizării plăților până la aducerea monumentului în țară.

    1 Decembrie 2013 – Monumentul nu a ajuns la Arad, nici măcar în România, „așa cum era de așteptat”.

    Iulie 2014 – cazul a fost investigat de DNA. La rândul lui, Ministerul Culturii a anunţat că a depus o plângere penală pe numele sculptorului Florin Codre.

    24 iulie 2014 – Florin Codre a anunțat că lucrarea e pe drum și va ajunge în august.

    3 august 2014 – Aurel Ardelean, președintele Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad: „Anunțăm cu deosebită plăcere că prima parte a monumentului Marii Uniri de la 1918 a ajuns la portul Constanța!”. Vestea a fost confirmată și de Ministerul Culturii. Monumentul a fost adus din China în 6 containere și are o greutate totală de peste 150 de tone.

    14 august 2014 – Florin Codre, sculptorul: „Din cauza amânărilor și problemelor create de Minister, câteva dintre piese s-au deteriorat și au fost refăcute”. 

    21 august 2014 – Florin Codre a anunțat, din Paris, că e nevoie de 400.000 lei pentru transportul la Arad.

    16 februarie 2015 – Curtea de Conturi a constatat mai multe abateri și deficiențe la Ministerul Culturii, care privesc înregistrările în evidența contabilă și inventarierea patrimoniului, dar și plăți fără documente justificative pentru realizarea Monumentului Marii Uniri. Conform Curții, „situațiile financiare, încheiate la 31 decembrie 2013, evidențiază un debit de 10.000.000 lei, reprezentând sume achitate în avans artistului plastic Florin Codre, în perioada 2008-2010”.

    Septembrie 2015 – Președintele Asociației pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad, prof. univ. dr. Aurel Ardelean, susținea că s-a întâlnit cu sculptorul Florin Codre la Paris și acesta a promis că va veni la Arad în curând. Nu în ultimul rând, acesta solicită în continuare bani pentru transportul monumentului la Arad, dar față de 400.000 lei, câți cerea cu un an în urmă, suma s-a ridicat deja la 150.000 de euro (adică cca. 670.000 lei noi!).

    În tot acest timp, procesul dintre Ministerul Culturii şi sculptorul Florin Codre nu a evoluat deloc. Dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti a fost amânat în mai multe rânduri. Ultima dată, artistul a solicitat instanţei acordarea de ajutor public judiciar, motivând că nu are bani, deoarece se confruntă cu probleme de sănătate.

    26 octombrie 2015 – Tribunalul Bucureşti a decis că sculptorul Florin Codre trebuie să transporte şi să amplaseze, în Arad, lucrarea Monumentul Marii Uniri de la 1918, artistul declarând pentru Mediafax că această decizie este „aproape corectă” şi că va acţiona aşa cum îl vor sfătui avocaţii săi. Primăria Arad a precizat că lucrările de realizare a amplasamentului nu vor începe înainte de livrarea pieselor, pentru că nu există garanţii că centrul oraşului nu va rămâne în şantier mai mulţi ani.

    7 martie 2016 – Florin Codre a declarat pentru ziarul Jurnal Arădean și site-ul Aradon că îi e frică să aducă monumentul la Arad pentru că anumite „organizații secrete maghiare” ar putea deteriora lucrarea sa. El a mai dat vina și pe lacul din Pădurice. „Dacă eu pun monumentul ăsta acolo, Falcă nu o să mai fie primar pentru că ungurii nu îl mai votează”, a acuzat artistul, care spune că autoritățile locale „au dispreț total” față de el și față de lucrarea realizată în China. „Nu pot aduce monumentul acum pentru că nu am unde să îl așez. Nu vreau să mi-l spargă vreo organizație secretă ungurească. La mine în curte e sub pază (…) Trebuie ca Aradul să pregătească amplasamentul, fundațiile pentru instalare. Când totul e gata, în concordanță cu proiectul meu, pentru că va trebui să aprob ce se face, voi aduce și piesele monumentului”.

    Acuzațiile sculptorului însă nu se opresc aici. „Falcă vrea să punem monumentul peste o baltă împuțită plină de kitsch-uri. E lucrarea vieții mele, în care am pus multă inimă, pasiune. Este o nouă filozofie a coloanei infinitului, ceva nou în sculptura mondială, dar au ajuns să își bată joc de ea Falcă și Kelemen (Kelemen Hunor, fost ministru al Culturii – n.r.)”, a declarat sculptorul.

    Codre chiar amenință voalat că lucrarea ar putea să nu mai ajungă niciodată la Arad: „Va fi instalată cândva, undeva. Până la urmă, Ministerul Culturii nu e obligat să o dea lui Falcă”.

    31 martie 2016 – 16 asociații arădene și-au unit forțele pentru că nu sunt de acord cu plasarea Monumentului Marii Uniri pe lacul Pădurice. În acest sens, ei au sesizat, printr-o scrisoare oficială, Ministerul Culturii, și au solicitat o audiență cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă. Întâlnirea a avut loc, în cadrul unei noi sesiuni a „Board Arad”, joia trecută, dar fără prezența lui Falcă.

    Cele 16 asociații sunt: Asociaţia Pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri, Asociația Cultul Eroilor, Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, Asociaţia Veteranilor de Război, Societatea Cultural Patriotică Avram Iancu, Uniunea Vatra Românească, Clubul Elitelor, Uniunea Artiștilor Plastici, Fundaţia Vasile Goldiș, Fundaţia Ioan Slavici, Asociația Învață Să Fii Om, Asociaţia Amicii Regelui Mihai, Asociaţia Studenților Creștin Ortodocși, Asociaţia Pro Basarabia și Bucovina, Asociaţia Pro Urbe și Lions Club Arad (în care, în mod ironic, Gheorghe Falcă este membru din 2008!).

    7 aprilie 2016 – La inițativa primarului Gheorghe Falcă, Consiliul Local Municipal a votat proiectul de hotărâre privind aprobarea încheierii unui protocol cu Ministerul Culturii, în vederea stabilirii responsabilităților ale municipalităţii arădene, ale sculptorului şi ale Ministerului (vezi mai jos). În protocol se menţionează că „sculptorul Florin Codre va suporta cheltuielile de amplasare, de realizare a bazei, inclusiv sistemul de prindere a monumentului”, iar municipalitatea va finanţa „cheltuielile aferente lucrărilor de amenajare a zonei unde urmează să fie amplasat monumentul, constând în curăţarea şi amenajarea lacului, realizarea fundaţiei şi iluminatul arhitectural“.

     

    Va urma

     

    7 PH din 7 04 2016 nr 1 7 PH din 7 04 2016 nr 2 7 PH din 7 04 2016 nr 3 7 PH din 7 04 2016 nr 4 7 PH din 7 04 2016 nr 5

     

    Scrisoarea deschisă a celor 16 asociații care s-au unit împotriva ridicării Monumentului Marii Uniri de la 1918 pe lacul Pădurice, trimisă către primarul Gheorghe Falcă:

    Nr. 007/05.04.2016

    Către

    Domnul Primar al Municipiului Arad

    Ing. Gheorghe Falcă

     

    Noi, reprezentanţii societăţii civile arădene, reuniţi în următoarele:

    Asociaţia PENTRU RIDICAREA MONUMENTULUI UNIRII LA ARAD;
    Asociaţia CULTUL EROILOR;
    Asociaţia CULTURAL PATRIOTICĂ AVRAM IANCU;
    Asociaţia CADRELOR MILITARE ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE;
    Uniunea VATRA ROMÂNEASCĂ;
    Asociaţia CLUBUL ELITELOR;
    Fundaţia VASILE GOLDIŞ;
    Asociaţia AMICII REGELUI MIHAI;
    Fundaţia IOAN SLAVICI;
    Uniunea ARTIŞTILOR PLASTICI;
    Asociaţia STUDENŢILOR CREŞTINI ORTODOCŞI;
    Asociaţia VETERANILOR DE RĂZBOI;
    Asociaţia PRO URBE;
    Asociaţia ÎNVAŢĂ SĂ FII OM;
    Clubul LIONS ARAD,

    întrunind deopotrivă susţinerea unui mare număr de cetăţeni ai municipiului Arad, ne exprimăm aprecierea pentru eforturile depuse de Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Arad pentru rezolvarea problemelor legate de realizarea Monumentului Marii Uniri de la 1918 în oraşul nostru şi ne reafirmăm sprijinul pentru finalizarea monumentului până la aniversarea împlinirii a 100 de ani de la desăvârşirea celei mai importante pagini din istoria noastră naţională, la care o contribuţie decisivă au avut înaintaşii noştri arădeni.

    În urma unui amplu proces de consultări atât în cadrul asociaţiilor noastre şi a Grupului de lucru comun, cât şi cu unele asociaţii profesionale din domeniul culturii, artei şi arhitecturii s-a coagulat opinia, îmbrăţişată şi de majoritatea locuitorilor oraşului interveviaţi, că amplasarea Monumentului în mijlocul lacului din parcul Pădurice este total nepotrivită din următoarele raţiuni:

    – nu asigură punerea în valoare a monumentului, locaţia fiind lipsită de vizibilitate şi deschidere în plan urbanistic;

    – nu asigură funcţionalitatea monumentului, accesul fiind limitat de cele trei podeţe înguste şi de scuarul foarte mic ca suprafaţă, existând şi riscul major de accidente ca urmare a aglomerărilor şi fenomenelor meteo specifice iernii;

    – estompează monumentalitatea lucrării prin amplasarea sub nivelul arterelor de circulaţie (înălţimea de 18 m se anihilează în bună măsură) şi într-un parc cu mobilier abundent şi diversificat;

    – limitează mesajul monumentului în absenţa unor vectori de comunicare (expoziţii, proiecţii, etc.) care să elogieze contribuţia înaintaşilor noştri arădeni la Marea Unire;

    – apropierea de oricare monument presupune o minimă urcare şi privire în sus, în niciun caz coborâre;

    – costurile lucrărilor de realizare şi întreţinere sunt considerabil mai ridicate decât la o amplasare pe uscat;

    – amplasamentul face dificilă protecţia monumentului împotriva eventualelor acţiuni de profanare şi murdărire;

    – cel mai important neajuns al amplasării monumentului în mijlocul lacului derivă din faptul că face imposibilă organizarea şi desfăşurarea ceremonialelor specifice marilor sărbători: depuneri de coroane, adunări populare şi discursuri, slujbe religioase, prezentarea onorului militar, etc.

    În susţinerea celor de mai sus menţionăm:

    – Autorul monumentului sculptorul Florian Codre nu agrează amplasamentul pe lac.

    – Ministerul Culturii, prin adresa nr.203/03.12.2007 condiţionează acordul pentru amplasamentul monumentului de: asigurarea vizibilităţii, asigurarea

    accesului şi asigurarea spaţiului pentru manifestări ceremoniale.

    – Punctele de vedere exprimate la întrunirea Boardului Primăriei Arad din data de 31.03. 2016.

    În vederea realizării la timp a Monumentului Marii Uniri de la Arad solicităm Primăriei Arad şi Consiliului Local Municipal Arad următoarele:

    1. Să anuleze Hotărârea Consiliului Local Municipal nr.88/2010 care prevede amplasarea monumentului în mijlocul lacului din parcul Pădurice.

    2. Să organizeze întruniri cu specialiştii din arhitectură şi arte plastice, precum şi cu societatea civilă pentru stabilirea amplasmentului adecvat pentru Monument.

    3. Împreună cu Ministerul Culturii şi cu sculptorul Florian Codre să întocmească un grafic cu termene pentru realizarea monumentului înainte de aniversarea a

    100 de ani de la Marea Unire şi anume:

    1. acordul pentru amplasament,

    2. execuţia fundaţiei şi soclului,

    3. montarea monumentului,

    4. inaugurarea monumentului.

    Menţionăm că pe această temă am înaintat un memoriu Consiliului Local Municipal.

    Această cerere a fost elaborată şi aprobată de reprezentanţii asociaţiilor de mai sus la întrunirea din 05.04.2016.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Cum am mai spus, „Dictatura Falcă” trebuie să plece, … pe apa Mureșului.

      Voi nu v-ați săturat de ifosele acestui pișpiric obraznic?
      Vă crede pe toți indiferent de vârstă și sex, niște proști. El care a „emigrat” la Arad, se comportă cam de mult de parcă tasu a pus piatra de fundație a orașului.

      Cât despre consilieri, ce să spui? Sunt obosiți după un mandat atât de greu, încât sânt amețiți și nu mai au o voință proprie. Nu le-ar strica o ploaie de ouă stricate să le amintească cine ia votat. Probabil că și eu sunt naiv crezând că un consilier are o voință proprie si un creier cu care să gândească.
      Sau poate la ei creierul este neoxigenat de atâta stat pe scaune călduțe. Mai ști?!

      +20 voturi
      +1
      -1
    2. Târziu s-au trezit să conteste amplasarea pe lac.
      Ar trebui să răspundă penal toți vinovații pentru brambureala asta!Din câte îmi amintesc,a fost un concurs,atât pentru monument cât și pentru amplasament.Oriunde în lume afară ce s-a făcut o alegere,rămâne cea făcută,izbucnirile isterice sunt tardive.
      Altfel,azi comandam un monument cu sute de mii de euro,apoi când e confecționat,i-l aruncăm la gunoi,ca așa vrea Adela Cristea și alți”specialiști”

      +12 voturi
      +1
      -1
    3. Chestiunea, prezentată in estenso mai sus, este mult mai subtilă și complicată.
      Începe cu inițiativa unei ascociații obscure – de fapt Domnul Aurel Ardelean care ne-a blagoslovit deja cu o operă de artă execrabilă în fosta stație de tramvai vizavi cu McDonalds -și care, datorită temei înălțătoare nu suportă critică.
      Sumele vechiculate sunt demne de DNA – concepția este jalnică, un monumentalism depășit și neeuropean în zilele noastre -iar cei implicați, se vede, habarniști în artă.
      Tevatura actuală cu amplasamentul este fum în ochi, oriunde ai amplasa-o monumentul va arăta rău, nu va exprima nimic din rolul Aradului la Unire, va fi o nouă megastructură deranjantă fără semnificație reală.
      Sculptorul este de teapa celui care a realizat arcul de trium din Piața Pompierilor – un avorton artistic și arhitectural – care și el, mergând pe ideea că țăranii din Arad oricum nu se pricep la artă, a luat o sumă astronomică pentru o batjocură de urbanistică.
      Dar se pare, într-adevăr, la Arad merge și așa, și de ce să nu meargă din moment ce patriotismul de paradă al unora este mult mai important decât competența urbanistică, artistică a altora, e drept infimi la număr.

      +14 voturi
      +1
      -1
      • Am stat de vorbă zilele trecute cu un om ce de o viață este legat ombilical de modelarea maselor inerte în obiecte ce vor să ne prindă în mrejele contemplării.
        Părerea lui despre toată această afacere?

        ¥€^£°£^£¥¢√€÷π¢™£×׶¢¶×£^¥¢^¢^¢¥¥€°€¶×=€=€^√¢¥£^!!!!!!

        După ce si-a mai domolit pornirile criminale la adresa „penalilor” implicați, a spus calm, cu un zâmbet pe față și o cascadă de sclipiri curgându-i din ochi:

        „Dragul meu, te rog să mă crezi că sânt în stare să aduc la Arad cel puțin 5 duzini de oameni îndrăgostiți de marmură și lemn. Oameni cu mâini și suflete de aur. Le-asi fi dat locațiile și materialele necesare. Cazare si masa asigurată. Umpleam orașul cu obiecte ce multe generații de acum încolo ar fi atins sufletele oamenilor. Și te rog să mă crezi că i-mi pun gâtul la mijloc, spunând că nu ar costa nici jumătate din cât a costat și probabil va mai costa această aiureală.
        Când mediocrii și submediocrii decid ce este frumos, atunci se întâmplă ca în cazul de față.”

        Să spun că bănuiam?

        +8 voturi
        +1
        -1
      • … raman foarte surprins ca nimeni nu a reusit sa ‘’prinda’’ simbolistica acestui act de creatie aproape divin, atat ca si mesaj cat si ca realizare artistica.Covrigul impletit care se indreapta precum o racheta in spatiul infinit mioritic, pana la marginile galaxiei este sustinut de ape.Noi, toti cei uniti, tinem in maini covrigul si pasim pe ape.Covrigul aduce in acelasi timp, prin verticalitate, o imagine a falusului erect, a fortei care poate zdrobi orice, a masculinitatii speciei, si in acelasi timp a unei blandeti a ,,talpii,, care nu se scufunda in apa.Cred ca s-a platit chiar putin pentru aceasta realizare de mare tinuta artistica, dar, in acelasi timp, si o opera arhitectonica care ascunde un mesaj mesianic, ramas surpins undeva in ‘’meandrele concretului’’.

        +3 voturi
        +1
        -1
    4. E o poevste fără de sfârşit. De o sută de ani nu suntem în stare să marcăm evenimentul şi ne tot furăm ceva unii de la alţii De la căciulă am ajuns la un monument. Mai e puţin până să ne furăm memoria. Aşa, ca o paralelă, să ştiţi că Palatul Cultural din Arad a fost construit în doar doi ani şi s-a făcut prin subscripţie publică.

      +8 voturi
      +1
      -1
    5. trebuiesc aduse dovezi clare ca acel monument urmeaza sa fie inaltat si ca de fapt este o monstruozitate,iar intr-o epoca cand multi nu ar semna petitie cu numele lor poate ar trebui spus si unde se pot face sesizari anonime preventive,daca-s multe si astea conteaza.sau ce mai putem face noi pentru noi

      +2 voturi
      +1
      -1
    6. Lasand la o parte motivele bine intemeiate ,exprimate de cei care se impotrivesc locatiei pe lac a mult disputatei sculpturi,oricine poate observa ca lacul este acoperit aproape in permanenta de alge,care pe langa faptul ca arata mizerabil,la vara vor emana niste mirosuri care justifica comparatia de „balta imputita”.Cred ca este cel mai prost loc pe care s-ar putea amplasa un monument.

      +11 voturi
      +1
      -1
      • De ce îți este frică să semnezi o petiție în nume propriu?
        Nu ești de acord cu plasarea unui monument în orașul tău?
        Spuneo răspicat! Ce naiba, ai un vot, foloseștel!
        Nu te-ai săturat de regimul dictatorial a lui Falcă?
        Scoate filfizonul din primărie ca doar nu e proprietatea lui privată.
        Implicate! Scoate la vot 10 oameni care să voteze împotriva lui.
        Scăpăm de el rezolvăm și problema plasării monumentului.
        Dacă trebuie, facem referendum local pe tema asta. Dar o rezolvăm cu siguranță mult mai bine decât în mijlocul unei „Bălți împuțite!”.

        +3 voturi
        +1
        -1
    7. De la un om senil ce poți să te aștepți.

      Dar ăștia își fac de cap fiindcă nu există o opinie publică în această problemă. Mâncătorii de mici si băutorii de bere pe gratis, abia așteaptă inaugurarea. Ce mai contează unde!

      În câteva zile de la lansarea Petiției, nu s-au strâns decât 20 de semnături.

      +10 voturi
      +1
      -1
    8. Până la proba contrarie trebuie să dăm crezare fostului Prefect. Acuzațiile sânt grave! UDMR să facă bine si sa iasă cu o clarificare.

      Cred că trebuie organizat un Miting de Protest împotriva clasei politice și a actualului Primar. Dacă vrem să avem montat monumentul până la sărbătorirea centenarului României moderne, trebuie acționat acum.

      Loc om găsii dar trebuie adus monumentul la Arad. Și asta Urgent!

      --1 voturi
      +1
      -1
    9. Bun, m-am lamurit, chiar asteptam ca vina sa fie data pe altii, din nou.
      Da, ungurii sunt de vina ca majoritarii au tras mata de coada ani de zile, de parca un viceprimar sau un fost ministru al culturii ar avea vreo greutate REALA in procesul luarii oricarei decizii de anvergura nationala sau locala.

      Domnule Popescu, de cate ori veti mai juca aceasta carte nationalista, nu v-ati saturat sa aratati cu degetul spre altii in loc sa recunoasteti ca nu ati fost in stare sa ridicati monumentul la termenul stabilit?

      Cand sunteti la putere nu se poate, cand sunteti in opozitie, nici atat, pai pentru numele lui Dumnezeu, cand naiba se poate?!
      Inainte de 5 iunie se pot asfalta strazi in draci?
      Inainte de 5 iunie se pot vota legi populiste pe banda rulanta?
      Inainte de 5 iunie se pot adopta hotarari de consiliu populiste cum ar fi cea legata de transportul public in favoarea pensionarilor?
      Inainte de 5 iunie orice se poate, ca doar vin alegeri locale.

      Pai 100 de ani nu v-au fost de ajuns sa ridicati un monument pentru a comemora un act atat de important pentru romanitate si daca nu s-a reusit ati gasit tapii ispasitori.
      Sunteti trist si penibil, dar rau de tot.

      +12 voturi
      +1
      -1
    10. Se spune ca un aradean a vrut sa vanda un teren ce se vroia a fi amplasament pentru un monument.Dar terenul nu avea nici lungimea dorita de client si nici latimea necesara.
      -Domnule,zise clientul catre proprietar,terenul nu-i asa de lung.
      -Da asa este confirma proprietarul.
      -Domnule,zice din nou clientul,terenul nu are nici pe departe latimea necesara.
      -Aveti dreptate zise proprietarul,dar uitati-va cat e de inalt.
      Cred ca aradeanul care n-a reusit nici pana in ziua de azi sa-si vanda terenul,a facut o vizita la o firma de imobiliare din Bucuresti,care a sugerat acceptarea proiectului si a comandat reclama comerciala pentru un stalp(falus,ca sa ma exprim elegant) urias,care poate va convinge eventualii cumparatori ca amplasamentul este ideal.Si uite asa se duc banii aradeanului pe apa sambetei.

      +9 voturi
      +1
      -1
    11. Păi falcă ce știe el să facă cel mai bine?

      Să o facă pe ”GHIȚĂ CONTRA”, pentru a ne demonstra că el este The Big Boss! Penibil ca mai mereu!

      Un prăpădit de copil frustrat, ce se crede în groapa de nisip a grădiniței. Și tot el vorbește despre ”nesimțire”.
      De tot ce se atinge devine pângărit!

      Da pe ăsta nu poate să-l calce DNA-ul o dată să ne scape de el?
      O are la mână pe Köveși cu ceva, de femeia asta îl ignoră de parcă nici nu ar exista?
      Oare falcă nu-și simte fierea umflată de invidie, când vede pe câți din foștii și actualii colegi de partid îi saltă mascații? Cel puțin la ăia le recunoaște STATUL niște merite și le trimite să aibe o gardă personală.
      Pe cand pe filfizonul, nu-l bagă în seamă nimeni. Săracu de el.

      +2 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru gigi

    3 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.