Când ai început să crezi că trebuie să faci ceva ca să meriți? Cei mai mulți dintre noi nu își pun această întrebare, dar aproape toți trăim cu răspunsul, măsurându-ne valoarea prin rezultate, comparație și aprobarea celor din jur.

În familie, la școală sau la locul de muncă, mulți oameni ajung să repete acest tipar. Pentru 20 de tineri și 20 de seniori din Timișoara, proiectul „Arta Valorii de Sine”, derulat de Asociația Conscious Living Collective și finanțat prin programul Start ONG, lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow, a creat un cadru în care aceste mecanisme au putut fi înțelese și discutate deschis, în cadrul a nouă ateliere dedicate relației cu propria persoană.

Cui s-a adresat proiectul și de ce

Proiectul a reunit, pe două trasee paralele, tineri (studenți) și seniori de la Centrul pentru Vârstnici „Inocențiu Micu Klein” din Timișoara, două generații care, aparent, nu au multe în comun, dar care se confruntă cu aceeași dificultate: să-și recunoască valoarea fără s-o lege de performanță, aspect fizic sau validarea celorlalți. Fiecare grup a parcurs câte patru module de lucru experiențial, urmate de o a noua întâlnire comună, intergenerațională.

Ce au făcut concret participanții

Fiecare modul a combinat repere din psihologie cu exerciții experiențiale, gândite diferit pentru fiecare grup.

La tineri, unul dintre exercițiile-cheie a pornit de la scenarii reale: facilitatoarele au prezentat trei situații de viață: un prieten care anulează planuri fără explicație, un coleg care minimizează o contribuție într-un proiect comun, o persoană din afara cercului apropiat care pune sub semnul întrebării o alegere personală. Participanții și-au notat pe flipchart reacțiile spontane, apoi le-au comparat cu variante de răspuns care protejează, în același timp, relația și propria valoare. Tot la tineri, o secțiune dedicată genogramei valorilor i-a ajutat să urmărească, pe generații, de unde vin mesajele despre propria valoare primite în familie, iar exercițiul mesajelor injonctive, preluat din analiza tranzacțională, a arătat cum fraze auzite în copilărie („fii perfect”, „grăbește-te”, „nu deranja”) continuă să influențeze, tăcut, deciziile de adult.

La seniori, ritmul și formatul au fost adaptate participanților, mulți dintre ei cu dificultăți de memorie sau de mobilitate. Exerciții precum „Obiectul cald”, un obiect trecut din mână în mână, fiecare persoană spunând un lucru bun despre sine, sau „Firul care ne leagă”, un joc cu un ghem de ață în care fiecare participant rostește o calitate proprie înainte de a arunca mai departe ghemul, au construit, fir cu fir, o imagine colectivă a valorii fiecăruia. Fiecare întâlnire s-a încheiat cu „Aplauze pentru mine”, un moment în care fiecare senior a fost aplaudat, pe nume, de restul grupului.

Ce teme și experiențe personale au explorat

De-a lungul atelierelor, participanții au discutat diferența dintre valoarea de sine și stima de sine, mesajele primite din familie, școală sau societate și modul în care acestea le influențează încă dialogul interior. Tinerii au lucrat cu propriile povești pentru a identifica tiparele de autocritică și beneficiile ascunse ale acestora; seniorii au fost invitați, prin întrebări construite exclusiv pozitiv, să-și amintească momente de mândrie și realizări din viața lor, ca antidot la tendința firească spre autocritică și victimizare la vârsta a treia.

Întâlnirea dintre generații

Ultimul atelier a adus față în față cele două grupuri, într-o sesiune ghidată de întrebări construite pas cu pas: de la spargerea gheții, la momente de mândrie personală, până la întrebarea central, ce e diferit și ce e la fel între generația mea și a partenerului meu de discuție? Deși organizatoarele se așteptau să găsească două lumi diferite, tinerii și seniorii au ajuns la aceleași întrebări: Cum învăț să mă accept? Cum îmi construiesc valoarea? Cum nu mai depind atât de mult de ce cred ceilalți despre mine?

La final, câțiva tineri și-au exprimat dorința de a păstra legătura cu seniorii și de a reveni la Centrul „Inocențiu Micu Klein”. E un rezultat care nu apare în niciun chestionar, dar spune, poate, cel mai mult despre impactul real al proiectului.

Ce a rămas după proiect

Participanții au plecat cu instrumente concrete pe care le pot folosi în viața de zi cu zi, de la alternative de răspuns care protejează stima de sine, până la exerciții de recunoaștere a propriilor calități, dar și cu o relație diferită cu propria persoană: mai multă înțelegere, mai puțină autocritică și, pentru unii dintre ei, o legătură intergenerațională care continuă și după încheierea proiectului.

„Arta Valorii de Sine” a fost posibil datorită colaborării dintre Asociația Conscious Living Collective, Direcția de Asistență Socială a Municipiului Timișoara, Centrul pentru Vârstnici „Inocențiu Micu Klein”, ZBOR – Hub pentru Tineri, Asociația Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023 și InspiroClub Timișoara, alături de toți oamenii care au crezut în această inițiativă.

(P)