Asociația CitiZenit a dedicat seara de miercuri, 30 martie, unei discuții foarte „cu cântec” în orașul nostru: are Aradul potențial turistic? Ce ar trebui făcut pentru a spori vizita turiștilor?

Pentru a încerca să se răspundă la aceste întrebări, la ultima ediție din acest sezon a seriei „Dialog despre arhitectură și design – intervenție în spațiul public” din Clubul ABC, a fost invitat arhitectul Tickă Nistor, care a făcut, pentru început, o trecere în revistă a tipurilor de turism (agroturism, cel extrem, cel culinar ș.a.m.d.), ca mai apoi să se oprească la unul anume: turismul cultural.

„Nu există turism cultural fără ca un oraș să aibă arhitectură valoroasă, dar există orașe care să aibă o arhitectură valoroasă și să nu aibă turism… Aradul e în această situație”, a spus Tickă Nistor.

Pentru a înțelege ce anume poate fi un „cârlig” pentru turismul cultural, Nistor a făcut mai întâi o retrospectivă a acestui tip de turism, menționând printre altele importantul rol al lui Herodot (care a scris despre „Cele 7 minuni ale lumii”) și al lui Napoleon (care a pus lumină pe marea civilizație egipteană). Pe urmă s-a trecut la ideea de simbol al unui oraș, amintind despre eforturile pe care municipalitatea din Pisa le-a depus pentru salvarea vestitului Turn Înclinat și despre cât de aproape a fost Turnul Eiffel de demolare, fiind salvat inițial doar de utilitatea sa de a găzdui antene în Războiul Mondial.

Toate aceste obiective turistice culturale de pe glob, spunea arhitectul, produc o sumă fabuloasă de bani. Cifra mondială în turism se ridică la 750 miliarde de dolari. „Când vorbim de turism, vorbim de bani serioși”. Ajungând la acest aspect financiar, Tickă Nistor a ridicat întrebarea firească:

Este arhitectura modernă în stare să producă la fel de mulți bani precum cea veche?

„Da!”, argumentând afirmația cu „povestea” Centrului Cultural Pompidou din Paris, iar apoi explicând ceea ce astăzi se numește „Efectul Bilbao”. Centrul de Artă din Bilbao a apărut în 1997 și a ajuns instantaneu cel mai vizitat punct turistic. Pentru asta însă a fost nevoie de o colaborare între arhitectură și cei care dau fonduri, căci pentru construcția centrului a fost nevoie de 100.000.000 de dolari. Iar asta a putut deveni realitate datorită statului basc. „Statul basc a riscat totul pe o carte, iar noi ne chinuim pe o operă de Brâncuși”, a spus Tickă Nistor. Dar riscul a meritat, Centrul de Artă din Bilbao încasând din turism, într-un an, 500 de milioane de dolari! Și, iată așa, o singură clădire a reînviat un întreg oraș care era, până atunci, „mort”.

Un alt exemplu de turism bazat pe o „clădire-magnet” este „Casa care dansează” din Praga, a cărei construcție a fost sponsorizată de o bancă. Casa este practic un imobil de locuințe, însă designul său inedit (e formată din 99 de panouri de beton, fiecare cu un alt design) atrage nenumărați turiști în fiecare an. Nistor a oferit multe exemple de clădiri care au avut acest efect benefic, subliniind de fiecare dată importanța investitorilor. Dar nu numai prin investitori din afară se pot face lucruri mărețe.

„Se poate și cu bani de la stat, fără permisii speciale. Primăria din Viena a sponsorizat Casa Hundertwasser”. Tot în Viena s-a realizat realizat ceva inedit într-o zonă industrială părăsită.

„Gazometrele din Viena au trecut printr-o revitalizare urbană. E cam ceea ce încearcă să facă CitiZenit la Teba”. Arhitectul a explicat cum inițial aceste Gazometre erau sortite demolării, dar că în ultima clipă municipalitatea s-a răzgândit și le-a încredințat la patru ateliere de arhitectură care le-au reinventat, astăzi zona fiind practic un „oraș în oraș”, găzduind locuințe, birouri și un shopping mall. În interiorul Gazometrelor există 70 de apartamente cu chirie foarte mică pentru studenți, o sală de spectacole de 3000 de locuri, au și stație de metrou. „Cât de bine se poate integra un lucru făcut pentru oraș! N-au fost făcute pentru turism, dar au generat turism”, remarca Tickă Nistor.

Pe ideea aceasta consideră el că ar trebui să se clădească și Aradul de mâine, anume prin a investi mai întâi pentru cetățeni, iar turiștii vor veni pentru ceva care e făcut cum trebuie. „Noi trăim aici, noi ar trebui să fim primii care să ne bucurăm de realizări”.

Care este „poziția” Aradului astăzi? 

După vizionarea a două filmulețe care au ca subiect central arhitectura orașului nostru (primul realizat de Titus Muntean – vezi trailerul mai jos -, iar cel de-al doilea de Daria Nistor şi Marius Mihalcea), s-a generat o atmosferă tristă și mută în clubul ABC. Întrebați fiind ce simt când privesc clădirile Aradului, cei din sală au spus cu voci stinse: „potențial”, „tristețe”.

Aradul are o moștenire arhitecturală foarte valoroasă, dar care, din păcate, este lăsată de izbeliște. Clădirile istorice sunt fie lăsate să „moară”, fie sunt mutilate de termopane albe, aparate de aer condiționat, găuri pentru diferite țevi și cabluri, reclame kitsch-oase și, deși există legi care interzic categoric aceste mutilări, nimeni nu pare dispus să facă ceva.

„Fondul e foarte bun, foarte bogat, dar nu e îngrijit. Dacă nu arată ireproșabil, turiștii vor pleca.”

S-a discutat și despre pericolul pe care îl reprezintă centura, existând la ora actuală reala amenințare ca Aradul să fie complet ignorat de cei din jur. „Toți îl vor ocoli, dacă nu îl punem la punct. Avem Cetatea. Au trecut 25 de ani! Cetatea din Alba Iulia e la un pas de a fi înscrisă în UNESCO. Oradea își repară cetatea. Noi… posibilități turistice avem, dar trebuie investit, trebuie îngrijit (…). Suntem primul oraș când intri în România… și nu vezi nimic!”.

Un eveniment ce probabil dădea celor care au venit speranța că vor afla diferite aspecte pozitive, din păcate, a lăsat un gust amar. La finalul serii, s-a lăsat loc pentru discuții libere. Din tot ce s-a discutat, nimeni nu părea că are încredere că Aradul va avea o soartă însorită pentru a înflori într-un oraș turistic vibrant. Prea mult timp a trecut, prea multă delăsare, iar situația pare disperată și doar cu nori negri la orizont.

Bineînțeles, nici de această dată, nicio persoană care are în mână puterea de decizie pentru oraș, nu a considerat importantă participarea la această prezentare.