joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Tragicul destin al ruinei băilor din munți. Cu ochii înlăcrimați și inima amară, la Vila Wenckheim, zisă și Nufărul, din Moneasa | Foto / Video

    de Raluca Medeleanu | 9 mai 2018, 9:52 AM | Reportaj

    11

    Ultima oară când am văzut de aproape fostele băi termale din vila de la poalele munților, în pădurea din stațiunea Moneasa, a fost în urmă cu 15 ani. De atunci, am fost de multe ori prin stațiune, dar cumva soarta a dat să nu mă mai apropii de acel loc, vizitele rezumându-se la plimbări până la lac sau ștrand. Nici că mi-ar fi trecut vreodată prin cap că imaginea pe care o aveam întipărită în minte diferă cu realitatea! Toate aveau să se schimbe însă în urmă cu două zile, când am ajuns din nou în Moneasa și, de această dată, am hotărât să văd din nou ruina cu ochii mei. Vă mărturisesc, am fost într-o stare de șoc. Un amalgam de tristețe, gol în stomac și încăpățânare de a accepta realitatea s-a instalat în sufletul meu și refuza să plece.

    În 2003, când eram în clasa a VIII-a, vila despre care mama îmi spunea că se numește „Nufărul” era deja într-o avansată stare de degradare, dar încă avea pereții și acoperișul în picioare, chiar dacă începea să fie înghițită de bălării. Am și acum fotografia pe care am făcut-o împreună la intrare, alături de o tăblie pe care scria: „Vila Nufărul a fost construită în anul 1891 de Contele Enckheim (n.red.Wenckheim) Fred. Devastată în 1989-2000, vila a fost cuprinsă în planul de reabilitare. Intrarea INTERZISĂ”. Bineînțeles că nimeni nu asculta de tăblie. Oamenii erau curioși să vadă ce a mai rămas înăuntru. Îmi amintesc și acum că mă fascinau încăperile părăsite, cu marmura roșie de Moneasa acoperită de praf, vanele umplute de tencuială căzută de pe tavan, treptele pe alocuri sparte… Mă plimbam prin clădirea fantomatică, întunecată, cu o senzație de călătorie în timp, iar mama îmi povestea despre oamenii bogați din secolul trecut care își petreceau vacanțe de lux aici, veniți din toate colțurile Imperiului Austro-Ungar. Nu știu cu siguranță dacă era într-adevăr așa, sau e doar o amintire falsă, însă îmi amintesc că în mijloc era și un bazin mare de înot cu plăcile pe alocuri smulse. N-am reușit să găsesc planurile vilei ca să mă lămuresc dacă într-adevăr amintirea mea e corectă.

    moneasa nufarul 2003

    Frumoasa clădire, azi în paragină totală, are istoria împletită direct cu începuturile faimei stațiunii, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Denumită chiar după Contele care a dezvoltat Moneasa la rang de „stațiune balneoclimaterică”, vila Wenckheim (uneori cunoscută și ca vila Nufărul) fascinează și acum turiștii.

    „În perioada respectivă, Aradul își juca atu-urile la masa Europei, iar interesul pentru dezvoltarea stațiunii se plia perfect pe tendințele europene de descoperire a zonelor virgine și de încurajare a turismului. Mulți investitori imperiali bătuseră drumurile pline de gropi și noroaie în Țara Zărandului până la poalele Munților Codru Moma pentru că vestea apelor termale și calitățile aerului plin de ozon depășiseră granițele și investitorii își calculau și numărau deja banii”(sursa: ploaiadecuvinte).

    Pentru a facilita accesul la băi, contele Friedrich Wenckheim a construit din proprii lui bani, imediat după 1891, calea ferată dintre Sebiș și Moneasa. Astfel a început „schimbarea la față” a stațiunii. Wenckheim a dărâmat toate căbănuțele vechi din lemn și a construit vile luxoase, un restaurant și o bază de tratament modernă, cu etaj, lungă de 80 de metri, care avea la parter 13 încăperi dotate cu câte un pat și o vană din vestita marmură roșie din Moneasa. Baza de tratament a ajuns să fie atât de renumită, încât vorba despre ea a ajuns chiar până la Viena.

    ho menyhaza furdohaz legifoto
    (sursă foto de epocă: www.wenckheim.hu)

    Pe lângă băile în sine, avea saloane de frumusețe, un restaurant modern, ba chiar și un cazino. Absolut orice ai fi avut nevoie pentru un concediu de lux în mijlocul naturii. Nici perioada comunistă nu a reușit măcar să-i oprească actvitatea. Tot ce i s-a schimbat a fost numele, căci nu dădea prea bine în era comunistă, un nume imperialist, nu? Așa a ajuns să fie numită „Nufărul”, cel mai probabil după nuferii de pe lacul din imediata apropiere. Vila a funcționat fără nicio oprire, până la Revoluția din 1989.

    După 1990, debandada legislativă care a pus stăpânire peste țară a atins și destinul vilei, iar de atunci, nici unul dintre proprietari (dintre care actualul e chiar milionar!) nu a mai făcut nimic pentru a readuce vila la o stare măcar funcțională,.

    Din păcate, „programul de reabilitare” care era anunțat pe tăblia din fotografia lipită în albumul meu de familie nu avea să se mai întâmple niciodată.

    Acum, după aproape 28 de ani, impunătoarea vilă Wenckheim abia mai există.

    20180507 12251820180507 121742

    Din lungimea de 80 de metri pe care o avea cândva, vila Nufărul acum măsoare maxim 10 metri… Ce vorbesc? Clădirea în sine abia mai există! Au rămas coloanele și treptele de la intrare, holul din mijloc, o cameră în stânga și una în dreapta. Atât. A ajuns o ruină totală, iar oamenii vin și se pozează cu frumoasele ei coloane care duc cu gândul la vremuri demult apuse. O privesc și probabil suspină. Eu asta am făcut. Am suspinat și nu m-am putut opri din holbat. Da, holbat, căci efectiv nu am putut înțelege cum a ajuns în halul acesta. Cum am putut să lăsăm să moară o astfel de frumusețe arhitecturală, încărcată cu atâta istorie, să moară sub ochii noștri?

    Ar trebui să ne fie rușine. Iar atunci când auzim pe cineva că oftează la gândul că alte țări au turismul atât de înfloritor să nu ne mai punem întrebări. Să nu mai încercăm să înțelegem cărui blestem din afară se datorează letargia în care e țara asta frumoasă. Căci e vina noastră, a tuturor. Nu știm să apreciem ce avem, numai atunci când e prea târziu.

    Cel mai puteric sentiment e nostalgia. Așa, și ce facem cu el?

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Noi ca romani nu suntem buni de nimic. Sau mai bine zis suntem buni doar sa distrugem, sa facem bascalie si sa credem ca suntem cei mai cei “in nimic” …. Din pacate aproape tot ce s-a facut bun in tara asta a fost cu interventia strainilor, iar exceptiile si de o parte si de cealalta sunt putine. Suntem o natie de tot rah…l.

      +17 voturi
      +1
      -1
    2. am facut si eu bai cand eram copil imi aduc aminte ca erau vane facute din marmora cam3 mp o vana cu apa termala dar eram foarte mic doar atat imi aduc aminte ca apa termala venea calda din pamant nici macar nu trebuia incalzita si asta e valabil si acum in tot vestul tarii inclusiv in arad avem in adancul pamantului apa termala pe la 60 de grade care u e folosita in schimb cet ul sifoneaza bani……..unlucru nu e adevarat nu suntemun popor de nimic suntem poporul carea am reusit sa dezvoltam mafia italiana la rang de legalitate!!!!tot ce se intimpla e mafie si e legala pana si normele europene le am facut in asa fel incat licitatiile sunt facute in stil mafiot dar legal!!!!!daca vrea cineva sa macontrazica aduc argumente!!!

      +12 voturi
      +1
      -1
    3. Da…intr.adevar. unpic mai in spate era un bazin imens cu faianta albastra.
      Eram mica prin anii 90 cand mergeam in tabere la Moneasa si m.a fascinat si atunci ce a mai ramas din palat…eu ii ziceam castel.
      Acum plang 🙁

      +6 voturi
      +1
      -1
    4. Ultima data cladirea a fost sub conducerea d-nului Dr. C. Barsan. Am vizitat aceast deosebit loc chiar cu acel ce a pus suflet si pasiune in ceea ce a facut pt. Pacienti.
      Deosebite amintiri….
      …urme cu impact…..tu ce faci pt. Cel de langa tine?

      +3 voturi
      +1
      -1
    5. Am fost aici in 1994 sau 1995 cu parintii in vacanta si am dat de ea prin intamplare…. aveam vreo 10 ani. Deja era in ruina dar inca mai avea camerele cu marmura rosie si bazinele. Geamuri inca unde si unde. Se vedea ca intradevar a fost ceva la ziua ei. Nu am stiut ce s-a intamplat asa ca am intrebat pe cineva din sat. Au spus ca dupa 89 toti au furat din ea si ca de unde credem ca primarul satului are faianta in baie? 🙁 Imi pare rau sa vad ce a ajuns din ea. Sper ca macar mai sunt nuferi. Adevarul e ca asa cladiri nu se mai fac si nici nu mai gasesti meseriasi sa le refaca. … Cazinoul din Constanta esta un alt exemplu

      +1 voturi
      +1
      -1
    6. Sunt în „Stațiunea Moneasa -Arad”că turist ,am venit cu soțul la Recuperarea Medicala.De cad am văzut clădirea ,am zis că are o poveste trista această clădire.Nu ma-m lăsat bătută și am aflat povestea ei tristă a „NUFĂRULUI”.OFTEZ ,păcat că a ajuns așa,eu tot voi reveni la Moneasa ,chiar ma-m îndrăgostit de ea ,așa cu este ea.

      0 voturi
      +1
      -1
    7. Am fost la Cariera de Marmură Moneasa de doua ori,sunt fascinata de ce am văzut de peisaje inedite unice ,abia aștept să treacă cele șase luni sa vin la Recuperare Medicala împreună cu soțul meu.Spun cu sinceritate că sunt atrasa că un magnet de peisaje.Cum ne place sa spunem „Dragoste la prima vedere,nu se uită niciodată !”

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Jack

    8 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.