joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Tomck@t: TeBA… NU, mă, că deranjăm vecinii! Șșșș, că ăia votează!

    de Tomck@t | 26 august 2016, 4:27 PM | Opinii

    1

    Au început în forță anul trecut și au realizat ceva ce nimeni nu credea că e posibil în Arad. Tinerii entuziaști de la Asociația CitiZenit au revitalizat halele dezafectate ale fostei fabrici Teba, au adus pe orizontul nostru plictisit de soartă un nou festival de muzică și artă contemporană și au animat scena culturală arădeană lună de lună cu diverse evenimente artistice, de la proiecții de filme la piese de teatru, workshop-uri, târguri hand made, expoziții și street art. Adevărata „regenerare urbană”, la nivel european! Nu în ultimul rând, datorită străduinței lor, s-a născut un nou muzeu în Arad: Muzeul Teba. Au început cu deviza TeBA DA (copyright: Dan Perjovschi), iar acum… sunt nevoiți să-și facă bagajele. Gata cu evenimentele CitiZenit? Gata cu particulele generatoare de energie creativă? BA NU!

    Am aflat zilele trecute, cu tristețe combinată cu mânie, că din octombrie Teba va rămâne, încă o dată, istorie. O „istorie” recentă care reflectă perfect starea letargică în care a ajuns Aradul, o stare ce se agravează pe zi ce trece, datorită administrației catastrofale. Motivul? Același pretext stupid (am zis pretext și știm de ce) cu care s-a distrus Ștrandul și cu care, în Arad, terasele și cluburile (de fapt… care cluburi? S-au dus și alea) trebuie să se pună pe silent mode după miezul nopții: „ca să nu deranjăm vecinii”. Vai de curul nostru de pensionari. Mai alaltăieri ne visam Capitală Culturală Europeană, dar tot ce putem face în acest cvasi-oraș în timpul serii e să ne uităm la uest teve cum îi linge Ando rănile de martir ale conducătorului nostru preafălcos, iar ziua… roboteală. Contribuim la PIB-ul orașului. Suntem fruntași la numărul de locuri de muncă, fraților! E bine!

    În fine…

    Sunt, din fericire, câțiva arădeni tineri care nu se lasă bătuți de incompetența dăunătoare a celor care ar trebui, în mod normal, să faciliteze acțiunile culturale, sau de amenzile venite „cu drag” datorită vecinilor iubitori de liniște și pace fălciană. Acești tineri (despre restul, mai jos, acum ne concentrăm doar pe CitiZenit) încearcă să facă tot posibilul să revigoreze orașul lor și al nostru prin artă, prin muzică, prin cultură. Nu știu unde se vor muta după octombrie. E de știut, până atunci, doar că zilele care au mai rămas din august și ce vor mai urma în septembrie vor fi pline de evenimente la Teba.

    M-am gândit, ieri, toată ziua, cum să scriu acest articol fără să le fac vreun rău celor de la CitiZenit. Pentru că primarul nostru este răzbunător. Interesele lui personale sunt mai presus de interesele orașului. Dar abia acum m-am lămurit, ca tâmpitul, în timp ce mă chinuiam cu alegerea cuvintelor. Nu… Falcă nu are nicio problemă cu tinerii de la CitiZenit, neapărat. Chiar Oana Tarce, membru CitiZenit, a declarat într-un interviu Special Arad, anul trecut: „am avut de curând și o întrevedere cu domnul primar care și-a exprimat deschiderea față de inițiativa noastră, menționând că putem să contăm pe sprijinul administrației locale și încurajându-ne să aplicăm pentru fondurile publice dedicate culturii, cum sunt finanțările nerambursabile de la CMCA”. Evenimentul Particles s-a afișat până și pe pliantul de campanie electorală a PNL-ului, cu titlul „FAPTE”, printre alte realizări cu care partidul nu avea, de fapt, nicio legătură. Dar asta-i o altă prăjitură, precum și adevăratul motiv pentru care Teba „trebuie” să-și închidă porțile. Dar despre asta întrebați administratorul Teba, doamna Laura…

    Atunci bine. Totuși, una peste alta, putem concluziona că, de fapt, Falcă sprijină – moral, nu altfel – activitățile CitiZenit.

    Ia să vedem dacă e… sau va fi așa de acum încolo!

    Cum spuneam, nu știu (și din câte am înțeles, deocamdată nici cei de la CitiZenit nu știu) care e planul de rezervă pentru Teba, dar, personal, am trei propuneri pentru următoarea ediție a festivalului Particles din vara viitoare, cel puțin. Mă refer la locații.

    Teatrul Hirschl

    Nu e prima variantă, dar e de luat în calcul. În orice oraș civilizat și modern, clădirile monument istoric, mai ales dacă e vorba de un vestigiu cultural, sunt nu numai întreținute, ci și introduse în circuitul civil și turistic. Teatrul Vechi, zis și Teatrul Hirschl (despre istoria clădirii citește aici), ar putea foarte bine să devină un muzeu al teatrului arădean, dacă s-ar vrea. Până atunci, ar putea da loc unor expoziții, piese de teatru underground sau workshop-uri, cum s-a mai întâmplat acum un deceniu, de altfel. Evident că Teatrul Vechi nu e un spațiu optim pentru concerte și party-uri, având în vedere atât spațiul restrâns, cât și starea precară a clădirii… ca să nu mai vorbim de „Șșșș! Să nu deranjăm vecinii!” .

    În orice caz, Teatrul Hirschl TREBUIE, mai devreme sau mai târziu, să devină un punct de referință reală pentru Arad, căci… deocamdată, este închis cu lacăt și cufundat într-o beznă morbidă.

    Casa Marta

    Un alt imobil care ar putea deveni un muzeu! „Casa Marta” e, de fapt, sediul fostei fabrici de automobile M.A.R.T.A., dacă vă mai spune ceva. MARTA a fost primul automobil fabricat pe teritoriul actual al României (atunci, Aradul aparținea de Austro-Ungaria). Aceste mașini de epocă au fost chiar și taxiuri pe străzile Londrei. Astăzi, Aradul nu deține nici măcar un exemplar. Aici ar putea să intervină Administrația orașului, dacă chiar vrea (proiectul de răscumpărare se află deja în strategia culturală pentru perioada 2016-2026). Ar putea să aducă înapoi la Arad câteva automobile MARTA rămase și rătăcite prin lume, ori din partea mea să reconstruiască câteva (mă gândesc că tot acolo ar fi costurile) și să transforme imobilul într-o atracție turistică. Nu orice oraș are asemenea atuuri precum Aradul, doar că… alții sunt în stare să transforme o legendă sau o fântână unde și-a spălat barba Arsenie Boca într-un punct turistic, în timp ce noi stăm pe ruinele noastre și ne mirăm că orașul îmbătrânește.

    Cum intervine Asociația CitiZenit în schemă? Până ca aceste planuri într-adevăr mărețe să se realizeze, clădirea trebuie introdusă în circuitul civil. În prima fază noi, arădenii, trebuie să știm de existența și utilitatea sa, căci pun pariu că trei sferturi din oraș habar n-are unde e sau who dafuck is Marta. E pe Calea Aurel Vlaicu, între gardurile fabricii de vagoane Astra. Evident că nici aici nu se pretează un party sau un concert (deși… nu pot decât să presupun asta, nu am văzut interiorul clădirii). În schimb, Doamne ferește… și aici am putea deranja „vecinii” din blocurile de vizavi. Sau câinii vagabonzi din curtea fabricii. Ideea e că… în colaborare cu grupul Kinema Ikon, poate, și în colaborare cu Muzeul și artiștii locali, Casa Marta ar putea fi revigorată, „regenerată urban” (că sună mai mișto așa, nu?) chiar de mâine. Trebuie doar voință din partea autorităților. Și cap. Preferabil, cu creier.

    Și în sfârșit… propunerea mea „supremă”:

    Ștrandul Neptun – zona de agrement

    Locul ideal, după părerea mea, pentru un festival în aer liber, ori în corturi, ori în clădirile rămase neutilizate – ori toate astea laolaltă, este ștrandul. Dacă vorbim de regenerare urbană, Ștrandul necesită așa ceva din plin! Aș putea imagina acolo un mic Sziget. Măcar odată pe an, timp de câteva zile, ar putea să devină epicentul distracției, al culturii și al turismului acest spațiu lăsat de izbeliște. Ideea mea cu un fel de Sziget Festival la Arad e mai veche. Am imaginat-o, inițial, în jurul Cetății sau chiar incluzând Cetatea. Nici nu ar fi nevoie, neapărat, să se facă un festival de la zero. Dacă cineva ar fi fost un pic mai răsărit la minte (și, din păcate, neapărat cu niște bani în buzunar – pe vremuri era mai greu cu fondurile europene), ar fi putut atrage aici demult Festivalul Peninsula ce s-a organizat la Târgu-Mureș, inițial (după franciza evenimentului din Budapesta). Credeam, prin 2003, că-s un visător fără margini, dar mi-a picat fața când am auzit că tot evenimentul s-a mutat la Cluj-Napoca. Deci se poate! E o idee bună în continuare, doar că e mult până departe. Mai întâi trebuie mutată de acolo Armata.

    Până una, alta, chiar de anul viitor, se poate organiza lejer un festival ce există deja – Particles – pe Ștrandul Neptun, de după garduri. Știți, copii, zona aia lungă pe care o traversați ca proștii complet aiurea dacă vă pune dracu’ să intrați dinspre podul Decebal. Ca evenimentul să fie de amploare, însă (asta în atenția celor de la CitiZenit!), e nevoie de câteva compromisuri mici. Evident că nu mă refer la Inna și Antonia… dar lărgirea orizonturilor muzicale, cu 2-3 trupe de care să fi auzit mai mult decât o zecime a orașului, ar fi, poate, o idee bună. Pentru început, măcar. Este greu, firește, să organizezi pe cont propriu (mai ales) un eveniment de o asemenea amploare precum cele imaginate de mine… dar – zic și eu – combinarea forțelor de tineret din Arad ar putea să facă ceva de-a dreptul incredibil în Arad. Vezi exemplul StrArad, o încercare latentă, dar remarcabilă. Iar când spun forță de tineret, mă refer la grupul ABC, Asociația Green Island, Asociația Destin (tinerii care au pus bazele terasei Grădina Roșie), Mihai Molnar Events, Gonzo Design, Kinema Ikon și „generația KF” și ONG-urile care într-adevăr fac ceva frumos în orașul ăsta…

    Veniți voi cu completarea listei!

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    2 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.