joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Tomck@t: Înainte să-ți deschizi mintea, deschide-ți ochii!

    de Tomck@t | 2 aprilie 2015, 10:53 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    2

    La sfârșitul anului 2010 am scris un articol numit „Arad: Capitală Culturală Europeană – e oare posibil?”, deși întrebarea a fost retorică și ideea… utopică. Mă gândeam că, maxim, undeva după 2020 am putea să începem să ridicăm problema dacă merită sau nu să ne încercăm norocul într-o astfel de competiție. Și nu cred că am greșit în calcule.

    Nu mică mi-a fost mirarea când, în 2013, oficialitățile arădene au anunțat candidatura Aradului. Entuziasmul mi-a fost și mai mare, temperat însă, încontinuu, de vocile din jur, care m-au catalogat un idealist fără șanse de recuperare. Un caz pierdut. Nu mi-a rămas decât să aștept să fiu surprins și să aștept… și să aștept.

    Am așteptat doi ani ca să se formeze o asociație pentru acest scop de Doamne-ajută și să am în față un concept pe care Aradul își va baza proiectul ce urmează să fie înaintat spre juriul de la Bruxelles: YOUR OPEN MIND.

    Și acum? E mai bine? Sau… va fi?

    Nu pot să spun că sunt fascinat de ideea aleasă, dar nici oripilat. Sunt în aceeași măsură pro și contra, optimist și pesimist. Sunt OPEN MINDED, cu alte cuvinte. Căci, să ne înțelegem: să fii deschis la minte nu înseamnă să visezi și să crezi ca orbul, ci să fii receptiv la idei îndrăznețe, dar să te îndoiești tot timpul. Să(-ți) pui întrebări. Să demonstrezi că se poate, dar să fii gata în orice clipă să demontezi tot ce ai făcut și-n ce ai crezut și să o iei de la zero. De aceea cred că e pe o pantă periculoasă această miză uriașă pusă în cârca „minților deschise”, oricare ar fi aceștia.

    În primul rând, este o cerință de bază să fii deschis la minte. Nu e un concept care poate să fie mai presus de cel pe care va merge Timișoara, Cluj, Iași sau până și Craiova. E ca și cum vrei să fii primit într-o echipă de fotbal fiindcă-ți place sportul în general, dar ai două picioare stângi și vrei să ajungi ca și Simona Halep, Hagi sau Nadia Comăneci, încă nu ești sigur. Asociația „Arad – Capitală Europeană a Culturii” consideră că Aradul va trebui să dezvolte zona ce implică Cetatea și malul Mureșului, fiindcă nu avem o infrastructură urbană bine pusă la punct, nu avem un circuit strâns de atracții turistice… toate-s împrăștiate. Se prea poate să aibă dreptate. Doar că o Cetate are și Alba Iulia, are și Timișoara,  dar arată așa cum se cuvine, în timp ce a noastră pendulează de ani de zile pe niciunde. Din toate punctele de vedere, este sub orice critică. Mureșul? Am avut un ștrand, dar s-a distrus. Acum se vrea „reconstrucția” lui. Rămâne de văzut. Avem, măcar, o cafenea pe o bărcuță cum găsești la Timișoara? Avem o laie! Restaurantul de lângă „Baza sportivă UTA” e singurul care a încercat să facă ceva drăguț, implicând râul în terasa de vară, dar este insuficient din punct de vedere turistic. Și atunci… ce oferim în plus? În condițiile în care vrem ceva ce alții au deja…

    În al doilea rând, nu-mi dau seama exact din ce motiv, dar – fonetic – „Your Open Mind / European Mind” sună ca pixul, vorba vine (după care vorba pleacă). Ciudat, fiindcă-mi plac jocurile de cuvinte. Însă, dincolo de litere, îmi place ideea de bază, fiind un fan declarat al SF-urilor. Nu cred că mai e vreun arădean care și-a imaginat orașul într-un mod mai futurist ca mine. Nu vreau să intru în detalii acum, fiindcă risc să depășesc cu mult limita bizarului. Dar să analizăm conceptul mai de aproape, rațional, dacă se poate:

    Din câte am înțeles, în fața comisiei de jurizare trebuie să aduci un proiect în scris, de maxim 60 de pagini – fără broșuri, fără imagini făcute-n Photoshop sau șuhaide pe post de mită – care să sugereze ideea, dorința de a arăta deschiderea spre Europa. Decât atât au și înțeles din toate astea cei de la asociația arădeană. Pe lângă un concept cât de cât original, se mai cere un plan de dezvoltare care, în cazul în care va primi votul favorabil, să aibă un potențial cultural (și, firește, turistic) de nivel european. Cu alte cuvinte, poți să nu ai nimic, dar să vrei să ai… În ultima instanță, ajunge doar să fraierești juriul, teoretic.

    Practic… să curgă banii! Asta să fie mirajul pentru care politicienii noștri s-au aruncat în război cu pușca uitată acasă? Știm cu toții – din experiența ultimelor decenii – ce înseamnă când așa-numitele „autorități” văd o oportunitate bănească într-un proiect european nerambursabil, PUZ-uri și alte SF-uri (studii de fezabilitate). N-avem decât să sperăm că nu e așa (și) de data aceasta și să înjurăm ulterior, dacă va fi cazul. Și va fi cazul.

    Un alt mare „mira-m-aș” e această iluzie indusă numită „multiculturalitate”. Speranțe există, ajunge să privim doar generația tânără din zilele noastre: interconectați cu lumea întreagă, fără prejudecăți, fără dogme vis-a-vis de limbi străine, religii și alte cele. Dar vedem același lucru dacă ne uităm în jur, astăzi, și analizăm pulsul societății? Dacă cineva ar veni cu hotărârea că zona Parcului Reconcilierii, cu tot cu Turnul de Apă, ar trebui revitalizată cu spații comerciale, tarabe cu briz-briz-uri pentru turiști, terase, galerii și evenimente în aer liber… ar ieși oamenii în stradă cu furci și torțe aprinse. Va trebui să treacă în jur de 20 de ani, cel puțin 10, ca mentalitatea generală să se schimbe treptat și să ajungă pe linia de plutire a normalului. E una să visezi frumos și alta să elimini orice urmă a raționalului.

    Desigur, în planul „big picture” prea puțin contează că arădenii, marea majoritate a lor, deocamdată sunt închiși la minte. „Oamenii văd doar ceea ce sunt pregătiți să vadă”, zicea poetul american Ralph Waldo Emerson. E de înțeles că arădenii nu sunt capabili să mai creadă în miracole, scârbiți fiind de jegurile administrative, plusate de incompatibilitate juridică și, cel mai grav, incompetență… prin care am fost batjocoriți atâta amar de vreme. Va trebui să vină cineva să ne demonstreze că se poate, abia apoi vom putea vorbi la modul general de un Arad cu mintea deschisă.

    Nu vreau să par pesimist. Există astfel de arădeni. Poate chiar mai mulți decât am bănui. Doar că se lovesc la fiecare pas de politica care (cacofonia RULZ!) ne aruncă praf în ochi.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Lasa un raspuns pentru mihai

    6 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.