vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Te-ai stins atât de discret, prietene… Cristi Moț ne-a părăsit la doar 48 de ani, o veste care doare, o veste care ne-a lăsat fără cuvinte

    Cristi, ai plecat discret dintre noi, în antiteză cu ceea ce erai pentru noi, cei care te-am cunoscut. Glumeț, amuzant, cu zâmbetul nelipsit de pe față, mereu plin de povești, ăsta ai fost tu, Cristi, pentru noi. Nu m-am gândit că voi scrie vreodată aceste cuvinte despre tine. Eram sigur că vom sta la povești până la adânci bătrâneți.

    Am aflat ieri că ai plecat, am aflat ieri că de acum înainte tot ceea ce ne leagă de tine sunt amintirile. Te-am cunoscut la fotbal, pentru că sportul unește oameni, dar între noi, sau între tine și ceilalți prieteni, fotbalul era doar un pretext pentru a ne întâlni și a râde împreună. Îți făceai atât de ușor prieteni, Cristi, iar asta vedeam la fiecare ieșire cu tine. Îmi aduc aminte cum mergeam pe „Șega” sau la „Bendea”, acolo unde mereu aduceai și fotbaliști, iar Ionuț Bălan și Cosmin Văsîie, deși erau profesioniști jucând pentru UTA, nu puteau refuza niciodată o miuță cu tine și implicit cu noi, pe care chiar tu ne adunai. Veneai mereu cu Vasilică, cu „Soso” Sălăjan și alți prieteni care mereu îți răspundeau la chemări, pentru că era chiar fain cu tine.

    Doar 48 de ani, Cristi… O viață scurtă în care ai făcut de toate. Ai plecat în Spania unde ai avut propria firmă de construcții, dar după mulți ani printre străini ai decis să te întorci acasă. După aproape două decenii în domeniul construcțiilor, te-ai hotărât să îți construiești de unul singur o altă carieră. Era visul tău neîmplinit din copilărie, acela de a deveni medic. Țin minte cum m-am mirat când te-am văzut echipat în acel costum medical și ți-am făcut fotografia de mai sus, cândva în 2013. Erai deja angajat la SMURD, dar în paralel studiai pentru a deveni un bun ortoped. De fapt chiar de ortopedie mă leagă cea mai vie amintire cu tine. Eram operat la picior și nu mă puteam deplasa, dar ai venit la mine la salon, m-ai urcat într-un scaun și m-ai dus într-un loc în care să pot fuma o țigară. Dar nu pentru țigara aia m-ai dus, ci pentru a povesti împreună, pentru a mai spune ceva la care să râdem. Ăsta erai tu, Cristi Moț, un om care mereu săreai sau te ofereai să ajuți, un om căruia mereu îi plăcea să spună și să audă povești amuzante.

    Am aflat că te-ai stins după ce a scris Tifi Grădinaru despre tine. Sincer, m-am cutremurat și habar nu aveam ce s-a întâmplat. Am vorbit apoi cu mai mulți prieteni comuni. Amintirile lor cu tine sunt oprite de câteva luni, pentru că ai ales discreția. Nu ne-ai spus nimic…

    Te-ai stins, Cristi, chiar pe când urma să îți realizezi visul. Urma să devii medic plin, iar pentru asta îți făceai rezidențiatul la Gyula. „Chiar lucra cu un reputat ortoped de la Gyula, iar el avea tot ceea ce îi trebuia ca să devină un foarte bun medic ortoped”, spune Marius, medic de meserie, unul dintre vechii săi prieteni.

    Ultima dată ne-am întâlnit anul trecut la UPU. Eu eram cu cineva drag, tu erai în timpul serviciului. „Dacă ai vreo problemă sună-mă că o rezolvăm”, mi-ai spus atunci. Nu te-am mai sunat, iar timpul a trecut și au început problemele tale. După ce ai rezolvat atâtea probleme ale apropiaților tăi, pe tine nu te-ai mai putut ajuta…

    Somn lin, prieten drag!

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Lasa un raspuns pentru Ccc

    1 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.