Furia este o emoție sănătoasă și absolut normală. Orice moment de furie este de fapt modul prin care corpul nostru dă semne că nu ne simțim confortabil în anumite locuri sau situații. La copii, furia poate fi și semnul unei gelozii, astfel copilul exprimând că își dorește atenția doar pentru el și îl provoacă pe părinte prin diferite acțiuni negative. Furia apare la copii chiar și la vârste fragede și la intensități care uneori sunt prea mari pentru abilitățile lor de autoreglare.

Ce este tantrum-ul?

Dacă n-ați mai auzit de tantrum-ul apărut la copii, acesta este o manifestare a furiei și frustrării celor mici, emoție care pe ei îi copleșește și pe care ei nu știu s-o gestioneze, spre deosebire de cei mari.

Tantrum-urile sunt o parte normală a dezvoltării creierului celui mic și pot fi declanșate de cauze diverse, cum ar fi: oboseală, suprastimulare, nemulțumiri față de reguli sau în interacțiunile cu alți copii și sunt exprimate prin plâns insistent, țipete și agitație fizică.

Tantrum-urile, denumite și crize de furie ale copiilor pot fi foarte frustrante pentru părinți, însă părinții trebuie să gestioneze aceste momente tensionate cu foarte mare atenție.

Părinții trebuie să le vorbească copiilor cu calm, să-i mângâie sau să-i ia în brațe, astfel încât ei să se simtă în siguranță. Cei mai mulți dintre părinți fac cea mai mare greșeala și într-un astfel de moment de furie al copilului părintele țipă la el. În acest mod, copilul nu se liniștește, dimpotrivă, va țipa și el, crezând că așa trebuie să facă, că așa este normal.

Aceste crize de furie ale copiilor cu vârsta mai mare de 18 luni pot escalada până la forme de agresivitate orientată către cei din jur, sub formă de lovituri, trântiri pe jos, ciupiri, mușcări, precum și loviri ale obiectelor cu picioarele.

Situațiile care pot declanșa tantrum-ul:

– schimbarea rapidă a mediului în care copilul desfășoară activitățile principale (acasă, grădiniță, domiciliul altor rude, spații de joacă, vizite la medic);
– competiția pentru jucării cu alți copii;
– când limbajul nu ajută la a cere precis anumite lucruri dorite;
– momentele de tensiune / conflicte între părinți;
– situațiile de gelozie fraternă;
– părinții fac acțiuni / iau decizii pe care copilul le observă pentru prima dată și nu știe ce așteptări să își formeze;
– când nevoile de bază ale copiilor sunt realizate fără un program clar definit;
– testează sarcini / activități care le depășesc nivelul de autonomie.

Tantrum-urile apar în majoritatea cazurilor la vârste cuprinse între 5-8 ani și mult mai rar în jurul vârstei de 3 ani, moment care se suprapune peste integrarea / acomodarea copilului în colectivitatea cu alți copii cu vârste similare.