Printr-un email trimis pe adresa redacției, două dintre angajatele din Centrul Cultural Municipal Arad ne somează să ștergem de pe pagina Special Arad imaginile video filmate cu camera ascunsă din articolul Invitațiile la Eurovisionul organizat la Arad, pentru care am plătit 100.000 de euro, nu sunt pentru muritori! Ele se dau pe „sub mână” în laboratoarele partidului. Dezvăluiri cu camera ascunsă.

În sprijinul cererii, cele două doamne ne „aștern” câteva dintre prevederile pe care le consideră perfecte pentru a ne forța să luăm decizia de a scoate din paginile ziarului respectiva filmare.

Ei bine, având în vedere că noi nu suntem decât niște simpli jurnaliști aflați în slujba cititorilor noștri, nicidecum niște absolvenți de Facultate de Drept, nu ne-am permis să le răspundem direct doamnelor în „cauză”, neavând ca factor comun limbajul specific, drept pentru care l-am rugat încă o dată pe prietenul nostru, avocatul Bogdan Ionescu, să le răspundă „la obiect” de ce NU o să scoatem filmarea de pe Special Arad.

Răspunsul nostru către doamnele ȘERBAN ANA MARIA și POPOVICI IONELA

S.C. SPECIAL ARAD MEDIA S.R.L., cu sediul social ales pentru  comunicarea tuturor actelor în Arad, str. Blajului, nr. 2, ap. 6, jud. Arad (la biroul de lucru al avocatului ales), în calitate de deținătoare a ziarului online „SPECIAL ARAD”,  prin av. BOGDAN IONESCU, formulăm și susținem prezentul:

RĂSPUNS la cererea/notificarea domniilor voastre, prin care în esență ne-ați solicitat, cităm: ”să ștergeți din spațiul public înregistrarea imaginilor filmate cu camera ascunsă în sediul instituției noastre fără consimțământul subsemnatelor și care au fost difuzate în presă la data de 07.02.2018.”

[1] Astfel, urmare a unei analize foarte atente a cererii/notificării dvs., vă comunicăm că NU putem da curs pozitiv acesteia, odată ce este lipsită de orice bază legală, chiar intrând în conflict cu texte normative și principii de Drept chintesențiale în orice societate democratică. Primiți mai departe argumentele noastre punctuale/concrete în sprijinul respingerii solicitării domniilor voastre.

[2] Primo, Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (invocată de către dvs.), vizează prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) – sens în care, în concretețea speței noastre, nu are nicio înrâurire, nicio incidență, nefiind efectiv aplicabilă ratione materiae/ratione personae.

[3] Secundo, art. 32, art. 39, art. 40 și art. 65 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, pe care le invocați și reproduceți în cererea/notificarea dvs. – în realitate NU sunt articolele propriu-zise, ci motivațiile/rațiunile avute în vedere pentru adoptarea Regulamentului. Aceste motivații/rațiuni sunt deschise prin sintagma ”întrucât”, expuse apoi succesiv între paranteze de la (1)-(173), iar la finele lor, doar după formularea ”ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT”, sunt etalate veritabilele articole, de la Articolul 1 la Articolul 99.

Chiar trecând peste acestea, tot ceea ce invocați dvs. sunt oricum exceptate/derogate de la aplicare atunci când (aidoma situației din speță) intervin ”scopuri jurnalistice”.

În acest sens, veritabilul art. 85 din același Regulament (UE) 2016/679, precizează în termeni clari că:

Așa cum au observat și subliniat deja comentatorii acestui text: prima teză a acestei dispoziții indică deja că Parlamentul European și Consiliul lasă din nou Statelor Membre să interpreze prevederea. Regulamentul confirmă marja de apreciere a Statelor Membre, deoarece ține cont de diferitele abordări ale jurnalismului în UE.

Pe aceste coordonate, legiuitorul național, în art. 7 din Legea nr. 190/2018 [privind măsurile de punere în aplicare a tot amintitului Regulament (UE) 2016/679] a permis prelucrarea în scopuri jurnalistice a datelor cu caracter personal prin derogare de la capitolele II, III, IV, V, VI, VII, IX din Regulament.

Avem aici practic, în cazul presei/jurnaliștilor naționali, una dintre cele mai ample derogări de la obligațiile GDPR, prin comparație chiar cu toate Statele Membre.

Apare astfel că legiuitorul național a ținut cont cu adevărat de îndrumările/recomandările regăsite la referința (153) din Regulamant, inter alia că: ”Prelucrarea datelor cu caracter personal exclusiv în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare ar trebui să facă obiectul unor derogări sau al unor excepții de la anumite dispoziții ale prezentului regulament în cazul în care este necesară stabilirea unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, astfel cum este prevăzut în articolul 11 din cartă. Acest lucru ar trebui să se aplice în special prelucrării datelor cu caracter personal în domeniul audiovizualului, precum și în arhivele de știri și în bibliotecile ziarelor.” sau ”Pentru a ține seama de importanța dreptului la libertatea de exprimare în fiecare societate democratică, este necesar ca noțiunile legate de această libertate, cum ar fi jurnalismul, să fie interpretate în sens larg.”

 [4] În fine, în concretețea speței vă opunem și dispozițiile art. 10 CEDO. Astfel, aparține principalei misiuni a jurnaliștilor, atunci când acționează în virtutea dreptului la libertatea de exprimare, să informeze comunitatea în chestiuni de interes general, servind astfel calității unei societăți democratice deoarece ei acționează ca și ”câini publici de pază”. Vorbim aici chiar și despre dreptul comunității de a fi informată în astfel de chestiuni, ceea ce face misiunea jurnalistului de publicare a informațiilor nu doar un drept, dar și o obligație.

Și, în continuare, tot pentru Centrul Cultural Municipal Arad

NU există nici cel mai infinitezimal dubiu că în speță sunt incidente acele ”scopuri jurnalistice” evocate în Regulament și în legislația națională, că libertatea presei, libertatea de exprimare și dreptul cetățeanului de a fi informat în chestiuni de interes general trebuie să primeze asupra oricăror interese particulare/individuale.

Așadar:

• Indubitabil este tratat aici un subiect de interes general, anume modalitatea de distribuire a invitațiilor/biletelor la semifinala Eurovision România;
• Materialul împricinat de către dvs. face parte dintr-o dezbatere publică mult mai amplă, fiind scrise articole pe această temă atât anterior, cât și ulterior acestuia;
• Înregistrarea/materialul NU surprinde aspecte ale vieții dvs. private, ci momente în care vă găsiți în exercițiul funcției publice, în incinta unei instituții publice;
• La fel cum această semifinală Eurovision România este plătită/organizată din bani publici [a fortiori pentru arădeni (și) din fonduri locale] la fel și domniile voastre sunteți plătite din bani publici, iar acest lucru unit cu calitatea/funcția publică deținută atrage o restrângere a anumitor drepturi individuale coroborată cu o mai mare suportabilitate la critică;
• Imaginile surprinse NU vă imortalizează în circumstanțe degradante ori atentatoare asupra demnității umane, la fel de bine putând (aidoma oricăror alți reprezentanți ai presei) să vă fi declinat în material și numele ori alte date publice (ele trebuie să se regăsească în mențiunile obligatorii de completat din declarația de avere), observând de asemenea că poza dvs., imaginea facială (dacă doriți) să regăsește postată pe site-ul instituție, putând să fie accesată și vizualizată de către oricine.

Cu stimă, S.C. SPECIAL ARAD MEDIA S.R.L.

În concluzie,

stimații noștri cititori, mult mai deștepți ca noi, specialistul în drept ne dă perfectă dreptate, subliniind că demersul nostru a fost în litera și în spiritul legii, iar doamnele care au semnat acea adresă a CMCA, poate fără să știe, au comis un exces de zel, ca să nu spunem că s-au folosit abuziv de o putere pe care nu o au.

Jurnalistul are toate drepturile de a investiga cazuri de abuz în sfera publică, inclusiv incognito, CMCA-ul fiind o instituție publică, iar funcționarele care lucrează acolo nu sunt în spațiul privat sau intim, ci în spațiul public, cu toate drepturile și obligațiile care decurg de aici.

Inclusiv aceea de a da informații concrete și adevărate despre fenomenele pe care le gestionează.

În cazul acesta tocmai asta nu au făcut, aburind oamenii și ziaristul nostru cu informații false sau pur și simplu ocolind subiectul, știind desigur că afacerea le depășește, ele fiind la cheremul unui personaj de care depind acolo cu toții.

Încă odată, stimate Doamne, în loc să semnați adrese la ordin, spuneți șefilor Dumneavoastră să nu vă mai folosească în interesele lor meschine, fiindcă Dumneavoastră acolo sunteți în serviciu public și nu în cel privat al lor.

În încheiere, pentru Doamnele de la care ne cerem cavalerește scuze pentru neplăcerile create, există o singura șansă să aveți dreptate în acest caz: dacă omul nostru vă urmărea până la veceu…

Din câte știm noi, nu a făcut-o…