vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Ștrandul Neptun seara… probabil cel mai neprietenos spațiu public din Arad

    de Lucian Valeriu | 2 iunie 2014, 11:10 AM | Recomandările editorilor | Strada

    7

    Am fost și io, ca uomu, la un chef sâmbătă seara pe ștrand… Adică nu chiar pe ștrand, la bazine, că nu-s masochist, dar în incintă, cum ar veni… la una dintre terasele la care, acum destul de puțini ani, n-aveai loc nici să-ți pui șervețelele pe masă… Și nu că mă așteptam la mari revelații… nici măcar la mici… după ce am citit niște titluri recent „documentate” care dădeau drept real faptul că „ștrandul începe să se revigoreze în zona teraselor”… îs obișnuit cu țepele astea… M-am plimbat o tură mare că, nohh, ce arădean îi ăla care, mă-nțelegi, nu „ia pulsul” Ștrandului Neptun barem o dată pe lună… fie și așa… de control?… Ce-am ratat, ce-am câștigat, ce mai și de cine mai ascultă lumea pe, nu-i așa?, „cel mai mare din estul Europei ștrand” văzut de autorități și yes-manii din jurul lor… mega-miza administrativ-politică a oricărui edil-șef de vreo 20 de ani încoace… pepiniera de procese penale, civile, de conștiință și de intenție, dar și de memorie, care este purtătorul-numelui-zeului-roman-al-apelor-de-habar-n-am-care-o-fost-cu-prost-inspirata-denumire…
    De control ziceam… Controlul de la intrare… ca de fiecare dată, savuros… fabulos controlul de la intrare… Tăt îi numa` gratii… bariere… coșmelii cu oameni în uniforme care controlează câte ceva. Mai aplicat: controlează nimicul care se întâmplă și zici că-s plătiți să-l lase așa… nicicum. „10 lei, dacă vreți cu mașina!” – zbiară una. „De la presă!” – zbier și io… ca să văd care zbiară mai tare și ca să-mi încerc norocul. „Bine, da` nu tot timpu`!…” – mă lasă fata-n ceață… „Tot timpu`” ce?!
    Din interzis în interzis te ține spațiul ăla, frate!  Dacă la 5 metri nu vezi un semn care să-ți interzică ceva, în următorii 5 vezi 3 semne… Tăt îi numa X-uri, uși închise, garduri înalte de nici la penitenciarele de pe Eftimie Murgu și 6 Vânători nu vezi. Nicio terasă cu barem o masă ocupată… niciun ospătar… moarte ca după un tsunami de-al lui Poseidon… apropo… aleile alea. Niciun talent evoluând la boxe… niciun hohot de râs de client obișnuit… liniște… dar o liniște de aia, care te seacă… întreruptă aleatoriu de fâșâitul roților unui taxi care duce un cuplu la o căsuță, de recitalul a trei amici care și-au luat o plasă de bere la pet și n-au unde s-o bea sau doi ciudați care joacă ping-pong pe vânt, fără fileu și cred că și fără loptă…  Îți ajung degetele de la mâini să numeri „clienții”. Și vorbesc despre atmosfera din jurul orei 9 seara… sâmbătă… când… v-amintiți?, acum câțiva anișori, dacă făceai gestul de a duce țigara la buze, sigur îi dădeai uneia foc la păr… Nici nu vreau să mă plimb prin zonă într-o marți sau joi… Iar dincolo de bazine, deprimarea ți se prelungește în frică… Intri într-un perimetru care mai mult seamănă cu o zonă de execuție (acolo au și luat-o mulți…) decât a… „oază de liniște”…
    N-am nimic cu feng-shui-ul ăsta nou, cu tobogane spectaculoase din plastic chinezesc… cu cabinele relativ civilizate și cu apa semi-termală din bazine full de clor… pentru copii am înțeles că e ok, inclusiv să poarte, ca-n dictaturile fasciste și comuniste, brățara aia portocalie ridicolă și umilitoare, iar părinții lor n-au decât fie să se adapteze, fie să facă scandal pe tema respectivă… discut aici numai despre zona teraselor… Spațiul, altădată de agrement, a ajuns un fel de colonie pentru insecte și terminal pentru depresivi. Dacă nu închiriază nimeni un local pentru o nuntă sau un chef discret (și-atunci: „10 lei dacă vreți cu mașina!”), pe plută-i afacerea…
    Probabil cel mai neprietenos spațiu public din Arad a devenit Ștrandul… și nu dă semne de nicio culoare că și-ar dori o reluare a relației de bună amiciție, dacă nu chiar de prietenie, pe care a avut-o cu localnicii… care, de altfel, îl și finanțează. Cu mai mulți bani decât îl finanța când era bine și când „mă duc pe ștrand deseară” era aproape pleonasm.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Un articol senzational cu care,sigur vei face cariera . Pai mai baiatule,cum poti sa debitezi asemenea prostii? Ai pozat si tu un tufis si ai aratat oamenilor imaginea strandului apoi il atribui „autoritatilor si yes-manilor acestora”,adica dedicatie clara dar fara curajul de a nominaliza. Garduri mai mari ca si la penitenciarul de pe Eftimie Murgu si 6 Vanatori? Mai baiatule,ai probleme mari dar tot nu ti-as dori sa vizitezi aceste penitenciare. Oricum,tu minti mai mult de cat politicienii,asta e clar. Asa v-ati invatat voi sa informati cetatenii acestui oras si nu numai.
      Bun jurnalist! Sigur vei face cariera.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Ioane-curajosule-Ion care esti tu tata omida al prezicatorilor… ursitoareo care esti tu… Hai sa discutam pret de doua fraze… N-ai tu curaj sa soptesti sub plapuma cat am eu sa nominalizez in scris… mai rasfoieste, daca esti nou in sportul asta – si poate-ti trece logoreea (posibil cuprinsa in fisa postului) documentand barem ce si despre ce scriu eu… oricum, mersi de efortul de a fraza cu atata aplomb… chiar: o durut?…

        0 voturi
        +1
        -1
    2. Dintr-un mic tărâm efervescent al vacanțelor și orelor calde/fierbinți, al spațiului descătușat de bariere, al respirației și inspirației – așa promitea Neptun-ul cândva – a devenit un …nimic sonor. Ai prins exact pulsul ăla rău… Am fost și eu nu demult, și, înafara învăluirii florale nu am sesizat nimic. Perfect adevărat cu zona de ”frică”. N-am nicio treabă cu apa(nici semitermală, nici normală) dar parcă te înfrică ceva în zona bazinelor. Nu știu, fostele înecuri, un ceva nelămurit. De ce o fi așa de scump biletul de intrare – probabil pt acoperirea salariilor uniformelor care seamănă cu gardienii pms. Zona teraselor, altădată (nu demult) un mic orășel colorat și aromat – păstrează o tăcere, așa cum bine ați observat – sumbră, aducătoare de rele amintiri întâmplate ieri, alaltăieri. Păi dacă mergi cu un amic la o terasă, nu importă care – să stai de vorbă la o cafea, un mic, o bere sau trei cartofi prăjiți – pustietatea asta ”populată” cu mobilier… pustiu de clienți – îl va face să creadă că-l treci la lichidări odată cu ultimul țipăt de cucuvea. Atâta tevatură cu ștrandul ăsta în toți anii – și uite ce-a ieșit! Acum cică l-au trecut la recons. Poate de acum încolo să avem ceva surprize că de astea de-acum și-n genere, ne-am săturat/plictisit. Pe scurt, no, adică nu! Mai bine pe-un tăpșan cu două capre gânditoare.

      0 voturi
      +1
      -1
    3. Din pacate domnule Lucian Valeriu ati gresit putin …. este mult mai grav de cat ati descris, lasand la o parte ruinele unor terase si „bun venit-ul” „badigarzilor” mai grav este ca nu mai prea este nici o speranta … acea zona este in „faliment”, nimeni nu mai vrea sa investeasca acolo dar nici nu vor sa renunte la contractele de concesiune, mai grav este ca situatia afecteaza si zona bazinelor, terasele de acolo merg tot mai prost pana cand incet incet ajunge falimentul si la ei, atunci nici ei nu vor mai vrea sa investeasca dar nici sa renunte la contractele de concesiune …. ce se va intampla atunci ? de ce s-a ajuns in situatia asta ? daca in primii ani s-a vazut ca acel gard nu aduce nimic bun de ce nu s-a renuntat la el ? In general separarea fortata nu prea aduce nimic bun (vezi: RFG-RDG, Coreea de Sud si de Nord sunt printre cele mai cunoscute exemple), de ce ar fi aduc ceva bun pe Strand ?

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Lucian Valeriu

    0 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.