Greva declansata de lucratorii serviciilor de probatiune din Romania, care se pare, continua si in prezent, ne ofera prilejul sa aruncam o privire asupra acestui domeniu, relativ nou in peisajul judiciar din tara noastra si sa evidentiem cateva din cauzele colapsului in care se afla. Promovat cu surle si trambite la nivel guvernamental sistemul a pornit, inca de la inceput, pe o cale total gresita si a evoluat implacabil spre situatia actuala, practic fara iesire. Toti guvernantii de dupa anul 2000, anul debutului oficial al serviciilor de probatiune, inclusiv cei de astazi care se confrunta cu aceasta greva nu au inteles ce inseamna probatiune si ce presupune aceasta activitate. Au lansat publicdiverse sloganuri propagandistice, s-au laudat la Consiliul Europei, au bifat inca o problema de integrare europeana dar in realitate nu au folosit acest sistem decat pentru a oferi niste sinecuri unor protejati politici ori clienti de diferite nuante fara a se asigura minimum de resurse umane necesare desfasurarii in conditii normale a acestei activitati.
Pentru a nu va plictisi cu tot felul de consideratii generale va prezentam pe scurt cateva repere relative la aceasta problema.

Puțină lume stie că Probațiunea s-a nascut la Arad.

In anul 1996, un englez pe nume Graham Giles s-a prezentat la Penitenciarul Arad, recomandat de un fost coleg din Administratia Nationala a Penitenciarelor, actualmente conferentiar universitar in Bucuresti – Gheorghe Florian. Englezul, cu experienta in serviciul de probatiune din Exeter – Marea Britanie incercase sa implementeze acest concept la Penitenciarul Gherla, jud. Cluj, unde nu a avut succes. La vremea respectiva eram deja familiarizat cu sistemele de probatiune din Franta si alte tari europene, inclusiv din USA unde efectuasem deja vizite de documentare sau participasem la seminarii pe aceasta tema.

In perioada 1996-1998, cu acordul Ministerului Justitiei, condus la acea vreme de o personalitate marcanta a lumii politice romanesti (prof.univ. Valeriu Stoica) si intelegerea magistratilor din Arad, s-a derulat un program pilot denumit „Aplicarea experimentala a unor elemente de probatiune din sistemul European”. Proiectul s-a derulat in conditiile legislatiei din acea vreme prin folosirea unor facilitat procedural existente. Se efectuau anchete sociale si evaluari pentru minori (prevazute de lege) si pentru tinerii in varsta de 18-21 ani (numai la solicitarea instantelor) prin care se ofereau elementele necesare unei juste individualizari judiciare a pedepselor. Finantarea proiectului a fost asiguarata de Fondul Know How al Marii Britanii. Au fost angrenati 24 de lucratori din care 12 angajati ai Penitenciarului Arad, toti au fost atenti selectionati si au urmat un curs de pregatire de nivel post-universitar organizat in colaborare cu Facultatea de Asistenta Sociala a Universitatii de Vest Timisoara.

La finalul programului, in 1998, partea engleza incurajata de modul exemplar in care s-au desfasurat toate activitatile specifice a decis finantarea extinderii experimentului la inca sapte centre pe durata anilor 1998-2000.
Modelul englez, care a stat la baza proiectului cuprindea servicii de probatiune organizate autonom care colaborau cu penitenciarele. In Romania proiectul a fost sustinut efectiv de Penitenciarul Arad si celelalte unitati din subordinea ANP, tribunalele fiind beneficiari ai serviciului.
Cu ocazia unei vizite efectuate in Franta in anul 1999 colegii francezi mi-au prezentat pe larg o noua lege adoptata de ei (Decretul nr.99-236/13.04.1999 care modifica Cod de Procedura Penala), prin care au creat Servicii Penitenciare de Insertie si Probatiune (SPIP) prin fuzionarea vechilor Comitete de Probatiune si Asistenta a Liberatilor (CPAL) cu serviciile socio-educative din penitenciare. Prin aceasta solutie, experimentata in Franta timp de trei ani, s-au eliminat unele paralelisme existente intre cele doua servicii si s-a obtinut un serviciu puternic, asigurandu-se o eficienta sporita indeosebi, in prevenirea si combaterea recidivei (la francezi aceasta problema este o prioritate nationala, in timp ce la noi nici macar nu este amintita). Aceeasi solutie a fost adoptata aproape concomitent si in Anglia.

Desi am prezentat pe larg reprezentantilor centrelor experimentale de probatiune (reuniti la un seminar sub coordonarea partii engleze), aceasta noua experienta anglo-franceza si am insistat pe solutia adoptata de acestia cei cativa functionari din Ministerul Justitiei care coordonau proiectul in faza sa largita nici nu au vrut sa auda; ei visau deja la functii bine platite in viitoarea Directie Generala din Ministerul Justitiei, fara sa ia in calcul conditiile si mai ales problemele cu care urmau sa se confrunte serviciile locale.

Astfel prin OG 92/2000, aprobata si completata prin Legea 129/2002 s-a reglementat organizarea si functionarea serviciilor de probatiune, care se pastreaza in linii generale si in Legea din 2013 (se inlocuieste sintagma “servicii” cu cea de “sistem”). Potrivit acestor reglementari activitatea de probatiune este coordonata de catre Directia de Probatiune din cadrul Ministeruluri Justitiei si se deruleaza de catre serviciile de probatiune ori alte structuri teritoriale care functioneaza in fiecare municipiu resedinta de judet si in Municiupiul Bucuresti. In anul 2000 aceste servicii au fost plasate pe langa tribunale.

In momentul aparitiei OG 92/2000 Directia constituita in Ministerul Justitiei dispunea de numai trei posturi iar in teritoriu s-au infiintat circa 200 de posturi (4-5 lucratori pentru fiecare judet). Spre exemplu la Arad serviciul care a functionat in timpul experimentului a fost practic decapitat – au ramas 5 lucratori din 24.

Servciile create in 2000 se ocupau in principal de supravegherea persoanelor supuse unor masuri neprivative de libertate fara a fi luati in calcul condamnatii liberati conditionat

(in tarile europene acestia aveau prioritate pentru serviciile de probatiune), care erau practic abandonati si ingrosau randul recidivistilor. Dupa intrarea in viogoare a noii legislatii (februarie 2014) competenta acestor servicii a fost extinsa si asupra condamnatilor liberati conditionat, al caror rest de executat, pana la expirarea duratei pedepselor este mai mare de doi ani (o mica parte din totalul liberatilor conditionat).

Desi in prezent numarul consilierilor de probatiune a crescut pana la circa 350, la nivel national sunt peste 53 000 de persoane care fac obiectul supravegherii,

o cifra ametitoare care face imposibila orice incercare de rezolvare a situatiei (rezulta un consilier la 151 persoane).In realitate cifta lucratorilr este de numai cca 200,o buna parte din angajatiparasindsistemul.Asa s-a ajuns ca la Arad ,patru consilieri de probatiune sa aiba in evidenta 1109 persoane(272 persoane/consilier(comunicatul serviciului de probatiune Arad condos de Dalina Groza una din supravietuitoarele experimentului din Solutia unificarii serviciilor de probatiune cu serviciile socio-educative din penitenciare, dupa modelul franco-englez este in opinia mea singura varianta fezabila, care ar putea debloca situatia si ar permite repornirea sistemului, cu conditia alocarii unor resurse suplimentare la un nivel rezonabil.

Mentionez ca ANP dispune de 1042 de posturi de specialitate (psihologi, asistenti sociali, educatori) poseda o directie care coordoneaza activitatea si mai multe servicii, iar in unitati lucreaza in medie 20-25 angajati. Prin unificarea celor doua structuri se obtine un organism care inglobeaza 1600 specialisti si care au la dispozitie o infrstructura mult mai generoasa decat cea pe care o poseda in prezent (spatii de lucru, mijloace de transport, echipamente diverse).

O comparatie cu sistemul francez ne poate oferi argumente solide pentru a sustine aceasta idee. La nivelul anului 2015 Franta dispunea de 4538 consilieri de probatiune repartizati in 103 servicii care monitorizau 172000 persoane in mediu deschis (fara privare de libertate) si 77000 persoane in penitenciar, o medie 53 persoane/consilier. Prin fuziunea celor doua servicii din Romania cei 1600 de lucratori ai viitorului “sistem” (cum este denumit pompos in noua lege), vor monitoriza 53000 persoane in libertate si circa 35000 persoane in penitenciar, o medie de 55 persoane/consilier, comparabila cu media din Franta. Din pacate comparatia d-nei Dalina Groza intre numarul consilierilor si totalul lucratorilor din ANP nu poate fi luata in considerare din motive lesne de inteles. Nu se poate face un raport intre cele doua cifre intrucat continutul activitatilor este total diferit. Dealtfel in Franta ANP dispune de 31997 lucratori (agenti, personal de directie, personal administrativ, tehnic) si de 4538 lucratori de insertie si probatiune care, dupa cum am precizat se ocupa de ambele categorii de persoane.

Printr-o mai buna organizare a activitatii ANP (reducerea birocratiei si optimizarea procedurilor), consider ca circa 25 % din actualul personal al serviciilor socio-educative ar putea primi atributiuni pe linia probatiunii. Daca avem in vedere si o suplimetare rezonabila de posturi, incadrate cu adevarati specialisti, competenti si dornici de performanta, motivati si daruiti acestui gen de activitati putem spera in salvarea acestui sistem si evita compromiterea unei idei europene, care din cauza imposturii si carierismului unor personaje, risca sa fie compromisa definitiv.

Evoluțiile din ultimii ani in acest domeniu nu sunt deloc incurajatoare! 

Inca din anul 2012 Ministerul Justitiei a aprobat un memorandum ce prevedea angajarea in trepte a circa 1000 consilieri de probatiune. Schimbarile succesive de guvernare l-au facut uitat. Erorile acumulate de-a lungul anilor, antiselectia personalului, indeosebi a celui de conducere, clientelismul politic, nepotismul, dezinteresul si marginalizarea problematicii acestui sistem au condus la starea de lucruri actuala pe cale sa devina exploziva. In ultimii 25 de ani s-au adoptat circa 500 programe nationale multianuale pe cele mai diverse paliere ale societatii, mai mult sau mai putin strategice, dar s-a neglijat complet problematica specifica sistemului penitenciar si de probatiune.

Romania continua sa suporte tot mai multe condamnari la CEDO pentru nerespectarea unor exigente in aceasta materie, soldate cu sute de mii de euro despagubiri platite de la buget. A sosit momentul sa punem capat acestei stari de lucru, iar guvernul actual, mai putin tributar politicului are sanse reale sa promoveze o schimbare de paradigma si in acest domeniu, asa cum s-a angajat dealtfel in momentul investirii.

Col.r Marin Bucur