Scenariul scris de cunoscutul regizor suedez Ingmar Bergman în anul 1969, numit „Sixty-Four Minutes with Rebecka” (64 de minute cu Rebecka), viza o ecranizare în colaborare cu alți doi regizori celebri, italianul Federico Fellini și japonezul Akira Kurosawa, dar nu s-a materializat niciodată, iar până de curând a căzut pradă uitării. Descoperirea este comparată de către specialiștii suedezi cu ieșirea la lumină a unui tablou necunoscut realizat de Picasso.

Cu o carieră de peste 60 de ani, Ingmar Bergman este recunoscut ca unul dintre cei mai influenți regizori de film ai celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Cinefilii de pretutindeni îi cunosc operele ieșite din comun, însă există un singur scenariu despre care nimeni nu știa nimic… până de curând.

Textul finalizat în ’69 a fost abandonat într-o cutie printre multe alte obiecte personale ale regizorului care au fost donate chiar de către Bergman nou-înființatei „Ingmar Bergman Foundation”, în ultimii ani de viață ai săi, la începutul anilor 2000. Povestea gândită de Bergman în „64 de minute cu Rebecka” se învârte în jurul unei profesoare, însărcinată și căzută într-o alienare emoțională, care este într-o perpetuă căutare după eliberarea sexuală și politică tocmai în mijlocul mișcării radicale din 1968.

Conform însemnărilor sale, Bergman a început să lucreze pe ultimele replici încă din data de 7 august 1962, iar rolul principal urma să fie atribuit actriței Katharine Ross, care jucase în deja clasicele „The Graduate” și „Butch Cassidy och Sundance Kid”.

Regizoarea Suzanne Osten pregătește deja o adaptare a valoroasei piese sub forma unui teatru radiofonic, în premieră mondială pe 6 noiembrie, a raportat miercuri cotidianul suedez Dagens Nyheter.

„Bergman s-a lăsat influențat cu entuziasm de curentul La Nouvelle Vague și de stilul lui Antonioni, dar și-a lăsat amprenta inegalabilă asupra lucrării sale”, a spus regizoarea Suzanne Osten, antagonista lui Bergman în timpul vieții acestuia. Despre scenariul lui Bergman găsit recent, ea a mai spus că „este feminist, excentric, homoerotic și antiautoritar. Este foarte curajos și direct, complex și radical. Acestea sunt singurele 64 de minute în care Bergman este un feminist desăvârșit. În filmele sale a avut întotdeauna femei puternice, dar în această piesă de teatru a făcut un pas mai departe. Era o perioadă de mari schimbări în Suedia, iar el, aflându-se în mijlocul acestora, a reușit să le imortalizeze în cuvinte într-un mod strălucit. Este un scenariu al naibii de bun!”.

Unii susțin că este o ironie ieșită din comun faptul că Suzanne și-a asumat regizarea în premieră a acestei piese a lui Bergman. Au fost advesari încrâncenați o viață înteagă. Regizoarea a fost o „feministă pur sânge”, activă în „Grupp 8”. Însă nu toată lumea a luat vestea cu ochi critici.

Jan Holmberg, CEO al Fundației Ingmar Bergman, caracterizează scenariul „emoționant” și a declarat că aplaudă ideea alegerii regizoarei Osten pentru adaptarea scenariului. „Până la urmă, Osten și Bergman se completează dumnezeiesc. Osten este unul dintre cei mai importanți regizori ai noștri și chiar dacă a avut o relație complicată cu Bergman, sunt sigur că rezultatul va fi fantastic”, a mai adăugat acesta, potrivit Indie Wire.

Sursa foto: Foto: Fredrik Funck / Dagens Nyheter

Ernst Ingmar Bergman s-a născut pe 14 iulie 1918 în Uppsala, Suedia și a decedat pe 30 iulie 2007 pe insula Fårö, tot din Suedia.

Filmele sale tratează întrebări fundamentale existențiale de moralitate, singurătate și credință; tinzând în același timp spre simplitatea și claritatea directă a vieții, opusă stilizării, metaforizării și alambicării altor realizatori de film. Ca un contraexemplu, Persona, unul dintre cele mai faimoase filme ale lui Bergman, este neobișnuit de sofisticat și complex pentru întreaga operă filmică a regizorului suedez, având conotații multiple, între care cele existențialiste și de avant-garde sunt predominante.

Pentru întreaga sa operă Bergman a fost distins cu un premiu special al Festivalului de la Veneția în 1983, cu Premiul European de Film Felix (1988), o mențiune specială cu ocazia celei de-a 50-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, cu titlul de Doctor honoris causa al Universității din Stockholm și cu Legiunea de onoare a Franței.

Ingmar Bergman s-a retras din carieră în decembrie 2003. A suferit o operație în octombrie 2006 și a avut o perioadă dificilă de recuperare. A murit liniștit în somn, în casa lui din Fårö, la 30 iulie 2007, la vârsta de 89 de ani, în aceeași zi în care un alt regizor renumit a decedat. E vorba de Michelangelo Antonioni. Regizorul suedez a fost înmormântat la 18 august 2007 în cadrul unei ceremonii private, potrivit Wikipedia.

Vom reveni în curând cu traducerea unor fragmente din „Sixty-Four Minutes with Rebecka”, date publicității de către Ingmar Bergman Foundation.