joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Revoluția la Arad (II) Timișoara și Aradul

    de E. Nola | 24 decembrie 2015, 9:06 AM | Recomandările editorilor | Reportaj

    2

    Ajuns în redacție, am devenit pe nesimțite un privilegiat.

    În limba maghiară scăpai mai ușor de vigilența cenzorului, colegii, majoritatea profesori reciclați ca și mine, erau de treabă, încercând să mă ajute să mă adaptez noilor condiții de muncă.
    Ș-apoi plutea ceva în aer. Un coleg, după câteva zile de la angajare, mă invită la o cafea și mă întreabă direct, de ce am venit la ziar din moment ce, după spusele fiului său, fost elev de-al meu, eram un profesor iubit și de succes.
    I-am spus mai mult să bravez: să fie cineva care să știe să facă ziarul atunci când va fi cazul. I-am spus și numele pe care îl propun pentru noul ziar de după căderea lui Ceaușescu. S-a uitat la mine atent, cântărea, cred, dacă poate avea încredere în mine, în cele din urmă a spus: așa să fie iar atunci voi deschide și eu pălinca de cincișpe ani pe care o păstrez pentru această ocazie.
    Am învățat să ”bat” la mașina de scris, un coleg pensionar, văzând probabil înverșunarea cu care lovesc literele, mi-a dăruit o ”Erika” de război, o mașină portabilă nemțească cu tastatură în trei limbi.
    Anul a trecut pe neobservate. Citeam mult, am terminat de tradus în maghiară Minima Moralia lui Andrei Pleșu iar în timpurile de visare făceam ”oglinda” noului ziar pe care l-am numit Jelen, ceea ce în maghiară înseamnă Prezent.
    Ascultam Europa Liberă în fiecare seară de la ora șapte când începea Actualitatea românească. Favoritul meu era Neculai Constantin Munteanu, comentariile sale îmbibate cu o ironie mușcătoare mă ungeau pe inimă.
    Eram informat, simțeam atmosfera, știam că este o chestiune de timp doar.
    Fiică mea trebuia să înceapă clasa a I-a în septembrie 1989, am amânat-o în speranța că peste un an nu va trebui să se mai uite la portretul lui Ceaușescu de deasupra catedrei din fiecare clasă.
    Urmăream la televiziunea din Budapesta emisiunea Panorama, realizată de un jurnalist specializat în conflictul din Orientul Mijlociu – o denumire eufemistică pentru conflictul israeliano-arab în care lagărul comunist susținea arabii în frunte cu Frontul Palestinian al lui Yasser Arafat -, o emisiunea săptămânală de o oră în care se prezentau pe larg temele importante ale actualității internaționale.
    De acolo și de la Europa Liberă am aflat de problema cu László Tőkés.
    Celebrul interviu cu el m-a pus pe gânduri. Nu înțelegeam cum de a fost posibil ca Alajos Chrudinák, realizatorul de la Panorama, să pătrundă în România și să se întâlnească cu Tőkés, aflat, desigur, sub controlul strict al Securității.
    Pe Tőkés îl știam superficial din anii de studenție de la Cluj. Eram doar trei studenți în anul meu la secția în limba maghiară a facultății de istorie-filozofie, unul dintre noi fiind fiul unui vestit gânditor clujean plecat dintre cei vii cu un an înainte ca fiul să reușească la facultate, celălalt era rudă îndepărtată cu unul dintre poeții la modă ai perioadei, doar eu venem din vestul oarecum proletar și lipsit de importanță pentru viața intelectuală maghiară din Ardeal.
    Ne întâlneam destul de frecvent în apartamentul clujeanului la câte o discuție încălzită cu vodcă sau vin, treceau pe acolo majoritatea intelectualilor mai tineri care contau. Îmi amintesc de o întâlnire unde vedeta a fost Géza Szőcs, viitorul lider udemerist oarecum contestat, actualmente om de bază al politicii culturale fidesziste din Ungaria.
    Cred că tot atunci a fost pe acolo și Tőkés, deja absolvent al teologiei reformate clujene, pe post de exemplu pentru ideea că nu doar filozofii și filologii reprezintă intelectualitatea umanistă. Nu s-a băgat în discuții, aveam impresia că este complexat de efervescența lejeră cu care ceilalți puneau la cale lumea. După ce am aflat de calvarul la care era supus mi-era greu să-mi explic resorturile.
    Ceva nu se potrivea.
    Pe la mijlocul lunii, imediat după ce aflasem de tulburările de la Timișoara, șeful de secție mă anunță confidențial că a doua zi se împart pachete pentru sărbători. Să trec pe la hotelul partidului până pe la trei. Ce pachete, îl întreb eu mai mult să mă aflu în treabă. Nimic deosebit, îmi zice el, câte ceva pentru brad, bomboane, ciocolată, napolitane, știi tu. Îi spun că nu mă interesează, să preia el pachetul meu și să facă ce dorește cu el. La început se arată nedumerit și surprins după care acceptă cu un gest de lehamite.
    Luni, 18 Decembrie, un coleg, redactor sportiv, vine cu noutăți de prima mână de la Timișoara. Reușise cu o zi înainte, duminica, să intre în oraș. Fiul său trăia acolo, el răzbind să ocolească punctele de conflict și filtrele miliției și ale armatei. Ne povestește în șoaptă într-un birou unde ne-am strâns mai mulți cele văzute de el.
    Nu este un foarte bun observator, nu se omora cu politica, emoția care îl stăpânște este însă autentică: E jale, fraților. Nu știu ce se va întâmpla dar e război la Timișoara. Numai vitrine sparte și armată peste tot.
    Dacă nu intervine cineva sau ceva îi omoară la grămadă.

    (va urma)

    Lajos Notaros

    Citește și Revoluția la Arad (I) Și ce dacă a fost ce n-avea voie să fie?

    liberTimisoara_24decrevolutia_forum_romeonet_ro_00

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. din pacate prea putini mai stiu ce inseamna pe atunci un pachet de craciun dat de politruci la hotelul partidului…actualmente..nu, nu spun ca nu am chef sa ma dea si pe mine in judecata ca pe voi :))

      am prins rev0lutia, dar sincer, nu credeam sa ne prinda istoria atat de tampiti la 26 de ani de la acele vremuri.
      Craciun Fericit maestre!

      +3 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru E. Nola

    9 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.