Cât efort să faci ca de pe piedestalul pe care te-ai ridicat luni de zile, depunând o muncă asiduă și neîntreruptă, pe Facebook și nu numai, de spuneau unii că ți-a vândut Zuckerberg rețeaua de socializare, să ajungi să te trântești singur jos, penibil și inutil, și să te lovești la cap într-un asemenea mod încât să ai toate șansele să nu-ți mai revii niciodată? Unii ar spune că e nevoie de foarte mult (la efort mă refer), alții că nu, nu e nevoie, pentru că asta vine practic din tine, din animalul care ești și care, în loc să fugă înapoi în pădure, evadează disperat pe străzi căutând atenția oamenilor. Și nu în ultimul rând, cei mai mulți spun că aproape toți cei ajunși în funcții se accidentează rău din cauza puterii, asta însemnând că o iau razna chiar cu coroana pe cap, nici nu pică din scaun, nici nu urcă cu liftul.

Domnul Bibarț ne-a obișnuit, în ultimele luni, de când a fost lăsat cu „limbă de moarte” ca primar al Aradului, cu o activitate foarte susținută ca edil (pentru care chiar e de felicitat), dar și cu un adevărat război de gherilă dus pe Facebook pentru a-și crește notorietatea, pentru a câștiga susținere și pentru ca să nu mai poată fi aruncat de Falcă, Bîlcea și Geanina ca o „măsea stricată” la finalul interimatului la Primăria Arad, pentru a-i lăsa loc, ca într-o dinastie, „fiului mai mare”. Oriunde se întâmpla ceva în oraș, o lucrare, o sărbătoare, orice, pac și Bibi, pac două poze, pac cu ele pe Facebook. Asta e ceva normal, fiindcă în toate democrațiile, chiar cele mai vechi, primarii și alți aleși au fotograful la purtător, ceva de genul curelei obligatorii pentru bărbații eleganți, în cazul nostru politicieni.

Cum spuneam, lupta domnului Bibarț e un demers normal într-o democrație, în care fiecare alege și decide cum și-o duce, cum își gestionează cariera. La fel, lupta lui Bibarț nu e dusă deocamdată cu noi, cetățenii, care urmează să dăm un vot abia anul viitor, ci cu votul din propriul partid, unul pe care, ne-a demonstrat asta, nu-l mai cerșește de mult, ci chiar îl câștigă încet-încetuț.

Sondajele îl cotează pe domnul Bibarț cu un scor care îl face invidios până și pe Gheorghe Falcă, asta însemnând, „citând” două analize care ne-au căzut în mână, că Bibi are peste 40 de procente ca și posibil candidat la Primăria Aradului, dacă nu mai mult acum, la câteva săptămâni după ce le-am citit noi și luând în considerare „valul albastru”, liberal.

Ei bine, se pare că domnului Bibarț, care este (mai) la curent în privința scorului electoral pe care-l deține, îi fac prost aceste cifre. E stresat, se consumă, are imunitatea scăzută, drept pentru care a și răcit. Niciun bai, s-au mai răcit și alții. Sănătate multă! Problema e că pare să-l afecteze boala foarte tare, temperatura de 38,3 pe care o dezvăluie Aradului și scaunul (e clar la care ne referim, nu?) pe care-l are, mai mult decât pe alții. Și spunem asta pentru că domnul Bibarț, astăzi, afectat de răceală și îmbătat cu siguranță de puterea sondajelor pe care vremelnic o are, a comis „una” (chiar și pe a doua, însă am observat-o după scrierea acestor rânduri) care m-a făcut să trag concluzia că a ajuns într-un punct periculos: de atâta bine ce-i e, a ajuns să facă curte până și prostiei.

De aceea e normal să mă întreb: domnul Bibarț chiar a răcit, așa cum se plânge pe rețeaua de socializare asemeni unui prunc de șapte ani dornic să îl ia mama în brațe sau abia acum a părăsit „cu curaj” scorbura în care se afla, aproape de oameni, dar totuși departe de ei, și se arată în toată „splendoarea sa”?

Cât „curaj” trebuie să aibă domnul Bibarț să se îngroape în penibil, încât să-și posteze pe Facebook fotografiile cu răceala sa în patul conjugal și acoperit de crizanteme? Oare și-a chemat domnul Bibarț fotograful de serviciu ca să-i facă cele două fotografii sau, pur și simplu, și-a strigat soția și i-a spus ce dorește. Iar doamna, în loc să-l potolească, să-l calmeze că a cam luat-o pe ulei, că nu dă bine „atâta încredere” încât să postezi orice îți trece prin capul febril, adică poze cu tine în pat, răcit, să îl îndrume că e cam POST și cam dă prost să  cerșești tocmai pentru asta like-uri pe Facebook, l-a lăsat..

În loc să spun că domnul Bibarț e un om normal, așa cum poate a dorit să insinueze cu fotografiile sale, dacă ar fi să folosesc limbajul de lemn contemporan, ar trebui să zic un simplu (așa cum am mai făcut-o de multe ori când îmi era lehamite să comentez): „N-are rost!…”, fără alte comentarii. Însă, când mă uit la el ce a făcut azi (duminică, în ziua alegerilor), îmi aduc aminte de predecesorul său care își făcea selfie pe patul de spital și cu iegării mulați la sală. Sincer, e cam mult doi, unul după celalalt, unul care să-l copieze pe celalalt, ca un papagal.

Gușterului, o șopârlă, îi crește coada (pe care singur și-o elimină) la loc după ce a scăpat de amenințarea prădătorului. Ne întrebăm: domnului Bibarț, după ce a scăpat de răceală, mai are ce să-i crească sau este transformat deja iremediabil în ceea ce au fost alții înaintea lui și nu mai poate fi schimbat? De ascuns, așa cum am constatat azi, nu se mai ascunde, ne arată tot, mai puțin ciorapii și chiloții de sub crizanteme. Însă, constatăm cu teamă că a prins curaj, și tot cu teamă că are sute de comentarii la postare, care-i urează sănătate și aproape nimeni nu-i „laudă” indecența și că a depășit măsura.

Privind însă dintr-o altă perspectivă această întâmplare, vedem altceva, care ne îngrijorează cu adevărat. Chiar mai mult decât boala domnului Bibarț. Anume că în PNL (Arad, cel puțin!), comunismul nu mai este un mugur, ci o floare ajunsă la maturitate (nu mai crește, dar se poate înmulți). E clar, Bibi nu putea participa la „marea bucurie a victoriei” și la „hora” încinsă la sediul partidului, or asta îi putea afecta imaginea, tocmai acum când, cum spuneam, a obținut o mare încredere în rândul arădenilor și putea răsturna calculele grupului care conduce PNL Arad privind desemnarea candidatului pentru primăria municipiului.

Cum Sergiu Bîlcea era în prim-planul fotografiilor de la sediul PNL, lipsa lui Bibi putea fi interpretată. Dar mai ales folosită. Așa că, bănuim noi, domnul Bibarț a parat viitoarea lovitură cu aceste fotografii lansate în spațiul public. Fotografii care explică absența și, iată, îi aduc și un pic de simpatie în plus! Adevărată lovitură de imagine, nu-i așa? Da, ar putea fi, pe termen scurt. Mai târziu însă, aceste fotografii ar putea deveni „aria cercului” pentru domnul Bibarț. Adică, un fel de 3,14. Exact ca Veorica.

P.S. Unii consideră că aceste fotografii în care PRIMARUL în exercițiu al municipiului Arad se arată lumii în pijama îl fac mai uman pe domnul Bibarț. Păi, atunci să așteptăm și altele, poate chiar și mai… umane, că omul se va vindeca după această răceală și, tânăr fiind, precis nu își petrece chiar tot timpul prin ședințe, analize și asfalturi, cu siguranță nu este doar primar, ci și soț… Haideți, deci, să manelizăm total această demnitate de primar al Aradului, să o ducem cu adevărat și total în derizoriu!

Păcat că nu am publicat textul de mai sus înainte de ultima postare (pe pagina sa de politician, nu pe cea personală!) a domnului Bibarț. Păcat, mare păcat…