Săptămâna trecută, consilierii locali municipali au votat preluarea de la RADEF a imobilului fostului cinema Dacia de pe Bulevardul Revoluției, fiind astfel cel de-al cincilea vechi cinematograf arădean care aparține municipalității. Pasul a fost făcut cu mare întârziere, iar viitorul acestei clădiri, chiar dacă avem o Hotărâre de Consiliu în acest sens, rămâne sub semnul întrebării.

Primele mișcări de preluare a cinematografelor din patrimoniul RADEF (Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm) în cel al Municipiului Arad au fost prin 2011, când Primăria a preluat Cinematograful Studio de pe strada Vasile Goldiș, Cinematograful Arta de pe Vasile Alecsandri, Cinematograful din Grădiște și Cinematograful „Solidaritatea” din Gai, pe atunci valoarea totală a activelor celor patru săli de cinema şi a grădinii de spectacole se ridicau la cca. 16.000 lei. Dintre acestea, ultimele trei au fost reabilitate și predate către Centrul Municipal de Cultură pentru a fi utilizate în scopuri culturale, iar Cinema Studio are pregătită documentația (studiu de fezabilitate și documentația tehnică) pentru reabilitare, însă – din motive financiare – lucrările nu au mai avut să înceapă.

Două cinematografe „uitate” de autorități

(Cinema Mureșul, foto: salvatimareleecran.romfilmpromotion.ro)

Vă veți întreba, probabil, mai ales de când există cinematografe ultramoderne private, la ce bun să fie preluate atâtea foste săli de cinema părăginite în care se bagă bani publici. În primul rând, trebuie explicat că nu e o chestiune de „dorință” a municipalității, ci decizia are la bază o Ordonanță guvernamentală dată în 2008, care impunea acest transfer de la RADEF la primării, în toată țara. De ce transferul nu s-a produs atunci, așa cum specifica legea, ci abia după câțiva ani și de ce încă nu s-a finalizat întreaga treabă… putem găsi multe explicații: birocrație, indolență, lipsă de interes sau, din contră, chiar interese și înțelegeri tacite.

Cert e că până anul acesta, din totalul de cinematografe care au aparținut RADEF la Arad, doar patru din șase au fost preluate. Și abia săptămâna trecută, așa cum am spus, a fost votată Hotărârea prin care se preia și Dacia. Mai rămâne, pe viitor, doar fostul cinema Mureșul, care și el mult timp a găzduit – după ce a fost discotecă – o biserică, însă care acum e gol și despre care înțelegem că momentan nu poate fi preluat din cauza unor complicații la intabulare (căci acolo spațiul inițial al clădirii monument istoric a fost prelungit cu o construcție nouă, în curtea Hotelului Ardealul) și mai e și un proces legat de teren.

Dacia – biserică de cinefili

Subtitlul e foarte tras de păr, recunoaștem. Însă în ceea ce privește viitorul imobilului cinematografului Dacia există o dilemă. De prin 2014, în spațiul respectiv funcționează o biserică penticostală, Ekklesia, care a făcut investiții considerabile pentru modernizarea interiorului care arată la ora actuală chiar impesionant. Din informațiile pe care le-am obținut de la conducerea RADEF de la București, biserica plătea chirie lunară Regiei, însă repetăm, modernizarea a fost realizată pe cheltuiala chiriașului.

Acum, odată cu acest transfer, se pune problema ce se va întâmpla cu biserica. Teoretic, ea poate funcționa în continuare, pentru că – potrivit Hotărârii – municipalitatea predă în administrare imobilul către Centrul Municipal de Cultură, însă există posibilitatea de dare în folosință gratuită ori de închiriere. Astfel că putem presupune că Ekklesia va continua să își desfășoare activitatea acolo, cel mai probabil gratuit (probabil cu plata utilităților ca o condiție) și astfel va scăpa de o bătaie de cap în plus municipalitatea. Ar fi ca și cum nimic nu s-a întâmplat, iar Primăria se simte ușurată că a mai rezolvat legalitatea în acte pentru încă un fost cinematograf.

Pe de altă parte, o sală de spectacole cu o capacitate atât de mare de locuri nu prea există în Arad (Cinema Dacia avea în jur de 800). Se știe că orașul nostru e extrem de văduvit de săli de spectacol și nu orice eveniment se pretează în sala Filarmonicii. Singura altă sală cu adevărat încăpătoare e cea din fosta Casă de Cultură a Sindicatelor (un alt imobil lăsat de izbeliște, subiect pe care vom reveni în curând), dar care nu mai e folosită de ani de zile. Astfel că există și varianta ca Primăria să facă un soi de protocol cu biserica, prin care să împartă spațiul pentru organizarea unor evenimente culturale laice (spațiul e dotat și cu ecran de proiecție și proiector, are și patru ieșiri de urgență, aer condiționat, practic totul e pus pe tavă). Acest lucru este plauzibil mai ales pentru că – teoretic – fiind cinematograf, potrivit legii, ar fi nevoie să i se păstreze utilitatea culturală.

Rămâne de văzut ce înțelegere va face Primăria cu reprezentanții acestei biserici, o comunitate din Arad despre care este bine știut că e extrem de importantă când vine vorba de voturi, și dacă nevoia culturală va triumfa peste nevoia politică.

Citește și: Oare a observat cineva? Cinema Dacia s-a dus…