UTA tocmai câștigase meciul cu Dunărea Călărași, un meci incredibil, un meci în care am fost în cer și în abis în același timp, un meci în care secundele păreau minute, iar minutele ore. Fluierul de final al lui Colțescu ne-a făcut să urlăm de bucurie, iar la mijlocul terenului de pe Motorul și-au dat mâna cu toții, jucători, antrenori și sute de suporteri.

Roli Nagy este antrenorul care de trei sezoane tot escaladează ligile naționale. A plecat cu UTA de la județ, a ajuns la liga a treia, apoi în numai un an a urcat la liga secundă, iar acum bate la poarta primei ligi. Da, știm, sunt șanse mici să o și deschidă dat fiind că UTA a pierdut cu 3-0 la Voluntari, dar cât de mici, ele totuși există, iar acești jucători cunosc pe de rost refrenele galeriei care printre altele scandează: „Nu dăm niciodată înapoi, UTA Arad!”

Drumul a fost greoi. Roli venise pe banca Bătrânei Doamne în toamna anului 2013, în etapa a 7-a din Liga a 4-a chiar la un meci cu Pecica, rivala din acel sezon. Vorba cântecului, a fost soare, au fost și ploi… Dar UTA a promovat în fiecare sezon cu el pe bancă. La început mulți contestau această grupare, dar povestea o știm cu toții și nu are rost să o detaliem în aceste rânduri.

Cu fiecare meci care trecea, tot mai mulți adepți ai acestui proiect veneau în tribunele de pe stadionul Francisc Neumann și apoi Motorul. La Lugoj eram 1.000 de arădeni, anul trecut cu Sebiș și Mamma Mia ne adunasem 1.200-1.300, acum batem spre 2.000, dar am fi și mai mulți dacă capacitatea de pe Motorul ar permite.

Era seara de 4 iunie. Ceasul arăta că mai sunt câteva minute până la ora 22. Telefonul lui Roli sună… „Alo, Roli, felicitări dragul meu. Astăzi ați fost mari”, îi spunea Dan Ifrim, prietenul său de zeci de ani, cel care timp de 25 de ani a fost maseur la UTA, iar acum este director la GEMI. „Roli, sunt cocoțat pe ceva dolmă. Dacă mă mișc un metru în dreapta sau în stânga pierd semnalul. Sunt la Archiș și aici e problemă cu semnalul, dar hai să îți zic: azi ai făcut un lucru incredibil. Ai scos Archișul în stradă. După meci au ieșit oamenii în mijlocul satului și toți numai de UTA vorbeau și se bucurau”, i-a spus Ifrim antrenorului.

Acest antrenor, acești jucători, au scos lumea în stradă! La Archiș! Dar suntem convinși că nu numai acolo. De când nu ați mai auzit o asemenea poveste despre UTA?

Oamenii unei comune mici, liniștite, oameni preocupați de gospodăria lor, de animalele lor, de pâmântul lor, au suspendat pentru câteva ore totul pentru că juca UTA. Apoi s-au bucurat în grup pentru victoria Bătrânei Doamne!

Duminică la amiază, județul se va opri iar. Joacă UTA. Dacă izbândește va fi bucurie generală. Dacă nu, cu siguranță nu va fi înmormântare. Această echipă a arătat că are spirit, are viitor și are în jurul ei oameni la care li s-a făcut foame de fotbal, foame de performanță. La Arad, la Lipova, la Ineu, la Sâvârșin sau Macea, la Secusigiu sau la Archiș, UTA e Arad, UTA a județul Arad!