Oscar Special: „Green Book” (Cartea Verde) – Introducere în political correctness pentru începători și gospodine

    de Lajos Notaros | 25 ianuarie 2019, 1:59 PM | Oscar Special

    0

    Spre deosebire de Tomck@t, căruia nu-i place de Ryan Gosling, cel care l-a „întruchipat” în filmul „First Man” (Primul Om) pe Neil Armstrong, primul om care a pășit pe Lună, mie chiar îmi place de Viggo Mortensen, un alt scandinav care face carieră la Hollywood.

    Au fost și sunt chiar foarte mulți, ajunge să vă gândiți doar la Greta Garbo sau Ingrid Bergman, iar în aceste zile „acționează” o cohortă întreagă de scandinavi la Hollywood – probabil thrillerul literar și cinematografic nordic la modă are și el un anumit rol aici -, Skarsgard tatăl și fiul, Mads Mikkelsen sau actrițele suedeze, Alicia Vikander sau Noomi Rapace sunt printre actorii cei mai folosiți și de succes ai cetății filmului și atunci încă nu l-am pomenit pe Dolph Lundgren.

    Este adevărat, în ciuda numelui, Viggo este un american get-beget, spre deosebire de cei născuți în Suedia, Norvegia sau Danemarca el fiind născut în SUA, chiar inima ei, Manhattan, din tată danez și mamă americancă cu vechi ștate în State.

    Am insistat pe Mortensen fiindcă este unul dintre puținele puncte tari ale filmului „Green Book”, propus pentru cel mai bun film, Mortensen fiind nominalizat pentru cel mai bun actor. De altfel, celălalt punct forte – și cu asta, vom vedea, am și epuizat aceste puncte – este celălalt rol masculin, inevitabil secundar, deși în economia filmului nu este așa deloc, jucat de Mahershala Ali, nominalizat și el pentru Oscarul de interpretare al unui rol secundar.

    Al patrulea Oscar la care aspiră „Green Book” este pentru scenariu original și de aici încep problemele.

    Fiind vorbă de un film „după caz real”, scenariul este semnat de însuși regizorul Peter Farelly și Brian Currie, dar și de Nick Vallelonga, fiul personajului pe care îl interpretează Mortensen. Acest personaj, un personaj adevărat și în viata reală, ajungând să joace roluri minore în filme cu mafioți, Tony „Lipp” Vallelonga, în tinerețea sa, respectiv în 1963, a fost angajat de un pianist de culoare mult apreciat pe atunci, Don Shirley, să-i fie șofer și bodyguard în turneul său de concerte susținut în sudul Statelor Unite.

    Dacă știți că pe atunci încă problema negrilor din SUA nu era – nu de parcă acum ar fi – defel rezolvată, „apartheidul” american fiind încă foarte real și dacă vă mai spun că titlul filmului vine de la cartea-ghid, intitulată „The Negro Motorist Green Book”, scrisă pentru călătorii – turiștii cu mașina – de culoare prin SUA, indicându-le traseele, hotelurile, restaurantele și barurile „prietenoase”, respectiv acelea unde erau primiți și tratați corespunzător, fiindcă majoritatea stabilimentelor americane de acest tip nu serveau în acele timpuri și cetățenii de culoare ai țării libertăților și posibilităților nelimitate. Cum vă spuneam, dacă știți aceste două lucruri, ați cam văzut filmul sau vi-l puteți imagina relativ ușor.

    Mai ales că povestea este tratată în registru comico-dramatic, un fel de memento edulcorat al vremurilor trecute, atunci când se mai puteau întâmpla asemenea aberații. Scenariul este liniar și fără surprize, vedem cum cei doi oameni, atât de diferiți – Vallelonga este prezentat în primele cadre chiar un rasist pur-sânge, care aruncă la coș paharele din care au băut instalatorii negri care au venit să-i repare ceva în casă – se vor apropia și se vor împrieteni, finalul fericit al happy-endului, atunci când, singur pe tronul său de acasă, pianistul vine la Crăciunul gălăgios și numeros – cum altfel, dacă-i italian? – al familiei lui Vallelonga, fiind aproape la limita suportabilului.

    Un film corect politic de la început până la sfârșit, atât de „educativ” încât tinerii de astăzi nu vor înțelege mare lucru din moment ce drama și surpriza sunt înlocuite cu firescul previzibil și mai mult decât banal. Și asta într-o poveste din 1963.
    Rămân prestațiile celor doi actori, chiar dacă mie mi-au trebuit câteva minute bune să-l văd italian pe Viggo Mortensen în ciuda părului vopsit negru de un coafor de cartier, iar după ce l-am văzut în fotografie și pe adevăratul Vallelonga, m-am gândit dacă nu era totuși mai bine să se opteze pentru un actor italo-american, fiind și ei în număr foarte mare prin Hollywood.

    Așa încât cel care „fură show-ul” este Mahershala Ali în rolul lui Don Shirley, cel care face ca filmul să devină comestibil și in ciuda banalității sale, obținând cu foarte puține trucuri efecte maxime, jocul său subtil reușind să ne spună mai multe despre personaj decât tot scenariul acesta scris parcă pentru un curs introductiv în corectitudinea politică.

    M-ar mira ca „Green Book” să obțină mai mult de un eventual Oscar pentru acest actor de culoare de mare rafinament.

    Nota autorului:


    Surse foto: IMDb

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    8 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.