Unii îi văd ca scursura societății, alții îi văd tocmai ca pe victimele ei. Unii sună Poliția să-i „curețe” de pe străzi, alții urlă că-i abuz. Problema oamenilor străzii nu a fost niciodată un subiect ușor de abordat sau ușor de dezbătut, tocmai că părerile sunt împărțite. Chiar foarte împărțite. Legislația e așa cum e, iar oamenii au și ei, la rândul lor, puncte de vedere diametral opuse.

În acest cerc vicios se desfășoară și activitatea de zi cu zi a agenților de Poliție Locală, aflați pe teren, pe străzile orașului. Majoritatea deja îi cunosc pe nume pe aproape fiecare dintre oamenii străzii, asta mai ales de când a început în forță activitatea de la sediul din Micălaca. Pentru a arăta lumii cum se desfășoară acțiunile de identificare, evidență, control medical și hrănire a acestor oameni bătuți de soartă, directorul Poliției Locale Arad, Adrian Toma, a invitat întreaga presă din oraș pentru a lua parte la o acțiune de tipul „o zi cu patrula”.

Am acceptat și noi, cei de la Special Arad, această invitație, chiar dacă nu e pentru prima oară când am însoțit polițiștii locali pe teren. Pe această cale, vă invităm și să recitiți seria „Ghidul celor mai depravate zone ale Aradului”, pe care deși l-am scris în urmă cu câțiva ani e, în continuare, dureros de actual. Evident, nu suntem singurii care am scris despre problema cerșetoriei și a boschetarilor din oraș și, evident, nici nu vom fi ultimii. Așa cum discutam cu colegii de la alte publicații, „e o sursă inepuizabilă de subiecte”. Fiecare dintre acești oameni care străbat străzile Aradului are câte o poveste pe cât de alambicată și de diferită, pe atât de tragică, însă, în esență, aceeași: majoritatea au avut un anume eveniment dramatic care le-a dat complet peste cap viața și care i-a împins către alcoolism sau către consumul de alte substanțe. Au pierdut treptat toți banii și au ajuns în stradă. Alții, mai tineri, au ajuns în stradă pentru că provin din familii în care au fost abuzați, sau au fost părăsiți încă de mici. Majoritatea nu sunt din oraș, dar au venit aici pentru că mereu găsesc oameni la care să le stârnească mila și de la care să ia constant bani sau mâncare.

„Ăștia câștigă câte 50 de lei, în vreo două ore”, ne-a spus Stelian Faur, unul dintre cei doi polițiști locali care ne-au făcut un tur cu mașina în zonele cunoscute drept „cuiburi” ale oamenilor străzii. „Deci, vă dați seama, fac pe zi mai mult decât câștigă zilierii”, a adăugat acesta.

Fiecare dintre patrulele de Poliție Locală e responsabilă pe câte o anumită zonă din municipiu. Cei care ne-au însoțit pe noi monitorizează, în general, zona Podgoria, Caius Iacob și str. Crișan. Ne-au spus și ei că majoritatea cerșetorilor nu sunt arădeni, ci sunt veniți din Iași, Suceava, din Maramureș, sau din diferite localități din județul nostru. Din Arad sunt chiar puțini. „Problema e că ei nu mai au acte”, ne-a spus Stelian Faur, iar când ne-am oprit la Autogară să identifice un bărbat în jur de 50 de ani, care stătea pe o bancă și bea liniștit dintr-o sticlă de bere Neumarkt la 0,25 ml (cea mai populară, pe lângă spirtul „Mona”), ne-a fost confirmată treaba cu actele. Buletinul lui era expirat de mult timp. Susținea că nu a avut bani să îl înnoiască. „Dar bani de bere de unde ai avut?”, l-a întrebat celălalt polițist local care ne-a acompaniat, Iulian Memet. Bărbatul a zis în grabă că a găsit berea pe masa alăturată. Au chemat prin stație dubița, l-au căutat prin buzunare, i-au scos pachete de țigări, tutun, mai multe brichete, o unghieră, i-au pus obiectele în portbagajul dubiței, asigurându-l că le va primi înapoi, și l-au așezat în mașină, alături de trei tineri „colorați” care au fost preluați de alți colegi, din fața gării.

În video-ul de la finalul articolului veți putea urmări întreaga procedură de interogare, percheziție, transport la secția din Micălaca, urmată de controlul medical. Veți observa că majoritatea dintre cei duși acolo au o atitudine mai mult decât împăcată cu situația prin care trec. Sunt cumva amuzați de ceea ce li se întâmplă, asta pentru că majoritatea sunt deja „clienții casei”. Polițiștii sunt conștienți că nu vor reuși stoparea fenomenului, însă unii dintre ei susțin că de când îi tot „plimbă” pe la secție, parcă, parcă, s-au mai rărit în număr pe străzi. „Încep să fie sâcâiți de plimbările astea și, de când Primăria a aprobat Hotărârea de Consiliu care ne dă voie să le și confiscăm banii pe care îi obțin din cerșetorie, parcă au mai început să dispară. Parcă de atunci și-au dat semnal între ei, din gură în gură, și unii au zbughit-o”, ne-a spus un polițist local mai tânăr, când ne-am întors la secție.

Vin tot soiul de persoane la sediul din Micălaca, unde se desfășoară acest program în care cooperează trei instituții: Poliția Locală, DAS-ul (care le face și anchetă socială, dacă e cazul) și DGASPC-ul (care se ocupă cu mămicile care au copii). Acolo, după cum spuneam, ei sunt supuși și unor controale medicale. Mirela Dreghici, asistent medical comunitar, ne-a spus că mulți au probleme pulmonare, probleme cu ficatul, păduchi, și că nu toți reacționează foarte bine în timpul verificării stării lor de sănătate. „Încercăm să colaborăm cu ei, să putem afla tot ce ne interesează referitor la starea lor de sănătate, dar și despre starea lor materială, despre viața lor. Povestea fiecăruia e diferită. Ne spun că au divorțat, că familia i-a părăsit, că au rămas fără loc de muncă”, ne-a spus aceasta.

Rodica Birta, șef serviciu DAS, ne-a spus că cele mai multe cazuri au la bază o problemă cu consumul de alcool: „Sunt oameni care au avut familie, au avut o casă, dar datorită faptului că au devenit dependenți de alcool au ajuns pe stradă, pentru că familia nu a mai putut să îi întrețină, să le satisfacă viciile”. Am întrebat-o dacă mai există printre ei unii care încă mai păstrează legătura cu familia și am aflat că de cele mai multe ori, fiind sub influența alcoolului, devin agresivi, astfel că neamurile nu mai doresc niciun contact cu ei.

În timp ce eram în mașină cu cei doi polițiști locali amintiți mai sus, aceștia ne-au spus nenumărate povești cu pățaniile pe care le-au avut cu diferiți oameni ai străzii.  Un om al străzii despre care și-a amintit Stelian Faur e cel care a murit în această vară, înecat în lacul de la Pădurice. „Ăsta care s-a înecat, avea obiceiul să se taie. Stătea lângă tine și te trezeai că dintr-o dată lua lama și…” – face un gest diagonal, către gât. „Asta era mania lui. Ultima oară, cu mine a fost. L-am dus la Podgoria, la farmacie. Ieșise din tutungerie, a desfăcut lama și… fșșșt!”.  Ne-au arătat apoi un bărbat cu barbă lungă, care se plimba prin fața Pieței Mici, pe care l-au dus de nenumărate ori la secție, fiind cunoscut pentru gesturile obscene pe care le face pe stradă, atunci când se îmbată: vorbește urât, urinează pe pereți, defechează pe trotuar. E un „client fidel” de-al lor. Cu ăsta e clar: orice e cam în van. Sunt resemnați, însă de aceea îl duc din nou la secție.

Așadar, din toate cele pe care le-am văzut în decursul zilei de joi, alături de colegii de presă, concluzia cam asta ar fi: proiectul acesta de identificare a oamenilor străzii nu e totuși lipsit de sens. E clar că nu va opri fenomenul, însă cel puțin îl va ține cumva sub control. Poliția Locală are o imagine tot mai clară despre fiecare om care vagabondează pe străzi, știe de ce boli suferă, află cam ce apucături are fiecare și le oferă, cu sprijinul Arhiepiscopiei, mâncare în timpul în care îi evaluează, ca aceștia să nu fie ostili. Mai departe, nu am observat să se întâmple prea multe.

Unul dintre polițiști ne-a subliniat că este mai mult decât necesară o campanie publicitară îndreptată către oamenii care continuă să le dea acestor oameni bani, căci atât timp cât ei vor simți că pot duce o viață tolerabilă doar prin a cerși, nu o să reușească niciodată nimeni să îi determine să își schimbe modul de viață:

„Găsiți o soluție, să-i împiedicăm pe oameni să nu le mai dea! Criticam oamenii, le ziceam: știți că puteți fi sancționați pentru încurajarea cerșetoriei? Și omul îmi zicea în față: eu fac ce vreau cu banii mei. Dar nu-i chiar așa…”.