special arad

Georges Clemenceau spunea că „Războiul este o serie de catastrofe care se termină cu o victorie”. Cam asta a ajuns întreaga poveste cu Zona Liberă Curtici, respectiv funcțiile de conducere de pe-acolo: „O serie de catastrofe politice care nu fac bine imaginii mai multor oameni, tot politici și ei, angrenați într-un război politic și care se va termina, bineînțeles, cu victoria uneia dintre părți”. Am forțat puțin… dar ne înțelegeți voi, că sunteți mai deștepți ca noi.

Părțile combatante fac abstracție de imaginea publică a instituției, interesele personale primând în fața a orice. Și aici facem referire exclusiv la scandalurile iscate în ultima perioadă de fosta directoare a Zonei Libere Curtici-Arad, Cristina Bibarț, nașa generalului Coldea, fost șef operativ al SRI.

Așadar… cine să se lupte?… Dar chiar… cine să se lupte cu nașa generalului Coldea? Și… astfel… s-a născut ideea „Dascălu”, cine altul decât un chestor… adică, pe undeva, tot general. Că dacă nu se luptă tot un chestor cu un chestor sau un general cu un  general (scuzată să ne fie repetiția!…), atunci lupta e inegală. Ar fi început cu 1-0 pentru doamna Bibarț și asta… n-ar fi fost de dorit. Așa că, după îndelungi chibzuințe, CJ Arad propus o persoană astfel încât meciul să înceapă de la 1-1.

În consecință, de astăzi începând… directorul interimar general al Zonei Libere Curtici-Arad este ocupat de chestorul de poliție Ioan Dascălu, fost secretar de stat în cadrul MAI, fost șef în IPJ Arad, fost șef în IPJ Timiș, fost combatant pe teatre de operațiuni din afara României. Și multe altele… dintre care multe nu le știm…

Așadar și prin urmare… nu o să spunem că grecii fac comerț pe mare însă o să ne rezumăm la atât: chestorul Dascălu, „băiat” foarte capabil dealtfel, uns cu toate alifiile de pe vremea lui Băsescu, soț al angajatei Consiliului Județean Arad, cu același nume (adică soția sa), a acceptat să intre la bătaie cu fosta directoare a Zonei libere Curtici Arad, Cristina Bibarț, nașa generalului Coldea.

Și de aici… să ne ținem bine de ce apucăm… că s-ar putea să avem nevoie!