Știți prea bine vorba aceea: „N-are nici un Dumnezo’”, am auzit și folosit-o de multe ori pentru a descrie ceva ce nu arată sau nu sună bine. E folosită des când descriem ceva ce nu ne place, după ce enumerăm mai multe aspecte care nu ne convin sau considerăm că e ceva făcut prost și încununăm argumentația cu „N-are nici un Dumnezo’”.

Ei, exact la fel am putea spune și despre Piața Luther, recent transformată în zonă pietonală. Pe hârtie, proiectul era superb. Piatră cubică, trotuar cu pavele și stâlpi de iluminat noi care ar trebui să înfrumusețeze zona frumoasei Biserici Roșii mai mult. Oricum, doar simplul fapt că nu mai este înconjurată de mașini parcate, Biserica Roșie a devenit mai impunătoare în zona golită de mașini. Locul arată mult mai aerisit și primitor. Dar…

Dar parcă „N-are nici un Dumnezo’” piatra aia cubică. Nu mai vorbim de faptul că, pe alocuri, muncitorii au trebuit să refacă porțiuni din cauza mașinilor de mare tonaj care s-au perindat pe acolo, lăsând gropi în pavaj și ei, muncitorii, au lucrat cu ce au primit. La început părea că lucrarea finală va arăta foarte frumos, curat, dar ceva s-a întâmplat, ce anume nu înțelegem încă, dar acum piatra cubică se ascunde sub un strat de ciment care nu a mai fost curățat, deși de încercat s-a încercat cu mașini mari care stropeau cu apă și o alta care o freca strașnic cu două perii mari. Acum, toată piatra cubică stă ascunsă sub un strat gri-albicios de ciment care sluțește locul.

Apoi să luăm stâlpii de iluminat. Care nu numai că nu se potrivesc cu stilul neogotic, în care regretatul Ludovic Szantay a proiectat-o, dar nu se potrivesc nici măcar între ei, fiind de două dimensiuni diferite. Cei de lângă intrare sunt mai mici decât cei din spatele Bisericii. Când am văzut prima dată montarea stâlpilor, erau fără corpul de iluminat și chiar am opinat ce frumos vor arăta niște felinare. Eram aproape convins că vor pune ceva în stilul în care se va apropia de clădirea bisericii. O cunoștință mi-a spus că pune pariu cu mine că nu se vor pune felinare, ci globuri simple.

„Nu cred că o să facă asta. Cum ar arăta? Nu cred. N-ar avea nici un Dumnezo’ ”. Norocul meu că nu am pus pariu.

Fac o mică paralelă acum cu Parcul Bujor Buda. Un parc care arată excepțional și care a fost făcut din bani privați cu mai multe firme și asociații, implicându-se și Consiliul Județean, iar execuția a fost făcută de Stacons (tot o firmă de casă a Primăriei, lucrarea din Piața Luther fiind executată de Sylc Con Trans) cu suma de aproximativ 50 000 de euro. Piața Luther a înghițit aproximativ 60 000 de euro (cam 13 000 de euro a luat ELBA pentru stâlpii de iluminat) și arată groaznic. Dacă ne plimbăm puțin prin Parcul Bujor Buda, putem spune că s-a făcut o treabă bună, iar rezultatul este unul foarte plăcut ochilor, pe când Piața Luther, cu cimentul peste piatra cubică și stâlpii aceia… pare o lucrare făcută în lehamite, doar să fie făcută.

Contactând primăria pentru detaliile tehnice asupra lucrării, am întrebat și de comisia de recepție a lucrării. Mai exact, cine sunt persoanele care au dat ok-ul la ceva ce, scuzați redundanța, „N-are nici un Dumnezo’”. Suntem aproape convinși că nici măcar nu s-au deplasat până în Piața Luther să vadă pe ce își pun semnătura. Nu credem că au văzut cum arată piatra aceea cubică. Sau dacă au fost acolo și au fost asigurați că se va curăța, înseamnă că sunt naivi, în lipsă de alt termen.

Am luat legătura și cu arhitectul Michael Iovin, devenit deja o voce în mediul online ori de câte ori tema subiectului e o clădire arădeană, și l-am întrebat și pe el ce părere are despre cele menționate mai sus. Nu de alta, dar să nu părem malițioși.

„La pavaj sunt mai multe lucruri în neregulă. Piatra pare veche, da? Rosturile dintre cuburi mi se par mult prea largi. Au încercat să fixeze piatra cu ciment? Neobișnuit. În orice caz, cimentul neregulat contravine ideii de pavaj pietruit și e foarte inestetic”.

Cât despre stâlpii de iluminat:

„În ce privește globurile, treaba e simplă. Indiferent de înălțimea stâlpilor, sunt nepotrivite. Adică, lumineaza în sus, nu în jos. Absurd”.

Noi nu spunem mai multe decât că ar trebui să aibă un Dumnezo tot proiectul acesta, că doar acolo e Biserica Roșie.

Și Doamne ajută că vine și seara, Biserica te obligă să îți iei capul din pământ și să o privești ignorând „mocirla” ce o înconjoară.

Actorii principali în acest proiect au fost: Sylc Con Trans, Elba – constructori,

iar din comisia de recepție: Coslac Ștefan, George Stoian, Betea Ionuț și Andrea Rănoiu. „Felicitări și Doamne ajută!”.