În prag de Crăciun, arădeni speciali au vizitat o familie cu trei copii care locuiesc într-un grajd

În Ajunul Crăciunului, o familie din Arad n-a rămas indiferentă, când a aflat de drama unor copilași, ce locuiesc cu părinții lor, într-un grajd, la Oravița.

Arădenii, oameni cu suflet cum rar întâlnești (au dorit să rămână anonimi) au luat legătura cu mine și cu o tristețe profundă-n glas mi-au povestit cât de greu trăiesc acei copilași.

În acel moment le-am cerut permisiunea de-a face cunoscută fapta lor, atât pentru respectul ce-l am față de ei ca oameni și gestul lor imens (s-au deplasat pe o distanță de mai bine de 100 de kilometri), cât și din dorința, ca voi, arădeni inimoși, să fiți în număr cât mai mare, cei care alegeți să aduceți un strop de bucurie familiilor nevoiașe.

Să prindeți curaj și încredere, că oricine poate fi pentru o clipă „Moș Crăciun” și orice gest, cât de mic ar fi (o ciocolată și o jucărie de pluș) poate fi o bucurie imensă în sufletul oricărui copil.

Povestea care am aflat-o despre cei din Oravița, începe așa…

Familia Mitroi din Oravița au în grijă trei copii : o fetiță de numai 7 luni, și doi băieți, unul de 2 ani, iar celălalt a împlinit 6 ani.

Viața acestei familii, parcă este desprinsă din filme. Soarta n-a fost prea blândă cu Claudia și soțul ei, care nu și-au permis o casă și de doi ani locuiesc împreună cu cei trei copii, în grajd, într-o cameră improvizată.

Iarna este cumplit pentru ei. Camera se încălzește greu și se consumă foarte multe lemne. Tatăl copiilor lucrează la fermă, ca cioban și cu toții trăiesc doar din salariul lui. Bănuții se duc pe hrana celor trei guri de hrănit, dar și aceștia sunt insuficienți.

Copiii sunt tare bine îngrijiți și nu cunosc greul și povara dusă de părinți. Grajdul pentru ei, înseamnă „acasă” pentru noi. Acești copii simt căldura acelei încăperi, fără a știi ce înseamnă confortul multora dintre noi.

Dar totuși, ei zâmbesc și se îmbrățișează fericiți în fiecare clipă, încât n-ai zice , că acea încăpere este într-un grajd. Da, un grajd, în care locuiesc 3 suflete mici, alături de părinții lor „măcinați” de durerea sufletească că mai mult de atât nu le pot oferi.

Familia din Arad, „arădeni speciali” (cum îmi place mie să-i numesc pe cei cu suflet mare) le-au dus celor 3 copii din Oravița, multe alimente, dulciuri, jucării, haine și tot ce au nevoie, pentru o anumită perioadă de timp.

PS: Și parcă, predestinat…numărul de la mașina familiei de arădeni speciali este JOY (bucurie)!