joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Miroase a libertate! După două luni de aspirat, lăsați-ne în pace măcar aspirațiile

    de Lucian Dănilă | 15 mai 2020, 8:17 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    9

    Am trăit astăzi un mic sentiment de libertate. După două luni de scris declarații cu locul, ora sau motivul pentru care ne deplasăm undeva, dar și cu interdicția de a ieși din case după ora 22, ziua de astăzi, 15 mai, a venit precum ziua liberării. În sfârșit ne-am putut duce la supermarket, sau la muzeu, sau pur și simplu la plimbare, fără a mai scrie acele hârtii.

    E doar un miros al libertății pentru că mai avem multe de îndurat până când societatea va reveni la normalul de dinainte de pandemie. Încă ne lipsesc terasele, ne lipsesc competițiile sportive, ne lipsește libertatea de a ne duce la o miuță, un tenis, la o sală de fitness, ne lipsește – totuși – libertatea de a ne deplasa dintr-o localitate în alta fără declarații. Încă ne lipsesc multe, dar măcar putem merge la frizer, sau la epilat, sau la „mani-pedi”. E totuși un început…

    Nu sunt printre cei care cred în conspirații. Nu cred nici că ne va ucide 5G-ul și nici că virusul cade din avion. Am prieteni sau cunoștințe care au contractat virusul COVID-19 și, din fericire, majoritatea s-au vindecat. Din păcate am cunoscut și câteva persoane care au murit fiind testate pozitiv la noul coronavirus. Toate aveau comorbidități și majoritatea erau în vârstă. Deci, sunt convins de prezența acestui inamic invizibil printre noi, dar nu mă număr printre cei care se tem de el.

    Îmi este foarte clar că această mică libertate pe care am primit-o astăzi nu vine la pachet cu dispariția virusului. Astfel, militez încă pentru respectarea măsurilor de siguranță, pentru distanțarea socială, pentru igienă și mai câteva măsuri din pachetul anti-COVID.

    Dar am totuși o problemă, iar această problemă este legată de năzuințe, de dorințe, de aspirații. Când mă refer la aceste năzuințe o fac atemporal. Ca orice om, am dorințe de moment, dar am și acele dorințe legate de viață în general, indiferent că a fost înainte de pandemie, în timpul ei sau post-pandemie. Am stat două luni acasă și în timpul ăsta am aspirat de foarte multe ori, iar acum, după ce am umplut de vreo trei ori aspiratorul, m-am ales cu o grămadă, o imensă grămadă de aspirații…

    Mă enervează cei care încearcă să-mi impună tot felul de idei care nu au nicio legătură cu măsurile de prevenire anti-coronavirus. Am scris ceva legat de asta și într-o postare pe Facebook, iar acum, pentru cei care au citit postarea, mă repet.

    Pe mai multe canale de televiziune, la emisiuni cu teme diferite, unele despre COVID-19, altele despre turism, altele despre sport, am auzit o frază care efectiv mă enervează și nu pot fi niciodată de acord cu ea: „Nu trebuie să mai cereți lucrurile pe care le-ați avut înainte de pandemie!”

    Dar de ce? Dar cine ești tu cel care îmi ceri asta și în ce calitate o faci? De când ne cenzurăm până și dorințele, aspirațiile, năzuințele?

    Sunt aceeași oameni care ne tot spun că după nebunia asta legată de COVID-19 trebuie să ne schimbăm radical stilul de viață. Ascultându-i, mai că mă fac să mă simt vinovat pentru cum mi-am trăit viața înainte de pandemie. Dar nu cred că este cazul…

    Mă spălam pe mâini și înainte de apariția COVID-19. Chiar făceam duș. Aveam și încă am zile în care fac două sau chiar trei dușuri.

    Dacă eram răcit înainte de a auzi despre coronavirus, eram și atunci atent să nu mă joc cu copiii, să nu stau aproape de persoane cărora o răceală le poate afecta grav starea de sănătate. Într-adevăr, nu purtam mască, dar dacă sunt sincer cu mine și cu voi, nici acum nu îi văd rostul. Dar o port…

    Nu eram nici înainte de apariția COVID-19 unul dintre poluatorii importanți ai planetei. Circulam în medie cam 1.000 de km pe lună, cu un motor cu Euro 4. Nu mă număram nici printre cei care lasă plasticuri sau doze goale de suc sau de bere pe marginea râurilor. Nici vreun mare generator de gunoi nu eram. Mai mult decât atât, nu am avut niciodată obiceiul să scuip pe stradă sau să strănut în spații închise fără a pune mâna la gură.

    Acum ce îmi cer acei sfătuitori?

    Îmi cer să nu mai tânjesc la o viață în care să mă pot duce zilnic la birou?

    Îmi cer să nu îmi doresc să mai stau relaxat la o cafea sau un pahar de ceva pe vreo terasă?

    Îmi cer să nu mai tânjesc după vremurile în care mă jucam fotbal sau tenis cu prietenii după care mai stăteam două-trei ore la povești care ne umpleau benefic ziua?

    Îmi cer ca nici măcar să nu mă gândesc că mă voi duce iar la meciuri cu stadioane pline și să mă bucur sau să „bat cinciul” cu cei apropiați mie sau cu cei care au aceleași afinități ca mine?

    Îmi cer să nu mai tânjesc la ce, la o plimbare prin pădure? La stat la masă cu alte opt, zece sau mai multe persoane?

    Îmi cer să nu mă mai îmi doresc să mă duc la festivaluri muzicale sau la evenimente la care participă mulți oameni?

    Îmi cer să nu mai vreau să mă duc în concediu în locuri pe care mi-e dor sau mi-e poftă să le văd? Să nu mă mai duc în cluburi în care să dansez, dacă asta vreau, sau să mă îmbăt, dacă asta îmi e alegerea?

    Ce vor de fapt de la mine?

    Poate îmi cer să nu mai mă duc la mall să îmi iau și eu din când în când o haină sau o pereche de pantofi? Dar de ce mi-ar cere ei asta? O fac pe banii lor? Sau pe timpul lor? Sau poate trebuie să le cer părerea vizavi de gusturi? Nu trebuie… Chiar nu trebuie.

    Nu îmi mai purtați de grijă voi cei care-mi dați sfaturi cum să trăiesc și ce așteptări să avem de la viața post-pandemie. Trăiți-vă viața voastră, cu aspirațiile, cu năzuințele voastre…

    După două luni de #stamacasa chiar îmi vreau viața înapoi.

    Chiar vreau să pot din nou să fiu boem atunci când doresc asta și să îmi pierd vremea ore întregi la cafea. chiar îmi doresc să urlu pe stadioane și să mă împing cu adversarii la o miuță.

    Chiar îmi doresc să mă văd zilnic cu colegii mei la birou și să putem să ne dăm mâna de câte ori ne vedem, fără mască. Ei nu îmi sunt doar colegi, ei îmi sunt prieteni, îmi sunt o a doua familie…

    Chiar îmi doresc să mă urc în avion și să mă duc din nou la Roma, la Barcelona, la Paris sau la Verona, dar și în alte locuri încă neexplorate de picioarele mele.

    Chiar îmi doresc să retrăiesc zilele alea în care să îmi iau când vreau eu tatăl în brațe, să îmi sărut când vreau eu mama, să mă îmbrățișez fără opreliști cu orice om drag mie.

    Ce am făcut oare chiar atât de rău înainte de pandemie? Cred că nimic prea rău…

    Cei care nu vreți să mai cereți lucrurile pe care le-ați avut înainte de pandemie, stați în continuare acasă. Dar nu uitați: sedentarismul dăunează grav sănătății…

    Sunt conștient că aceste două luni de stat acasă ne schimbă puțin, dar nicidecum nu ne va schimba stilul de viață. Cel puțin nu stilul de viață al celor care au trăit în limite normale. Da, aceste două luni ne-au ascuțit niște sentimente. Probabil, sau poate chiar sigur, altfel apreciem acum o banală plimbare prin centrul orașului. Altfel apreciem acum o masă la care participă întreaga familie. Altfel apreciem acum întâlnirile cu cei de care ne-a fost dor atunci când stăteam acasă.

    Dar toate astea nu sunt despre stilul de viață ci despre sentimente, despre dorințe, despre ceea ce iubim și pe cine iubim în viață.

    După două luni de aspirat, lăsați-ne în pace măcar aspirațiile…

    PS: A trecut lumea prin pandemii mai grele ca asta, ciuma, holera, gripa spaniolă etc. Întotdeauna, însă, a avut puterea să își revină. Gripa spaniolă din 1918 a ucis 1% din populația Pământului, dar nu am dispărut ca specie și nici nu stă întreaga lume în casă de o sută de ani încoace…

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Scrii curajos despre drepturi luate și încă drepturi trudite de multele vieți trecute. Adevărat, sa nu îndrăznească cineva să ne spună iar ce să visam și sa dorim pentru noi. Nu ne vrem neaparat viața de dinainte, ne vrem libertatea. Întreagă.

      +6 voturi
      +1
      -1
    2. Cu totul de acord! Trebuie incet -incet sa revenim la viata de dinainte.
      De exemplu, gripa asiatica( din 1957-1958 pare-mi-se) ar fi adus moartea a 2 milioane de oameni, dupa alte surse chiar mai mult. A stat Lumea in loc?

      +12 voturi
      +1
      -1
    3. Deontologii de kk, infatuați de o poziție de comentator pe sticlă la o televiziune națională, de parcă automat asta-i califică să-și dea cu presupusul despre orice, ce au dat copy-paste la o expresie debitată un cretinaș de pe afară „Nu trebuie să mai cereți lucrurile pe care le-ați avut înainte de pandemie!”, HABAR NU AU CĂ SUNT ÎN ILEGALITATE ȘI ÎNCALCĂ CONSTITUȚIA REPETÂND IN SPAȚIUL PUBLIC ACEASTĂ FRAZĂ.
      .
      ARTICOLUL 20
      (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
      (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
      .
      ARTICOLUL 23
      (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
      .
      ARTICOLUL 25
      (1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
      (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
      .
      ARTICOLUL 26
      (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
      (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
      .
      Am spicut câteva articole din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, și-mi cer scuze celor care le cunosc că mă tot repet cu chetiuni legate de încălcări constituționale. INCAPABILI ce lasă „GURA SĂ BATĂ CURUL”, IMPOTENȚI și MAFIOȚI cu pretenții de conducători, ce nu au citit CONSTITUȚIA și care cred că ne pot fura LIBERTĂȚILE garantate de CONSTITUȚIE prin OUG-uri, sau Decrete Prezidențiale, le spun doar atât: ATENȚIE!!! Nu atentați la libertatea mea că „pun mâna pe sabie” și vă împart în trădători și mișei și-am să vă „APLIC CONSTITUȚIA”!!! Nu veniți să zbierați despre democrație și drepturile voastre de politicieni, imunitate, că vezi doamne începeți să fiți amenințați. Încălcați CONSTITUȚIA, jigodii mafiote și nu există nici o lege care să vă poată apăra când încercați să-mi furați drepturile constituționale.
      .
      Deci stimate Lucian, nu-i vorba de „aspirații și năzuințe”. Avem o CONSTITUȚIE și cine o încalcă trebuie taxat drastic!!! Doar CONSTITUȚIA ne mai poate apăra de HAHALERE ce vor să instaureze un „NOU REGIM” dictatorial, numindu-l nevinovat POSTPANDEMIE. Orice propunere de modificare a Constituției trebuie oprite în stradă. Singura redută ce ne apără de o reinstaurare a dictaturii trebuie apărată, mai ales de voi ziariștii. Nu-i iertați, că vor începe în curând campania de PROSTEALĂ cu tot felul de modificări legislative care să le ofere îngrădirea Drepturilor și Libertăților, pe considerente de „Atentat la siguranța națională”. EI, INCAPABILII SUNT CEL MAI MARE PERICOL! Au demonstrat-o în practică și aceste PROSTII și IDIOȚENII ce au costat vieți omenești, nu trebuie uitate. Nu avem luxul să-i lăsăm să ne manipuleze la nesfârșit, după pohta ce-o pohtesc.

      --5 voturi
      +1
      -1
        • Da … fiindcă este singura pe care o putem apăra și pentru care INCAPABILII trebuie să ceară prin referndum acordul cetățenilor pentru a o modifica! Dacă nu este respectată, atunci trebuie cerută public DEMISIA!!! Nu reacționăm? Escaladează abuzurile după cum deja am văzut. Iar „privitul printre degete” … este egal cu „ a ne tăia craca de sub picioare”. De asta mă repet în draci și huidui.

          --9 voturi
          +1
          -1
      • ARTICOLUL 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
        (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

        Se spune in constitutie in clar ca restrangerea unor drepturi se poate face numai prin lege.
        In sensul articolului de mai sus as pune o intrebare: Care este valoarea constitutionala a o unor hotarari a unui comitet pentru situatii de urganta sau a unor ordine ale ministrului de interne care adauga la lege?

        Restrangerea se face prin lege care se aplica (functionari din institutii care APLICA nu care normeaza) de catre functionari din diverse institutii conform legii. Asta inseamna ca noi putem sa fim obligati sa ne conformam unor restrictii care sunt codificate intr-o lege si per a contrario nu putem fi obligati sa ne conformam unor restrictii istituite prin altfel de acte normative.

        Dar pentru ca constitutia si legile sa nu fie altceva decat bariere in calea boilor am mai avea nevoie de instante de judecata cu judecatori care sa judece cu adevarat si nu cu niste functionari beneficiari de privilegii care tin de pozitiile asa de mult ca sunt dispusi sa o suga oricui sau care sunt atat de independenti ca sa c… pe justitiabil. Lipsa cu desavarsie a unui mecanism de responsabilizare obiectiv si serios a magistratilor face din legea ”suprema” o gluma jenanta.

        Isi da seama Peterpan cat de naiv este recursul la un act normativ care se aplica de niste smecherasi intr-o lume a imposturii, a traficului de influenta (in care ABSOLUT orice pozitie de demnitate este negociata de niste politruci) si a iresponsabilitatii totale?

        +3 voturi
        +1
        -1

    Lasa un raspuns pentru completare

    3 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.