Pentru început, mulțumesc Andrei Gheorghe pentru Midnight Killer-ul din titlu (oriunde ai fi tu acum), iar în continuare mulțumesc somnului meu decalat care m-a făcut să iau orașul la purecat în puterea nopții. După mai multe încercări de a adormi, am decis să îmi „ucid” miezul nopții și să bat orașul. Să îl văd cum doarme. Am sperat din tot sufletul să nu întâlnesc aceleași lucruri: mizerie, gunoi, o mică mulțime strânsă la McDonalds și… pustiu. Era destul de normal să fie așa. Oamenii au petrecut de 1 Mai toată ziua, iar a doua zi se duceau la muncă. Dar parcă nu a fost asta. Nu ora târzie sau oboseala a făcut ca arădenii să nu mai fie „activi”, ci pentru că în esență, așa se procedează la sat. Așa sunt sătenii obișnuiți. Ziua muncă, noaptea somn. Așa sunt oamenii cei mai gospodari. Și da, și nu.

Din nefericire am constatat că există destui arădeni care nu-s prea gospodari. Au dat într-o silă de: „Lasă-mă să te las.” Îl văzusem pe Călin Bibarț pe facebook cum supraveghează „acțiunea” celor de la Retim. Am zis să trec prin câteva zone și într-adevăr unele ghene erau curate lună și bec. Lună era afară, dar bec pe Praporgescu… cam deloc. În video-ul realizat de noi, am „muțit” coloana sonoră și am lăsat melodia care cânta în acel moment în mașină. Alfred Hitchcock ar fi fost mândru de tenebrele create de imaginea și sunetul montate. Un pericol incredibil de mare această stradă, deși superbă pe timp de zi. Parcul de copii din Micălaca a fost cam la fel de cufundat în întuneric… Am înțeles că Aradul doarme, dar parcă am fost pe un platou de la un Hollywood părăsit.

Este crunt ce s-a întâmplat cu Arad. S-a ajuns în situația în care arădenii îl ceartă pe primar că se împute efectiv orașul. Nu mai este mult până la o epidemie. Dar consider că epidemia asta o aveam de mult timp cu toții, iar de abia acum a început să își arate „capul” urât. Cel al nepăsării.

Mi-am permis o mică digresiune pentru că mă doare „noaptea” asta în care am fost aruncați lent, pe parcursul mai multor ani.

Ce am mai văzut eu noaptea prin oraș? Am văzut că sunt oameni cărora nu le acordăm prea mult credit pentru că își fac treaba. Cei care golesc coșurile de gunoi din stațiile de tramvai, de pildă. Angajații care retrasează liniile de demarcare a benzilor, polițiștii care patrulează și pe centrul orașului și prin cartiere (m-am intersectat cu ei în mai multe rânduri). În drumul către cartierul Micălaca, am fost depășit de o mașină care a circula cu o viteză destul de mare. Am scăpat un zâmbet atunci când l-am văzut tras pe dreapta în față la fostul Billa din Micălaca. A trecut pe lângă mine și un echipaj de la ambulanță și unul de la SMURD. Un alt echipaj de la Poliția Locală patrula pe centru.

În Micălaca am mai văzut și un fotoliu care sprijinea un copac… Ne plângem noi de gunoaie, contracte încheiate dubios, politicieni și alte mizerii, dar nici noi suntem sfinți. Este o simplă realitate pe care de multe ori o ignorăm. De ce? Pentru că noi dacă facem „mizerie”, de multe ori ne faultăm singuri, pe când ei când fac „mizerii” faultează un întreg oraș.

Nu vă spun mai multe… decât să vă înarmați cu răbdare și speranță. Răbdare pentru că video-ul realizat are aproape 14 minute (mai un pic și era un an per minut de când suntem conduși de … indiferență) și speranță că va veni ceva mai bun. Asta dacă nu dormim…

P.S. Pe Calea Iuliu Maniu, în zona trecerii de pietoni unde nu demult a murit un om, fiind spulberat de o mașină, nu s-a făcut nimic. Degeaba sunt semnele de circulație acolo, știm foarte bine cu ce vieză se circulă. Ca și idee, deloc costisitoare, niște limitatoare de viteză în zone ca și aceasta ar face diferența dintre viață și moarte…

Soundtrack credit: No Sleep | A Chill Mix by MrSuicideSheep