joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Martiriul Andonian și metafizica nașterii unui pamflet

    de Davide T@Goliath | 30 aprilie 2020, 10:25 AM | Pamflet | Topic special

    8

    Pentru cine nu mă cunoaște, sunt avocat, uneori publicist. Bine, la fel sunt și pentru cine nu mă cunoaște. Ca avocat, apăr interesele clienților mei. Ca publicist, devin procuror pe invers (nu vă gândiți la prostii, aici ne ocupăm de chestiuni serioase), adică, apăr interesele cetățenilor, nu ale statului. Printre aceste interese este și acela de a fi bine și corect informat. De exemplu, să fie informat despre ce fac personajele zilei, plătite din bani publici să muncească în folosul cetățenilor(ale căror interese le apăr, cum spuneam). Cum ar fi, Andrei Ando. Precis sunteți deja la curent cu intensa lui activitate, desfășurată în interes public, în perioada de covid-convalescență. Săracul de el, s-a străduit în cele parcă două săptămâni cât a suferit ca sfântul său predecesor pe crucea ce-i poartă numele, să rețină atâtea amânunte legate de boala cauzată de coronavirusul cel nou încât este de mirare că depozițiile sale nu se constituie într-un capitol destinat studiului specialiștilor care caută soluții pentru eradicarea maladiei. Simptome, proceduri de tratament, medicamente… Alții, mai puțin preocupați de interesul public, și-ar fi consumat aceeași cantitate de energie pentru a învăța limba chineză dar el, nu și nu, vrea să rețină numele medicamentelor, grupele de mușchi ce i se „ca și desprindeau” de pe augusta-i osatură… Demnă opțiune, chiar dacă unora li s-a părut că toată tevatura asta a fost un teatru ieftin menit să-i coloreze imaginea, eventual în scop electoral (că de ce n-ar candida și el pentru un post călduț de parlamentar, dacă poate Sinaci?).

    Gata introducerea, că pierdem tema. Iar aceasta (tema) ne este oferită de același demn de stimă, Andrei Ando care, în ultimele zile a avut cel puțin două probleme existențiale, oarecum metafizice. Spun „oarecum”, pentru că l-a cam înlocuit pe Dumnezeu cu el. El, Ando. Metandofizică, un fel de glorie de-o zi,în care a bântuit televiziunile și mediul online cu „jurnalul martiriului covidian”. Numai că, a doua zi a trebuit să suporte muștruluiala șefilor din Consiliul județeanm. Total insensibili la curente filosofice andoniene, acestora nu le-a plăcut cum s-a lăudat Ando cu suferința lui (de parcă ar fi fost singurul sau măcar cel mai grav lovit de virus), cu memoria lui medicală (zici că singur și-a prescris tratamentul așa de bine știa, printre suspine de suferință maximă, cum se numesc medicamentele alea cu denumire greu de pronunțat, darămite de reținut), cu pijamalele lui, 4 (patru) la număr, pe care zice el că și le schimba zilnic (în spital!!!). Despre pijamalele domnului Ando ne-a sesizat o cititoare, căreia îi mulțumim (ați sesizat, nu-i așa?, că mă identific cu redacția). Obișnuiți cu atâtea schimbări ale lui Ando, ba de opinie, ba de atitudine, ba de opțiuni politice, ba de dosuri politice linse, că n-am mai băgat în seamă schimbările unor banale pijamale.

    Dar, vai!, ontologia metandifizicii, esența luptei dintre ființa Ando și natura sa Andrei, nu s-a oprit aici, în prima zi de după gloria covidă – criticată, cum spuneam, chiar și de șefii săi (vă dați seama cât de penibilă a fost toată lamentația „andoniană” dacă până și șefii lui, obișnuiți cu limbile, s-au simțit jenați!). Deci, ca un făcut, în aceeași zi a apărut și articolul din Special despre „martiriul” lui Ando.

    Cum muștruluiala șefilor nu a fost nici pe departe pe măsura penibilului la care s-a expus „martirul” cu număr personal de bolnav (ah și of, am ajuns să fiu considerat un simplu număr, după atâția ani de propagandă pentru nume – părea că se lamentează „numărul”, cuprins de dilema caprei), Andrei s-a lăsat pradă adevăratei dileme, corolarul metandofizicii:  cine a scris articolul? Așa că, ne-am hotărât să punem capăt suferințelor adăugate „martiriului” andonian: noi, toți, l-am scris, dragă Andrei!

    Sigur, la calculator a fost pus Miță, pentru că-i mai tânăr și are cea mai bună condiție fizică dintre noi (mă identific în continuare cu redacția). Dar, fiecare a avut contribuția lui, fiecare a venit cu câte o idee. Uite, pentru că l-am amintit pe Miță, el a propus primul titlu: „Ce faci, Ando?”, cu varianta „Cf, Ando?”. S-a opus vehement Dănilă, expertul nostru în sport și reportaje: „Nu se poate, îi dăm idei lui Andrei și ăsta e în stare să schimbe denumirea lu’ UTA în CFA”.

    • Ce-i aia? (Miță)
    • Club Fotbal Ando (Dănilă)

    Miță a tăcut filosofic, dar toți și-au dat seama că nu prea a înțeles ce legătură poate fi între „fotbal”  și „club”.

    Intervine salvator Alin: „Nu-l mai interesează sportul și nici UTA. Are el altă trambulină”. Miță devine tot mai profund: „Clubul nu poate fi, că acolo-i muzică mișto, gagici faine, atmosferă. Precis fotbalul e sport”. Dănilă (curios):

    • Aline, tu știi ceva și nu ne spui. Aduce el un investitor? (Dănilă, curios și insensibil la frământările lui Miță).
    • Ce investitor, mă? Ți-am spus că îl doare-n Covid de UTA. Vrea să candideze și își face imagine (Alin, cel care are cele mai tari surse).

    Apare Andrei (Fuliaș, nu Ando!) și, în semn de respect pentru oamenii de la țară, a urmat o pauză de-o jumate de oră, poate mai mult, în care s-au discutat, cu calm, multe chestiuni interne, umane și redacționale. Titlu însă tot nu aveam așa că a fost extrem de bine venită ideea lui Andrei: „Îl punem la sfârșit”.

    • Ce faci, Miță? Treci și scrie, zice Dănilă, pătruns, parcă, de inspirație. Apoi tace și el, răpus de cine mai știe ce gânduri. Apoi, revine în forță: „Începem cu o introducere în atmosfera de spital, cu agitația medicilor și asistentelor, poate și despre dotare, lipsa materialelor, halatelor…”.

    Ar fi zis el multe despre introducerea asta, lungă cât o nuvelă, dar a fost întrerupt din reverie de Alin:

    • Luați-i temperatura lui Dănilă și dacă nu are, declarați-l asimptomatic!

    Apoi caută febril (ups!, nu febril, caută cu nerăbdare) pe Google. Nu știm ce, dar eram convinși că ne va lumina începutul articolului, la care încă nu aveam titlu, nici introducere… Când colo:

    • Auzi că nu afectează mintea… (Alin)
    • Cine? (habar nu am cine a întrebat)
    • Coronavirusul ăsta. Înseamnă că Dănilă e doar îndrăgostit. Ce faci, Miță? Nu sta, scrie!
    • Ce?
    • Cum ce? Vezi ce zice Lajos! (Miță își ia telefonul și dispare din peisaj).
    • Ce face Andrei?– întreabă Alin, care tocmai l-a văzut pe Andrei ascuns în spatele unui calculator de unde răspunde calm, ușor visător: „Totuși, e așa de frumos!”.

    În continuare agitat, Alin se oprește din drumul spre Miță cel dispărut, cu telefon cu tot:

    • Cine-i frumos, mă? Ando??? Ce Dumnezo…? Cine-mi caută o poză cu mască? (nu se oferă nimeni). Hai să scriem articolul. Ce faci, Mițăăăă? Cine-i frumos, Andrei?
    • Cum cine? Corona… Chiar e frumos, putem face o expoziție cu imaginile lui, poate vorbim cu pictorii arădeni. Ar fi o senzație…!
    • Unde-i termometruuuul! (Alin)

    În sfârșit apare Miță și începe să scrie de s-a încins calculatorul. „Ai vorbit cu Lajos?” – întreabă părintește Alin.

    • Nu – răspunde Miță, mi-a trimis un mesaj dar nu-l înțeleg. I-l arată lui Alin, se uită și Dănilă (Irok egy verset).
    • Andrei, ce însea…?
    • N-am timp acum, caut poza aia cu masca.
    • Io v-am spus că dom profesor e ocupat (Dănilă, doct).

    După încă o jumătate de oră de pauză constructivă, Alin constată că în redacție nu mai erau decât Andrei, care căuta de zor fotografia cu mască, dar care de fapt era mască în fața unor fotografii cu ceva rotund și cu țepi și mormăia în continuu: „hai că-i frumos, chiar frumos”.

    • Unde-i Dănilă? – întreabă Alin. Andrei, Miță ce face?
    • Nu știu, eu caut o poză frumoasă…, ăăă…, poză cu mască.
    • Plec după ei, să vezi ce le fac! Și iese din redacție, urmat de o șoaptă: „Pe bune, chiar este frumos!”.

    Pe drum sună mereu, ba pe Miță, ba pe Dănilă, ba pe Andrei… Apoi citește un mesaj de la Andrei: „nu vin azi, tai iarba”. Era de ieri, dar înțelege asta după câteva minute de enervare.

    În spatele lui, o voce: „Alineeee, ce faci? Nu te-am văzut de o sută de ani!”. În gând: „cine o fi…”, apoi cu voce tare: „Eeeei, nici io pe tine, ce faci?”. „Bine. Auzi, tu mai știi să faci tocană de ied?…”.

    Se lasă înserarea și Alin intră în redacția pustie. N-a apucat să facă tocana, discuțiile cu vechiul amic i-au tocit imaginația și gândurile negre îl apasă: „Articolul! Să vezi ce le fac, să vezi ce le fac!”. Din instinct se uită „pe” ziar și, surpriză: articolul publicat! Citește. Râde. Își sună colegii de redacție.

    • Aline, nu te supăra, dar am aflat ceva senzațional despre stadion și n-am mai apucat să vin în redacție. Am citit articolul, e fain, fain de tot. Se vede că ai fost în mână (Dănilă)
    • Aline, nu știu ce să mai zic, e excelent articolul. Tare de tot Dănilă ăsta. El l-a scris, nu? Ai văzut că scrie bine dacă e lăsat în pace? Eu de-aia nici n-am mai venit, ca să nu-l deranjez (Miță)
    • Aline, am văzut că ați găsit pe desktop poza. N-am mai putut aștepta, că până ajung eu acasă, în Pecica… Ați scris fain de tot. Mâine vă aștept la mine, la niște mici făcuți pe grătar, în curte, la izolare și vorbim și despre expoziție.

    Mesaj de la Lajos: „Am terminat, acum ziceți cu ce vă pot fi de folos? Am văzut un articol interesant. Ați muncit ceva! Bravo, ne vedem mâine”.

    A doua zi, dimineață. În redacție, doar Miță. Alin: „Ce faci?”… Apare și Andrei. A uitat de invitația la grătar. Radiază și pare acaparat de o revelație. Instinctiv, Alin caută din privir termometrul.

    Brusc, Andrei dă primul semn că și-a revenit: „Ce faci, Miță?” De invitația la grătar nu și-a mai amintit de-atunci.

    Cam asta-i metafizica pamfletului ce te-a supărat, Andrei. Ando Andrei.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Of puiut cat de mult mi-ar fi placut sa il fi scris eu…tu.. ramai acolo unde esti, in anonimitate ca vad ca asa te si semnezi. Stai linistit dragule, cand eu voi scrie un articol vei gasi semnatura mea la articol, spre deosebire de tine. Nu te enerva ingeras, trage adanc aer in piept… si nu ii mai da drumu.

        --1 voturi
        +1
        -1
        • Daca nu dpdv uman , atunci macar profesional , ar trebui sa fi putin mai modest. No offence , nu ai nici Pulitzer pe polita , nici o mare afinitate cu meseria de jurnalist. Articolele tale sunt un lung si sir de „sa vedeti ce am patit iar” si ” iar am luat-o peste nanau pentru ca am fost nesimtit” In privinta ta ma opresc aici , din respect pentru Simi… Cat despre „povestitorul” conceperii articolului despre Ando Bandi , imi suna cunoscut din autodescrierea din preambulul articolului prezent. E o trompeta xenofoba , care eticheta pe FB , toti maghiarii drept „boanghine” si „bozgori” . Inca astept momentul cand ii pot trage o flegma in gura acestui asa zis avocat

          +4 voturi
          +1
          -1
          • Te-ai trezit exact tocmai tu sa vorbesti de respect si alte cele… In afara de asta, poate ar fi trebuit sa vezi si investigatiile pe care le-am facut, dar tu nu citesti mai mult pentru ca nu vrei sa dai cezarului ce este al cezarului. Invidie? Ciudă? Nu stiu, dar sa il folosesti pe tatal meu ca si argument mi se pare efectiv pueril. Comentariile tale pline de invective , scrise la betie cu un limbaj mai mult decat subuman le cunosc de cand am inceput sa lucrez aici. Te bagi ca musca-n lapte. Nu m-ai citit in trecut, las-o asa, ramai consecvent si nu ma citi defel. Iar ti-ai dat ON la TONT.

            --2 voturi
            +1
            -1
    1. Nu mi-o luati in nume de rau pentru ca sunt unul din cei care va citesc de la bun inceput, imi displace si mie acest lingau oportunist pe nume Ando, insa nu vad rostul acestui articol. O pun pe seama lipsei de subiecte.

      Numai bine, rau la nime’!

      +3 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Mihai Todoca

    2 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.